Modificări masive ale Codului Penal și Codului de procedură penală, propuse de Guvern după deciziile CCR: noi definiții pentru abuzul și neglijența în serviciu, înregistrările SRI folosite ca probe

​Guvernul are pe ordinea de zi a ultimei sedințe de guvern din 2022 două proiecte de lege privind modificarea Codului Penal și a Codului de procedură penală, inițiate de Ministerul Justiției. Acestea vin cu zeci de modificări la cele două acte normative, ținând cont de aproape 50 de decizii pronunțate de Curtea Constituțională, în ultimii zece ani.

Nicolae Ciucă și Cătălin PredoiuFoto: INQUAM Photos / Octav Ganea

În cazul Codului penal, Ministerul Justiției invocă 10 decizii ale CCR, iar în cazul Codului de procedură penală nu mai puțin de 36.

Între modificările propuse se regăsesc infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, precum și unele referitoare la SRI și interceptările pe care acesta le face, în cazul cărora Ministerul Justiției propune să poată fi folosite ca probe în cazul proceselor penale.

După aprobarea lor în Guvern, proiectele de lege vor fi transmise Parlamentului pentru dezbatere și adoptare.

Noua reglementare a abuzului în serviciu și a neglijenței în serviciu

În 2016, Curtea Constituțională a adoptat o decizie referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu care s-a soldat cu achitări în serie în dosare aflate pe rolul instanțelor. CCR statua că poate fi încadrată ca faptă de abuz în serviciu doar fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește cu încălcarea legii, precizând explicit că este vorba de legi sau ordonanțe ale Guvernului. Același lucru a decis Curtea și în 2017 în cazul neglijenței în serviciu. Astfel, dacă până atunci în Codul penal se vorbea de îndeplinirea „în mod defectuos” a unui act, din acel moment acest lucru a trebuit interpretat ca încălcare a unei legi sau ordonanțe.

Astfel, noile reglementări propuse de ministerul justiției sunt:

Art. 297 CP – abuzul în serviciu:

• „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

Art. 298 CP – neglijența în serviciu:

• „Fapta funcționarului public care, din culpă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”

CITEȘTE AICI EXPUNEREA DE MOTIVE LA LEGEA DE MODIFICARE A CODULUI PENAL

CITEȘTE AICI PROIECTUL DE MODIFICARE A CODULUI PENAL

Înregistrările SRI ar putea fi folosite ca probă

În 2020, Curtea Constituțională a exclus practic înregistrările SRI ca probe în procesele penale susținând că că reglementarea nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate. Decizia se referea la prevederile Codului de procedură penală.

Ce spunea CCR în decizie:

• În afara implicațiilor evidente ale finalităților diferite ale activităților întreprinse în domeniul securității naționale și ale activităților procesual penale, dacă judecătorul de cameră preliminară va adopta ca reper prevederile Legii nr.51/1991 se ajunge în situația în care instanțe ierarhic inferioare celei care a emis mandatul au competența verificării elementelor ce țin de legalitatea mijlocului de probă. Curtea observă că, dacă în cazul supravegherii tehnice, dispusă potrivit Codului de procedură penală, legalitatea administrării probelor este realizată, în principiu, de o instanță egală în grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnică, în cazul mandatelor emise în temeiul Legii nr.51/1991, analiza legalității acestora este realizată, de cele mai multe ori, de instanțe ierarhic inferioare celei care a emis mandatul (emiterea mandatului fiind realizată întotdeauna de Înalta Curte de Casație și Justiție). Or, consacrarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Legea nr.51/1991, ca instanță specializată în domeniul autorizării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului presupune și o anumită competență specializată a acesteia, strict determinată de lege.
• Așa fiind, Curtea constată că reglementarea posibilității conferirii calității de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate. Prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate.
• Or, lipsa de claritate și previzibilitate a cadrului normativ incident în materia contestării legalității înregistrărilor – mijloc de probă – ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, folosite în procesul penal, determină, în fapt, realizarea unui control formal și lipsit de efectivitate, cu consecința încălcării drepturilor și a libertăților fundamentale prevăzute de Constituție.
• Or, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal anumitor elemente este intrinsec legată de crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora. 57. Astfel, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal înregistrărilor rezultate în urma desfășurării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, în temeiul Legii nr.51/1991, se poate realiza numai în măsura în care această reglementare este însoțită de o procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității acestui element.

Varianta găsită de Predoiu

În proiectul de lege de modificare a Codului de procedură penală, ministerul Justiției propune ca legalitatea să fie verificată de de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Se propune după articolul 139 introducerea unui nou articol, art. 139-1, cu următorul cuprins:

• „(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.
• (2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de camera preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Infracțiunile prevăzute de articolul 139, alin 2 sunt:

• infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit proiectului de lege, se elimină prevederea prin care SRI putea pune în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor privind securitatea statului și terorismul.

CITEȘTE AICI EXPUNEREA DE MOTIVE LA LEGEA DE MODIFICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ

CITEȘTE AICI PROIECTUL DE MODIFICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ