Daca va candida la Cotroceni, Dragnea va pierde. Nu se poate ca banii si puterea sa-i fi luat mintile in asemenea masura Interviu

Sunt intrebari la care a raspuns sociologul Alin Teodorescu, de la care am vrut sa aflam cum arata tabloul optiunilor electorale, dar mai ales cum se reflecta ceea se intampla in politica la nivelul societatii. Conflictul legat de relocarea ambasadei in Israel a modificat cu vreun centimentru optiunile de vot?

In acest moment, singurul partid politic umar la umar cu PSD-ul este PNL, dar chiar si asa, opozitia politica propriu-zisa e mai degraba societatea si mass-media. Pe de alta parte, PSD nu isi permite sa dea niciun pas inapoi, pentru ca libertatea unora de la varf depinde de aceste modificari.

Dorinta guvernului de a reloca ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim pare a fi deschis nu atat o dezbatere reala despre semnificatia unui astfel de act, cat mai ales campania electorala. Presedintele Klaus Iohannis a avut, incepand de atunci, mult mai multe interventii publice decat ne obisnuise, de la plimbarea cu bicicleta pana la declaratii de prime-time. A reusit presedintele sa recupereze un decalaj, sa spunem, de prezenta publica?

Presedintele are in continuare 30-35% incredere publica. Fata de urmaritorii lui (Tariceanu, Basescu, Orban, Dragnea) este la ani-lumina distanta.

Faptul ca nu este un personaj de tabloid, ca nu creeaza stiri pentru prima pagina, nu inseamna ca nu are o prezenta constanta in spiritul public.

Cum arata in acest moment tabloul politic in sondaje? Cine ce a capitalizat din acest episod al ambasadei?

Nimic nu este schimbat, in afara de o continua erodare a PSD, care este de asteptat. PSD si PNL sunt relativ la egalitate, in jur de 30% din totalul populatiei care intentioneaza sa vina la vot si stie cu cine voteaza. Urmeaza ALDE cu ceva peste 10%. Nu sunt modificari majore. Episodul ambasada nu are efect public. Are un efect politic enorm, dar la nivelul cancelariilor, nu al publicului.

Cine a jucat in acest episod al ambasadei in Israel, daca au existat si personaje nevazute. Care e miza reala?

Liviu Dragnea isi cauta aliati. Liviu Dragnea cauta cai prin care sa ajunga la cercurile inalte de la Washington. I se pare ca le-a gasit in cabinetul unui politician suspectat de coruptie si populism. Domnul Dragnea nu a aflat inca faptul ca Romania este membra NATO si UE. Iar Israelul nu este.

Atunci cand critica masuri ale guvernului, cum s-a intamplat luni seara, vorbind despre executia bugetara pe primul trimestru, Klaus Iohannis primeste prima replica de la Liviu Dragnea. Sa fie doar pentru ca Dragnea conduce de facto guvernul sau pentru ca isi construieste un profil de candidat la presedintie? S-a vorbit despre asta si in episodul de la Congres, cand partenera de viata a stat in primul rand, acolo unde erau asezati greii partidului.

Singurul om care face si desface politica romaneasca este Liviu Dragnea. Nici Ion Iliescu nu avea atata putere si influenta. Insa intr-un sistem democratic, acumularea puterii este un risc, nu un avantaj.

Cum arata capitalul de simpatie/antipatie al lui Liviu Dragnea? Este un candidat redutabil pentru Cotroceni, in clipa de fata?

Daca va candida la postul de presedinte al Romaniei, Liviu Dragnea va obtine acelasi rezultat sau mai rau ca Victor Ponta. Pentru presedintele Iohannis ar fi o sansa uriasa sa candideze Liviu Dragnea. Dar nu cred ca o va face. Nu se poate ca banii si puterea sa-i fi luat mintile in asemenea masura.

Cum arata agenda publica si cine anume asaza temele pe agenda? Reuseste Opozitia sa seteze teme publice?

Pe primul loc in agenda publica (masurata corect) este in continuare coruptia, urmeaza nivelul de trai, educatia, sanatatea, mediul inconjurator, infrastructura. Am vazut ca publicul romanesc este foarte preocupat de retelele de coruptie prin reactia din ianuarie-februarie 2017, cand sute de mii de oameni au iesit in strada pentru a riposta la OUG 13.

Nu avem o opozitie politica foarte consolidata, dar societatea civila romaneasca este mult mai puternica decat cred unii.

De fapt, care e Opozitia si cum arata ea, din punct de vedere al capitalului electoral? De o luna avem si un nou partid politic, anuntat, inca neinregistrat, si anume Romania Impreuna.

Se formeaza noi structuri politice pentru ca o parte a societatii civile a inteles ca trebuie sa faci politica daca vrei sa ai capacitatea de a decide politic.

USR, DEMOS, partidul lui Ciolos sunt structuri incipiente cu mult potential. Insa blocul liberal-social democrat plus maghiarii este greu de dislocat. Opozitie politica in Romania fac societatea civila si mass-media independenta.

In ultimul an au tot fost proteste. Exista un reprezentant politic al acestor proteste?

Nu si aceasta a fost o caracteristica definitorie a miscarilor de strada din 2017. Nu au fost revendicari eonomice, sindicale, religioase, ci de natura politica. Societatea civila din Romania s-a opus incetinirii luptei anti-coruptie.

A fost o miscare civila foarte importanta, care se preda acum in universitati straine. Multi am fost mandri de ceea ce au realizat oamenii in strada in februarie 2017.

PSD tocmai a amanat marele miting, motivand ca presedintele inca nu a promulgat Legea referendumului. Care sunt insa motivele reale? Nu au reusit in teritoriu sa dea asigurari ca vor aduna oameni, nu li se mai potriveste tema?

Unele capete infierbantate din conducerea PSD confunda sprijinul electoral cu sprijinul civil. PSD poate face ceva de marimea aniversarii lui Victor Ponta, 20-25 de mii de oameni adusi pe un stadion. Mai mult nu poate. Si nu poate pentru ca a te afisa public ca sprijinitor al PSD a devenit un act blamabil in societate. Trist, dar prea adevarat…

Disputa cu BNR privind inflatia, scandalul din TVR, Codurile penale in parlament, desi au fost multe avertismente privind modificarea lor – si totusi, PSD nu pare a ceda un centimetru. De ce?

Libertatea unora de la varf depinde de aceste modificari.

In jurul Romaniei se remarca aceasta ascensiune a regimurilor asa-numite iliberale. Exista acest risc si pentru Romania? Are Romania politicieni care sa joace si cartea populismului si pe cea autoritara astfel incat sa impuna un astfel de regim politic?

Liviu Dragnea, Calin Popescu Tariceanu si acolitii lor au promovat antieuropenismul si chiar antiatlantismul ca directii politice. Pana si aici a fost un plagiat, pentru ca initiatorii acestor directii au fost Victor Ponta si Crin Antonescu. Insa situatia Romaniei este complet diferita de situatia Ungariei sau a Poloniei.

Romanii nu au incredere in proprii politicieni. Acestia se iluzioneaza ca daca achizitioneaza trei posturi de radio si TV sunt capabili sa influenteze opinia publica integral. Daca ar fi fost asa Ceausescu ar fi fost si acum la putere.

Pentru un politician cinstit, societatea civila, mass-media, puterea judecatoreasca sunt parteneri, nu adversari.

In discursul politic se vorbeste mult despre Centenar, incat pare a fi intrat deja intr-un limbaj de lemn. In cel societal, sa ii spunem, nu pare o tema. Cum sa ne explica aceasta diferenta?

La varful politicii romanesti nu intereseaza pe nimeni Centenarul sau Marea Unire. La varful societatii romanesti sunt la moda informatiile despre Brazilia, Costa Rica, Madagascar sau chiar Israel.

Vorbind totusi despre Centenar – ce credeti ca trebuie sa facem incat sa nu ratam esentialul din aceasta sarbatoare?

S-a ratat. Ce sa mai faci acum?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.