Deputata hărțuită de procurorul ‘Portocală’, mesaj tulburător: ‘Copilul meu nenăscut ce vină avea?’ – INTERVIU

Fostul procuror DNA Mircea Negulescu a încercat luni, fără succes, să-i convingă pe judecătorii de la ÎCCJ să-l repună în funcţie. Negulescu, zis şi „Portocală”, s-a plâns că este hărţuit de presă, că îi este afectat copilul, că a trebuit să se mute din apartamentul pe care îl deţine în Ploieşti şi să lase în urmă două pisici.

 AICI afirmaţiile lui Negulescu în instanţă!

Deputata PSD Andreea Cosma, una dintre persoanele care s-au plâns public de abuzurile lui Negulescu, reacţionează într-un scurt interviu pentru STIRIPESURSE.RO. De altfel, încercarea lui Negulescu de a îndupleca judecătorii să-l repună în funcţie  a venit la doar o zi după ce Andreea Cosma a dezvăluit, într-o emisiunea de televiziune, că a pierdut o sarcină din cauza stresului provocat de procuror.

Reporter: – Negulescu susţine că din cauza mediatizării excesive a cazului său a fost obligat să plece de acasă şi să lase totul în urmă.

Andreea Cosma: – Referitor la acest aspect precizez că dacă toţi cei anchetaţi abuziv de Negulescu ar proceda la fel probabil jumătate din Prahova şi nu numai, aşa cum el însuşi se laudă, ar trebui să plece de acasă în lume.

Reporter: – Domnul Negulescu a amintit în instanţă faptul că nu este urmărit penal, cercetat, reţinut sau arestat, pentru a fi suspendat din funcţie.

Andrea Cosma: – De unde ştie domnul Negulescu că nu este urmărit penal sau cercetat? Poate unul dintre colegii dumnealui s-a autosesizat şi a demarat procedurile judiciare. Opina publică din România acum a luat la cunoştinţă despre practicile celui care „distrugea destine” fără a avea remuşcări, el însuşi menţionând că este o „maşină de ucis”.

Reporter: – Am văzut că domnul Negulescu spune că este bulversat de ceea ce i s-a întâmplat.

Andreea Cosma: – Eu, care timp de patru ani m-am luptat să mă reabilitez, care am pierdut şansa să mai am un copil, să-mi refac viaţa, care am trăit în teroare ca orice femeie agresată psihic de un bărbat pe care nu-l doreşte, ce pot să fac, cât ar trebui să fiu de bulversată?! Atunci când prin intermediul meu, ca femeie singură, dorea să ajungă la adevărata sa ţintă, tatăl meu, Mircea Cosma, când din discuţiile cu el înţelegeam că sunt o victimă a minţii sale bolnave şi nu aveam nicio ieşire…

Reporter: – Spune domnul Negulescu  despre copilul său că nu are nicio vină că îl cheamă Negulescu.

Andreea Cosma: – Evident că nu are nicio vină copilul sau, dar copilul meu care avea 3 ani şi a fost traumatizat de acţiunile abuzive ale lui Negulescu ce vină avea? Copilul meu era minor când s-a făcut percheziţia, iar lui Negulescu nu îi păsa că un copil de trei ani poate rămâne fără mamă, pe baza unor fantasmagorii ţi pe baza abuzului de putere pe care el însuşi îl manifesta în raport cu mine. Ce făceam dacă nu acceptam să mă văd cu Negulescu? Mă aresta şi mă trimitea la puşcărie.

Dar copilul meu nenăscut ce vină avea de i-a luat Negulescu dreptul la viaţă? Ştie domnul Negulescu sau cei care i-au aprobat unele măsuri abuzive ce înseamnă să pierzi o sarcină? Ştie că prin ceea ce am trăit atunci, prin ce traume psihice a trebuit să răzbat, ca să nu îmi pierd şi legătura cu copilul minor, trebuia să joc zilnic un rol de femeie fericită, iar în toată acea perioadă am pierdut, pe lângă sarcină, şi pe cel care dorea să îmi fie alături ca soţ.

Măcar copilul lui Negulescu poate analiza ce a făcut tatăl său şi ce spunem noi, victimele abuzurilor acţiunilor procurorului Negulescu. Copilul lui Negulescu este major şi este probabil mai degrabă şocat de cuvintele triviale folosite de tatăl său. Nu ştiu ce educaţie i-a oferit, dar ştiu că l-a protejat, ca orice părinte pe copilul său, luându-i un teren de casă şi angajându-l la ANRE. Oare a dat concurs?

Reporter: – Dar este normal ca domnul Negulescu, aşa cum declară chiar el, să se ducă seara acasă pe furiş?

Andreea Cosma: – Dar eu, în perioada în care eram supusă controlului judiciar dat pentru că aşa dorea domnul procuror, nu beneficiam de posibilitatea de a merge în oraş, să îmi vizitez prietenii şi traseul era foarte bine delimitat, trăind sub teroarea că dacă încalc şi din greşeală limitele, risc să fiu arestată. Nu puteam merge în concediu cu copilul meu, pentru că eram obligată să stau doar acasă cu teama că oricând pot veni iar mascaţii din ordinul lui Negulescu şi să răspund chemărilor procurorului Negulescu, de fiecare dată când dorea să mă vadă (chiar dacă nu avea legătură cu dosarul pe care îl lucra).

Reporter: – Totuşi, şi Negulescu se poate bucura de prezumţia de nevinovăţie.

Andreea Cosma: – Eu nu am cunoscut acest sentiment, pentru că eu şi familia mea nu eram trataţi de magistratul Negulescu după aceleaşi reguli. De ce nu ne-am putut bucura nici eu nici familia mea de această prezumţie de nevinovăţie? Probabil pentru că procurorul Negulescu a descoperit-o abia atunci când avea el nevoie de ea.

Reporter: – Negulescu spune că a primit mesaje de ameninţare de la ziarişti – „Hai să ne întâlnim să vorbim!” Care este de fapt ameninţarea?!

Andreea Cosma: – Dacă ar fi real, el, ca un vajnic apărător al statului de drept şi un foarte bun procuror, ar fi făcut rapid o plângere penală, încadrând perfect în drept ameninţările. Dar nu asta îl sperie pe Negulescu! Vă spun eu ce… Din fericire sau din nefericire, acum Negulescu înţelege ce înseamnă să fii victimă şi probabil că, de ruşine, nu mai iese din casă. Îmi pare rău pentru familia sa, dar el este cel care a târât-o în asta. Să fie bucuros că după câte au ieşit în presă, mai ales declaraţiile sale incendiare şi iresponsabile cu trimitere la femeile din jurul său, soţia sa mai stă cu el. În atâtea cazuri, astfel de oameni au fost abandonaţi de familii.

L-a interesat pe Negulescu din ce au trăit sau trăiesc oamenii anchetaţi abuziv de dumnealui? Vorbesc despre aceia cărora li s-au distrus vieţile de familie, despre aceia care nu au mai avut afaceri, care, ca în cazul meu, au trebuit să se împrumute luni de zile pentru că nimeni nu mai doreşte să vorbească sau să facă afaceri cu un „penal” distrus media de probele imaginate şi inventate de un astfel de procuror.

Reporter: – Negulescu spune că „ceea ce i s-a întâmplat lui nu doreşte niciunui magistrat”.

Andreea Cosma: – Eu consider că orice om normal ar dori ca ceea ce a făcut Negulescu şi alţii că el să nu se fi întâmplat. Problema nu constă în ceea ce i se întâmplă lui, pentru că asta este doar consecinţa propriior lui fapte, ci în ceea ce s-a întâmplat unor oameni nevinovaţi din cauza acţiunilor lui abuzive şi ilegale. Cu siguranţă, magistraţi ca Negulescu nu trebuie să mai existe, iar el nu ar trebui să mai aibă niciodată dreptul de a fi magistrat.

Reporter: – Chiar şi în aceste condiţii, Negulescu pretinde că prin decizia CSM de suspendare, pe care el o consideră nelegală, i s-a încălcat dreptul la muncă şi dreptul de a opta profesional.

Andreea Cosma: – Oare de ce doreşte atât de mult procurorul Negulescu să revină în profesie? Ca să „paradească” cetăţeni? Ca să fabrice probe în dosare penale? Ca să ameninţe martori să facă denunţuri mincinoase? Ca să devină iar un „animal de pradă care se bucură la vederea sângelui”? Ca să devină iar „o maşină de ucis”? Eu nu spun că toate dosarele lui Negulescu sunt făcute doar pentru a nenoroci oamenii, dar dacă un singur om este distrus printr-o fabricare de dosar, iar procurorul acela a făcut tot posibilul să răspundă la nişte comenzi (lăuntrice sau de alt fel), atunci respectivul nu ar mai trebui să profeseze şi ar trebui condamnat la mulţi ani de puşcărie. (Corina U.).