Reglementarea referendumului local este instruită în două acte normative diferite, prevederile acestora fiind neconcordante

La Avocatul Poporului au fost depuse, miercuri, semnăturile strânse pentru petiţia prin care cetăţenii îi solicită lui Victor Ciorbea să sesizeze CCR cu privire la faptul că legislaţia privind referendumul local este neclară, imprecisă, imprevizibilă şi, pe cale de consecinţă, neconstituţională. Cetăţenii care au semnat petiţia mai acuză că, la cum arată legislaţia acum, deşi dreptul de a declanşa un referendum local pentru demiterea primarului există teoretic, în comunităţile mari acest lucru a devenit imposibil. Aşadar, exercitarea suveranităţii prin referendum este practic interzisă prin lege.

Semnăturile au fost depuse de mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile, printre care şi Dan Trifu, vicepreşedinte Eco-Civica, ONG implicat şi în strângerea de semnături pentru organizarea unor referendumuri vizând demiterea Gabrielei Firea, a primarilor de sector şi consilierilor generali şi locali din Bucureşti, în România. Demersul a avut loc în cadrul campaniei ”Bucureşti fără ei” susţinută de: Asociaţia România fără ei, Fundaţia Eco-Civica, Miliţia Spirituală, Corupţia Ucide, #Rezistenţa, #Insist, #văvedem din Bucureşti.

Concret, organizaţiile şi cetăţenii care îi cer lui Ciorbea să sesizeze CCR arată că reglementarea referendumului local e instruită în 2 legi diferite, mai exact, în legea Administraţiei publice locale 215/2001 şi în legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Pe lângă faptul că în legea tehnicii legislative este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole/ alineate din acelaşi act normativ, cele două legi au prevederi legate de referendum care se bat cap în cap.

Astfel, Legea 215/2001 prevede că referendumul trebuie solicitat de 25% dintre locuitorii cu drept de vot şi este validat dacă se prezintă jumătate + unu dintre locuitorii cu drept de vot, în timp ce Legea 3/2000 stipulează că referendumul este valabil dacă participă 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale; validat dacă 25% din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale permanente exprimă vot valabil.

Cum reglementările sunt diferite, organizarea unui referendum local devine foarte dificilă.

Mai mult, Legea 215/2001 vorbeşte despre cetăţenii cu drept de vot, în timp ce legea 3/2000 vorbeşte despre persoanele înscrise pe listele electorale permanente. Ori, numărul cetăţenilor cu drept de vot NU este egal cu numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale permanente.

„Din aceste motive noi cerem Avocatului Poporului să sesizeze CCR pentru a se pune în acord aceste două acte normative. Pentru că aţi văzut că la Pungeşti noi am obţinut referendumul dar nu s-a validat, căci s-a invocat legea 215. Ori dacă judecăm pe legea 3 cea care reglementează de fapt problema în realitate, normal că referendumul era valabil! Vedeţi ce neconcordanţe legislaţie de neacceptat!”, a declarat Dan Trifu, precizând că dacă lucrurile nu se vor rezolva în România, ONG-urile se vor adresa forurilor internaţionale.

„Vom vedea ce căi legale de atac sunt în ţara noastră, dacă sunt epuizate aceste căi de atac ne vom adresa tribunalului european!” (Corina U.).