Lichenii: o alianță neașteptată între ciupercă și alge

Lichenul nu este o plantă, ci un organism compus: o ciupercă și o algă (sau o cianobacterie) care trăiesc împreună ca un tot unitar. Ciuperca oferă structură și protecție, iar partenerul fotosintetizant produce hrană. Pe OrizontNews găsiți explicații științifice clare, iar aici vedeți cum funcționează această alianță.

Doi parteneri, un singur organism

Partea majoră a unui lichen este formată din hife de ciupercă, fire foarte fine care țes o rețea. În interiorul sau între acestea trăiesc celule de algă verde ori de cianobacterii, numite fotobionți. Fotobiontul folosește lumina pentru a produce zaharuri, iar ciuperca le primește și le folosește.

În schimb, ciuperca reține apa, protejează celulele de uscăciune și de radiația prea puternică și furnizează minerale. Relația se numește simbioză, iar pentru cei doi parteneri ea înseamnă că pot trăi în locuri unde ar fi greu de supraviețuit separat.

Pe OrizontNews, astronomia, fizica, biologia și geologia sunt explicate pe înțeles, iar lichenii stau la intersecția dintre biologie și geologie.

Cum arată și unde cresc

Cercetătorii împart lichenii, după formă, în trei mari grupe:

• crustoși, lipiți de suprafață ca o crustă colorată;
• foliacei, cu lobi asemănători unor frunze mici;
• fruticoși, ramificați, sub formă de tufe sau fire.

Îi găsiți pe stânci, pe scoarța copacilor, pe ziduri, pe pământ sau pe acoperișuri. Unii preferă pădurile umede, alții rezistă în zone aride sau la altitudine mare. Cresc lent și pot trăi mult timp, ceea ce îi face martori ai unor medii stabile.

Culoarea lor vine din pigmenți care protejează celulele de lumină și din fotobiontul pe care îl găzduiesc. Când sunt uscați, lichenii devin casanți și par fără viață, dar la prima ploaie își recapătă aspectul și își reiau activitatea. Această toleranță la uscăciune explică prezența lor pe suprafețe expuse.

Pionieri ai suprafețelor goale

Lichenii sunt printre primele organisme care se așază pe roca goală. Prin substanțele pe care le produc, ei contribuie încet la dezagregarea rocii, iar resturile lor, împreună cu praful, formează un strat subțire de sol. Mai târziu, pe acel strat se pot instala mușchii și alte plante.

Ce spun lichenii despre aerul din jur

Mulți licheni sunt sensibili la poluarea atmosferică, deoarece își iau apa și substanțele direct din aer, nu prin rădăcini. De aceea, absența lor într-o zonă sau schimbarea speciilor poate indica o calitate mai slabă a aerului. Oamenii de știință îi folosesc ca bioindicatori, adică organisme care „vorbesc” despre mediu.

Câteva confuzii frecvente

„Mușchiul de reni” nu este un mușchi, ci un lichen. Iar faptul că un lichen arată verde, gri sau portocaliu nu spune nimic despre vârsta lui. Unele substanțe extrase din licheni au fost folosite istoric la colorarea țesăturilor și la indicatorii de aciditate, cum este turnesolul.

Pentru a înțelege mai bine regnul din care face parte partenerul principal, vedeți și materialul despre de ce ciupercile nu sunt nici plante, nici animale.

Dacă vă interesează să îi observați, nu detașați lichenii de pe suport și nu îi colectați din zone protejate. Ei cresc atât de încet, încât o suprafață curățată poate dura ani sau zeci de ani până să fie recolonizată.

Ce rețineți

Lichenul este dovada că cooperarea poate fi o strategie de succes în natură. Data viitoare când vedeți o pată colorată pe un zid sau pe un trunchi, priviți-o mai atent: este o colonie cu doi parteneri care lucrează împreună. Alte astfel de explicații, spuse clar și fără senzaționalism, găsiți pe OrizontNews.