Frica de razboi

Desigur, reactia burselor nu a fost una directa. De tipul: ia uitati-va cum se retrag de pe piete cei ce investesc in firmele europene doar pentru ca Trump nu mai vrea sa se intalneasca cu Kim! Vorbim aici despre o reactie intermediata. Si nu la anuntul propriu-zis, ci la frica de razboi. Un razboi pentru care investitorii occidentali in actiuni europene nu sunt pregatiti. Tema aceasta fiind prea noua pentru ei.

Concret, avem situatia inedita ca seful administratiei americane, care este si „cel mai puternic om al Planetei”, este un negustor prin excelenta. Care a promis in campania electorala ca va administra Statele Unite ale Americii ca pe o afacere, succesul acestei politici fiind asimilat conceptual cu profitul sau cu dividendele pentru toti cetatenii americani, asimilati actionarilor unei corporatii. Sef al guvernului care s-a tinut de cuvant pana acum, intr-un an si cateva luni, de cand este in functie.

Or, pe un asemenea presedinte, nemaiintalnit in istoria americana si mondiala, il inteleg mult mai bine investitorii de pe bursele occidentale, decat analistii de securitate nationala, regionala si mondiala. Ca sa nu mai vorbim despre amatorii din cancelarii, parlamente si redactii, care nu inteleg oricum mare lucru nici atunci cand nu ar fi vorba despre Donald Trump.

Ce are a face o abordare de guvernare de tipul negustorie cu razboiul? Are! Sa nu uitam ca metoda preferata pentru a face o afacere negustoreasca este tranzactia. In care partile intra in dialog si fac, accepta sau resping oferte intre ele pana cand se incheie tranzactia si toata lumea are de castigat de pe urma ei. Asa ca, atunci cand se aplica aceasta metoda la negocierile dintre doua puteri nucleare sau potential nucleare, unul dintre argumentele cele mai serioase este cel de putere militara. Adica, daca e sa tranzactionam pacea, punem pe masa de discutii alternativa razboiului, astfel incat cealalta parte sa poata compara avantajele si dezavantajele pacii cu cele ale razboiului. Si sa aleaga pacea, daca vrea sa aiba profit de pe urma tranzactiei. Ceea ce presedintele Trump a facut in cele doua dosare nucleare pe care le are pe masa de lucru: Coreea de Nord si Iranul.

Sa ne intelegem bine. Pentru negustorul Trump, razboiul nu este un scop in sine, nu este o marfa, nu este un obiect al tranzactiei. Este doar un argument de valoare, pentru a se conveni prin negocierea dintre parti cat costa pacea. Inclusiv denuclearizarea. Adica, renuntarea la amenintarea cu razboiul nuclear din partea Coreei de Nord. Numai ca, pentru a aduce acest argument, americanul trebuie sa fie credibil. Cei de pe partea cealalta a mesei de negociere trebuie neaparat sa fie convinsi ca Trump nu glumeste. Nu joaca la cacealma, cum zic pocheristii. Puterea militara americana este incontestabila si este imensa, fara nicio urma de indoiala. Tot ce trebuie sa demonstreze presedintele american este ca el personal are hotararea necesara pentru a da ordinul de incepere a razboiului.

Bursele occidentale il cred. Ramane acum sa vedem daca il cred si nord-coreenii. Dar si iranienii. Pentru ca presedintele Trump a folosit exemplul deschiderii administratiei nord-coreene spre dialog si spre rezolvarea pasnica a diferendelor, dar si al raspunsului pozitiv american, in momentul in care a decis retragerea Statelor Unite din acordul privind armele nucleare iraniene. Explicand Lumii ca asta nu este sfarsitul vechiului acord, ci o propunere de un nou acord, mai cuprinzator si mai favorabil americanilor decat precedentul.

Or, a fost evident pentru toata lumea avizata ca atat nord-coreenii, cat si chinezii au crezut ca Trump ar fi dispus la concesii din care sa piarda Statele Unite, in dosarul nord-coreean, doar ca sa poata mentine ritmul alert al apropierii prin dialog cu Coreea de Nord, astfel incat iranienii sa aiba un motiv in plus sa accepte un nou acord cu americanii, urmand exemplul coreean.

Doar ca presedintele american le-a demonstrat ca perceptia asta a fost una gresita. El nu are nicio intentie de a accepta vreo tranzactie de pace din care Statele Unite sa piarda. Si a demonstrat aceasta hotarare a sa, trimitandu-i omologului nord-coreean o scrisoare in care, dupa ce il anunta ca nu se vor mai intalni, cel putin deocamdata, ii explica extrem de clar ca singurul mod de a face afaceri cu America este cel al castigului mutual. Trump nefiind un filantrop.

Hari Bucur-Marcu are o experienta de decenii in mediul international, pe problematici legate de institutionalizarea domeniului apararii nationale, controlul democratic al sistemelor de securitate nationala, politici de securitate si de aparare nationala. Ofiter de aviatie si fost sef al Serviciului Strategii de Aparare la Statul Major General, detine titlul de doctor in stiinte militare, obtinut in 2001 la Academia de Inalte Studii Militare cu teza „Implicatii economice in planificarea apararii nationale a Romaniei”. In perioada 1990 – 2003 a fost responsabil sau direct implicat in aspecte esentiale ale reformei Armatei Romaniei, cu deosebire in relatia cu NATO, si a lucrat nemijlocit in structurile Aliantei ca sef de sectie invatamant si instructie. A publicat carti si articole pe subiecte din domeniu, oferind expertiza internationala. Este cavaler al Ordinului National „Pentru merit”, ca recunoastere a contributiei sale la integrarea Romaniei in NATO.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.