În partida Ierusalim, Iohannis s-a pus în ofsaid

Iohannis face jocul Germaniei și Franței la capitolul mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Un joc agreat în mod constant și de Rusia, aflată într-un puternic parteneriat cu Berinul. Germania și Franța sunt statele care i-ar putea garanta lui Klaus Iohannis unul sau char două mandate de președinte al Consiliului European, începând din decembrie 2019. Fapt care l-ar scuti de rușinea înfrângerii în alegerile prezidențiale. La capitolul Ierusalim, aflat în epicentrul preocupărilor politice mondiale, interesele președintelui României se despart de interesele României. Iohannis este în ofsaid pentru că așa a dorit. Să vedem ce poate urma.

Am prezentat pe larg în analiza de ieri contextul în care se precipită evenimentele diplomatice declanșate de decizia semnată de Donald Trump vizând mutarea Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim. Am fost imprecis atunci când am spus că, în urmă cu zece ani, Congresul Statelor Unite, prin vot, hotărâse să facă acest gest istoric. În realitate, s-a întâmplat acum 20 de ani. Conjunctura internă din Statele Unite, dar mai ales conjuntura externă, au determinat ca administrațiile americane să ezite să materializeze acest proiect votat în Congres, până când Donald Trump a rupt pisica. În ofsaid jucând, la acest capitol, președintele Klaus Iohannis și-a erodat în mare măsură credibilitatea întrucât declarația sa, prin care se împotrivește memorandumului Guvernului român, cuprinde mult prea multe dezinformări.

O a doua inexactitate de care m-am făcut vinovat în analiza de ieri, ca și prima inexactitate de altfel, adaugă un argument suplimentar în favoarea memorandumului Guvernului Dăncilă. Am afirmat că, de 11 luni, președintele Klaus Iohannis a neglijat numirea unui ambasador al României în Israel, stat cu care avem un parteneriat strategic sub aspect politic, militar și economic. În realitate, de peste doi ani, după cum am aflat, nu avem un ambasador acolo. Fapt care demonstrează încă o dată că președintele Klaus Iohannis este neglijent, dacă nu cumva chiar răuvoitor la acest capitol.
Începând de azi, lucrurile se pun în mișcare la nivel internațional. În ce sens?

S-a încheiat aniversarea independenței statului Israel , calculată după calendarul hibru. Reprezentanții puternicelor organizații de lobby se întorc în Statele Unite. Și, firește, se pun în mișcare. Este în afara oricărui dubiu faptul că ele vor acționa în favoarea Guvernului României. Din această perspectivă, mă bazez pe câteva informații privilegiate. Venite de la Washington. Decizia Guvernului României de a adopta un memorandum, care este primul pas în materializarea proiectului mutării ambasadei noastre la Ierusalim, este nu numai rezultatul unor demersuri interne, ci și al unor contacte și negocieri externe. Regret, din această perspectivă, faptul că un bun comunicator, cum este vicepremierul Ana Birchall, a omis, probabil încercând să fie discretă, să relateze contactele la nivel înalt pe care le-a avut cu ocazia vizitei sale în Statele Unite.

Acolo, vicepremierul român s-a întâlnit cu mai mulți lideri marcanți ai American Jewish Congress, care i-au transmis mesaje de încurajare și sprijin pentru Guvernul Dăncilă și politicile pe care noul Executiv de la București le promovează. Între acestea, unul mi se pare cel mai relevant. Și anume că, după Brexit, România are toate șansele de a deveni partenerul numărul unu al Statelor Unite din Uniunea Europeană. Urmând ca Bucureștiul să joace excepționalul rol pe care l-a jucat Londra ca reprezentant european al Statelor Unite în politicile UE. Este un punct de vedere împărtășit și susținut în Congresul Statelor Unite și de către AIPAC – American Israel Public Affairs Committee, pe scurt, congresul evreiesc american – practic cea mai putenică organizație de lobby din lume. Și care, evident, vizează interesele statului Israel și, implicit, susține interesele tuturor statelor aflate în parteneriat cu Israelul.

Zarurile au fost aruncate. De către Guvern. Am văzut cum Klaus Iohannis este împotriva acestui proiect. Am văzut și de ce. Știm care este interesul Executivului la acest capitol. Este un interes care coincide cu interesul național. Știm care este interesul președintelui Klaus Iohannis, care se opune, după cum a declarat, mutării Ambasadei României la Ierusalim. Nu o face slujind interesul național. Ci din interes personal. Din această perspectivă, conflictul dintre Palate este ireconciliabil. Am aflat și care sunt forțele aflate de-o parte și de alta a baricadei. Le putem cântări.

La capătul acestor raționamente, putem trage singuri concluziile corecte privind calea pe care România trebuie să o urmeze. Și putem estima cine va câștiga și cine pierde în această dispută. După ce gheața a fost spartă de Statele Unite și urmează să fie spartă și de România, ca prim stat european care își mută ambasada la Ierusalim, sunt convins că, în cele din urmă, toate statele relevante ale lumii vor înțelege că este normal ca și în Israel, așa cum se întâmplă în oricare stat al lumii, ambasadele să funcționeze în capitală și nu într-un alt oraș. Exact așa cum dorește statul gazdă.

Sorin Rosca Stanescu