EXCLUSIV/Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale/CARACATITA

“Datoram loialitate neconditionata doar Patriei noastre si nu persoanelor trecatoare la conducerea unor institutii, si ele vremelnice, si cu care unii dintre conducatorii acestora nu sunt capabili sa se identifice. […]. Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”.

Noilor generatii de sereisti nu le va veni sa creada, luand de bune textele constitututionale, ale Legii nr. 14/1992, Legii nr. 51/1991 si ale noianului de acte (ordine) normative interne, pe care, probabil le considera „sfinte”, ca – de-a lungul vremii – activitatea unor cadre SRI (si nu putine!) a fost complet paralela si cu legalitatea si cu menirea aceastei institutii de securitate nationala.
Ne-am propus, in masura posibilitatilor noastre modeste, sa restituim tinerelor generatii mici fragmente din istoria imunda lasata de cateva personaje sinistre care au populat SRI-ul, relatandu-le intr-un stil pe cat posibil interesant, avand ferma certitudine ca trebuie stiute de toti, deoarece fac parte din memoria organizatiei, cu atat mai mult cu cat unele din acestea sunt condamnate penale la pedepse cu inchisoarea (cu sau fara executare), ori au un vraf ce sesizari penale (plangeri si denunturi la diferite unitati de parchet, indeosebi DNA), care au fost inmormantate, dar o spun cu toata sinceritatea si responsabilitatea, solutiile de clasare au fost impuse de binomul Coldea-Kovesi, iar la instantele militare la mentinerea solutiilor de clasare a intervenit direct si impostorul general de justitie izmana, Oprea Gabriel, vicepremier.
Acum, eu nu stiu ce vorbe frumos invelite in staniol le-au spus recrutorii de la serviciile de personal care merg anual prin licee si colegii pentru a convinge si indruma pe tinerii absolventi sa urmeze mai departe cursurile facultatilor Academiei Nationale de Informatii „Mihai Viteazul” (parazitata de exemplu, de un impostor ca generalul izmenar Oprea Gabriel, fost cadru universitar la aceasta institutie si coordonator de doctorat) si mi-e greu sa-mi inchipui de la cine si ce aud cei care aplica la cursurile universitare de masterat, despre munca in interiorul SRI, care ar fi un fel de nesfarsita actiune „a la James Bond”, ori consta numai in operatiuni spectaculoase gen CIA ori FBI, asa cum au vazut ei in filme. Cert este ca, dupa un timp, marea majoritate are un mare soc cand se vad inauntru in cazul in care au devenit ofiteri SRI si-si dau seama cum devine, de fapt, chestiunea. Sigur, pentru ei primeaza acel sentiment de siguranta, stabilitate in viata pe care ti-l da angajarea intr-o institutie militara, si nu oricare, ci una de elita, chipurile, desi salariile debutantilor sunt putin mai mari decat cele ale unui functionar public de la Politia Locala, si asta datorita unor sporuri mai consistente.
Multi, foarte multi s-au pacalit si, pot sa va spun, neavand desigur o statistica, ca dintr-o estimare aproximativa, bazata pe propriile constatari, rezulta ca in primii cinci ani cam 30% din ei pleaca, negasind ceea ce se asteptau, asta pe promisiunile si cuvintele frumos impachetate ale celor de la personal care, efectiv, nu au curajul sa spuna din start adevarul acestor aspiranti. Mai este categoria fiilor, nepotilor, afinilor etc. indemnati si indrumati de fostii securisti sa dea examenele corespunzatoare la SRI, mai punand si ei o vorba, mai dand o recomandare…
Am auzit, cu stupoare, ca in 2014, la 25 de ani de la Revolutie, un specimen din SRI, ramas anchilozat inainte de 1989 mai rau decat multi alti comunisti cocliti, avea in vedere ca si conditie prioritara la recrutarea candidatilor care aplicau pentru incadrarea in SRI, ca acestia sa aiba o legatura, cat de mica, prin ascendenti, rude colaterale etc., cu fosti ofiteri de securitate sau, cel putin, sa fie recomandati de un securist. Asadar, pentru acest semidoct prafuit, supremul reper valoric a ramas Securitatea! Problema este ca nu acesta este de vina, ci sistemul ca il suporta si nu-l ejecteaza. Dinozaurul se numeste col. BALAN MARCEL – sef sector in Directia Generala „Y” (Managementul Resurselor Umane, Organizare).
Generatiilor care nu au prins perioada romantica a SRI, cu directoratul lui Magureanu, cu Gioni Popescu adjunct, cu Paltanea, Bucur si Dumitrache sefi la Prahova etc., cu Malureanu, Badescu, Apolzan, Olaru, Candea, Tonescu sau Ciceo pe la Bucuresti, cu Costin Georgescu si Alexandru Radu Timofte directori, nu le ramane decat sa citeasca cate un articol din presa vremii ori unul ca acesta, in care incerc sa adun momente de „glorie” din istoria SRI.
Inca din introducere se cere semnalat, din onestitate, pentru respectarea adevarului, ca, de altfel, la testul psihologic prealabil si la interviu, desi declarativ SRI clameaza ca vizeaza oameni inteligenti si de o anumita tinuta intelectuala, in realitate tocmai astia sunt respinsi (mai sunt si exceptii care nu stiu cum se strecoara), deoarece viitorul ofiter nu trebuie sa aiba initiativa, inventivitatea sa fie cat mai mica, nu trebuie sa fie mai destept decat viitorul sef si, nu in ultimul rand, trebuie sa fie supus, bun executant, adica sa prezinte un perfect profil de sluga. O personalitate puternica, dominanta, stapana pe propriile fapte si vorbe, cu o atitudine ferma, coerenta si bine argumentata, deranjeaza la maxim. SRI are nevoie, jos, la baza, de albinute lucratoare, de niste robotei nu prea bine dotati la mansarda, care sa adune tot felul de date si informatii de pe teren (desigur, dupa un plan de cautare, de regula greu de respectat), si, intr-un final, cu chinurile groaznice ale ofiterilor de la analiza-sinteza, sa se incerce zilnic sa se incropeasca ceva bun de raportat din „balariile” si „varza” culeasa de acestia. Avantajul este ca, fiind multi, SRI este perceput ca omniprezent, lumea se simte controlata, monitorizata, aceasta legenda falsa convenindu-i de minune SRI.
Sincer, ma asteptam ca, pe partea de prostie, SRI sa se dezminta. Dv. cunoasteti ca este si mai dezarmant cand gasesti multa prostie intr-o entitate care se doreste a fi de elita, cum clameaza a fi SRI-ul (cand ii aud ca bat moneda pe intelligence, ma topesc de ras!).
Prioritizarea prostiei este politica de stat in Romania. Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale si nu Rosia Montana, eco-anarhisti sau Pungesti. Prioritizarea prostiei acopera toate sferele socialului – de la politica la nivel inalt si pana la cea mai mica companie, dar in primul rand institutiile militare. ‘Tara te vrea prost’ – suna cantecul baietilor de la Sarmalele Reci. Mai tineti minte? Prost si usor alienat, as completa. Care e scopul? Manipularea! Cu cat esti mai prost, cu atat esti mai usor de manipulat! E simplu! Ba, unde e prostie, e si multa rautate. Prostia si rautatea sunt surori gemene. Rautatea foloseste intotdeauna conducatorilor atunci cand cativa obedienti sunt asmutiti asupra unui coleg devenit incomod, pentru a-l face praf!
Una dintre cele mai teribile arme de distrugere a unui popor.
Îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă, ingaduita mediocrilor de genul „lasa ca e cuminte, e baiat bun”, in conditiile in care ala, saracul, este o catastrofa vizibila….
Dupa ce, la cea de-a cincea aniversare a infiinţării Serviciului Roman de Informaţii, a declarat public reformarea şi punerea pe baze noi a activităţii, VIRGIL MĂGUREANU a tras reforma “pe dreapta”.
Un pas timid, care a dat unele sperante noilor ofiteri SRI, s-a incercat in 2006, cand unii securistii au fost dati afara din SRI tot de … securisti. A fost halimaiul dracu! S-au injurat si scuipat unul pe celalalt, ordinele pentru ca unul sau altul sa-si dea demisia au fost transmise verbal, telefonic (nimeni neluandu-si responsabilitatea deciziei). O linie directoare tot s-a intrevazut in operatiunea asta de epurare: securistii vroiai sa scape de colegii lor care activasera pe liniile de munca ale fostelor Directii I, V si VI, care au si fost trecuti in rezerva pur si simplu, la gramada, fara nicio justificare. Acuzatia: au facut politie politica! Stiti care este culmea? Multi dintre cei ramasi, facusera mai multa politie politica si incalcasera si mai grosolan drepturile si libertatile fundamentale ale omului, decat ceilalti trecuti „ergo subit” in rezerva de pe o zi pe alta!
O mare gafa pe linie de personal a lui MAGUREANU a fost numirea unei caricaturi intr-una din functiile de adjunct al sau: Dumitru Cristea. Psiholog de formaţie, una dintre cele mai păguboase achiziţii pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viaţa civilă. Ca adjunct al directorului SRI şi rector al Institutului Naţional de Informaţii, a fost rapid avansat la gradul de general, însă nişte relaţii suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunţe la funcţie.
Dar, si mai veros si periculos a fost generalul Victor Marcu. Cadru activ al fostei Securităţi, şef de sector în cadrul fostului Centru de Informaţii Externe, responsabil cu problemele emigraţiei române, transferat apoi în Serviciul Român de Informaţii. O scurtă perioadă de timp a fost prim adjunct al directorului VIRGIL MĂGUREANU. Intrând în conflict cu acesta, VICTOR MARCU a fost îndepărtat din funcţie şi din SRI, în 1995, pentru legături de afaceri cu mafia arabă. În palmaresul său se înscrie coordonarea ocultă a afacerilor dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia, al cărei principal acţionar era fiica sa, Anca Steliana Marcu. Totuşi, a rămas om de casă al Palatului Cotroceni. La un moment dat, sprijinit de forţe obscure, a reuşit să înfiinţeze un punct de vamă în zona centrală a Bucureştilor, urmând să-l administreze împreună cu acoliţii lui. Când presa a semnalat malversaţiunea, punctul de vamă a dispărut, pur şi simplu, ca şi cu nu ar fi fost.
De fapt, asa cum vom vedea, MAGUREANU avea cu Paltanea Corneliu de la Prahova – pe unele segmente, altele decat cele profesioanale – multe alte treburi si afaceri care nu aveau absolut nicio tangenta cu Serviciul Roman de Informatii.
A urmat COSTIN GEORGESCU (1997-decembrie 2000), de departe cel mai slab si tembel director al SRI-ului. Ramai siderat cum isi da el cu parerea, acum, despre toti si toate: „Eu am fost la SRI si stiu aia si aia…”. Costin Georgescu nu a facut nimic constructiv si folositor la nivelul SRI-ului, astfel incat aceasta sa-i justifice ca tot timpul sa apara acum la televizor si sa isi faca publicitate pe spatele a mii de ofiteri. E de o nesimtire maxima! De altfel, daca urmariti emisiunile in care este invitat, spune ori platitudini, ori enormitati. El nu sufla nici in fata lui Paltanea, nici a prim-adjunctului VASILE LUPU, nici a consilierului prezidential Dorin Marian si nici a secretarului general Remus Opris al PNT-cd din CDR ori a lui Vlad Rosca de la PNTCD! De altfel, ca o picanterie, consilierul juridic al SRI Prahova, Andronache Cristina, una din amantele lui Păltânea Cornel din unitatea SRI Prahova, cu care are chiar un copil (desi e recunoscut in cunostinta de cauza ca nu este al lui de fostul sot, faimosul ofiter SRI Andronache Florian Teodor, fost consilier pe problematica informatiilor clasificate al ministrului justitiei Cazanciuc Robert, nasul sau din a doua casatorie si coleg de liceu), a fost ajutată să dezvolte o carieră spectaculoasă incepand cu 1997. Atât de mare a fost influenţa lui Păltânea, încât a reuşit, la un moment dat, să o plaseze pe Cristina noastră în postura de consilier al Directorului Serviciului Român de Informaţii Bucureşti, Costin Georgescu, in al carui pat a si intrat curand (prietenii de la Directia Juridica stiu de ce!).
După ce s-a declanşat scandalul SRI Prahova, Cristina Andronache a fost dată afară din Serviciu, cu jartieră şi cu portjartieră cu tot.
Castigandu-si, deja, o pozitie buna in lumea mondena si de afaceri a Bucurestiului, a fost numita de tribunal, pe 07.12.2012, administrator judiciar si lichidator, fiind practician in insolventa, al Clubului de Fotbal Rapid Bucuresti detinut de cetateanul moldovean VALERII MORARU, aici contribuind si nasul ei din prima casatorie, Doru Viorel Ursu. In 26.09.2014, a fost nevoita sa demisioneze, filiera moldoveneasca nefiindu-i atat de familiara si prietenoasa pe cat ii era lui Paltanea, asa cum vom vedea.
Paltanea a reusit sa-l corupa pana si pe prim-adjunctul directorului SRI, generalul VASILE LUPU. Paltanea i-a dat un autoturism BMW din alea furate si-i procura droguri fiului acestuia, dependent de stupefiante. Cauza prim adjunctului directorului SRI, generalul Vasile Lupu, s-a disjuns din dosarul lui Paltanea si a fost declinata sub aspectul competentei in favoarea Sectiei Parchetelor Militare, pentru continuarea cercetarilor.
Cred ca aici ar fi momentul sa punctam o concluzie intermediara, dramatic: sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveal%