Oamenii competenti si ”europenii adevarati” pot schimba tara

„Avem nevoie de mult, mult, mult mai mult profesionalism (…) Romanii trebuie sa aiba incredere ca sistemul democratic functioneaza si ca ei au puterea sa aduca in functii oameni competenti. De aici pleaca totul„, afirma Radu Mihail, care a acceptat sa ne povesteasca despre implicarea sa in politica de la Bucuresti si sa ne dezvaluie cum se vede Parlamentul din interior.

Cand si de ce ati plecat din Romania? De ce v-ati intors?

Eu fac parte din ultima generatie care a simtit comunismul pe propria piele si a trait aici si inainte de 1989, si dupa. Cu alte cuvinte am trait si tranzitia, si capitalismul.

Mi-am terminat studiile in Romania. Eram un tanar inginer care isi vedea de treaba, lucram intr-o multinationala si eram destul de egoist, ma preocupam foarte mult de viata proprie si mai ales de cariera. Am avut oportunitatea sa plec in SUA, in cadrul unui program de pregatire de cadre (rotatii intre mai multe firme), ideea fiind sa revin in tara dupa ce termin programul. Era anul 2000. Din pacate, a urmat perioada „bulle Internet”, o criza pe care multi au uitat-o. In tara n-am gasit loc de munca la nivel asteptat, nici macar in regiune. Am cautat in alta parte in lume si am gasit in Franta, unde am ramas mare parte a timpului dupa 2001. M-am integrat si am devenit cetatean francez in anul 2012.

La un moment dat am vrut sa desfasor o activitate proprie si m-am apucat de consilierea managerilor de IMM-uri. Mi-am cautat clienti prin Europa, am gasit in Franta, in Italia si m-am gandit ca Romania ar fi o piata foarte interesanta, unde as putea chiar sa ajut. Am inceput activitatea cu Romania in 2014 si am inceput sa vin din ce in ce mai des in tara. Mi-am mutat familia aici si am facut naveta intre Paris si Bucuresti pana in ianuarie 2017, cand valul politic m-a facut sa raman permanent in tara.

De ce ati ales USR? Sau USR v-a ales pe dvs.?

Cand am revenit in Romania, am decis sa nu ne amestecam in cele din jur, ca sa nu ne fie afectata bunastarea sufleteasca de ce se intampla in tara, mai ales la nivel politic. Am decis sa nu avem televizor, sa nu ne uitam la stiri, sa ne preocupe doar prietenii si familia. Din pacate, nu s-a putut. La alegerile prezidentiale ne-a „crescut tensiunea”, asa ca ne-am implicat. Ne-am calmat un an si apoi a venit noaptea neagra de la Colectiv.

Eram cu prietenii la o masa. Unii aveau copii in cluburile din Bucuresti si erau disperati ca nu dadeau de ei. Tensiunea era foarte mare. Si toata lumea a inceput sa se planga: guvernul e corupt, coruptia e la un nivel inacceptabil, avem o clasa politica care nu face nimic etc. Tot discursul pe care il auzeam mai atenuat inainte si care acum era foarte vehement.

I-am intrebat: „Mai, oameni buni. Voi aveti casa, aveti masina, aveti copiii mari, aveti slujbe bune. Voi ce faceti ca sa schimbati situatia asta?” Raspunsul a fost unanim: „Nu se poate face nimic. Politica e murdara. Cine se baga e murdarit si el. Orice incercare e sortita esecului. Noi stim asta si de aia nu ne bagam”. Si atunci eu am zis: „Daca voi nu va bagati, eu ma bag!„.

Am cautat un partid care sa mi se para cu suficient potential sa schimbe ceva in tara. Le-am luat la rand, ca au aparut multe, ca ciupercile, dupa Colectiv. Ideea mea era foarte simpla si clara: Eu eram de meserie consilier al oamenilor care construiesc sau dezvolta organizatii si puteam sa donez 3-4 ore pe saptamana ca acest partid sa se structureze.

Din pacate, nu am gasit nicio formatiune care sa corespunda cu ce imi doream. Erau oameni foarte idealisti, cu multa bunavointa, dar nu vedeam un viitor in care ei sa construiasca un vehicul care sa preia puterea si sa conduca.

M-am dus la Initiativa Romania. M-am legat de ei pe Facebook, nu i-am cunoscut personal decat foarte putin. M-au trimis observator la alegerile locale din 2016. Observator fiind, am avut un soc cand se numarau voturile: „Ionescu, Georgescu, Clotilde, Clotilde, Clotilde, Popescu, Clotilde„. Am fost mirat ca e frantuzoaica (Clotilde Armande, n.red.) . Ulterior am vrut sa aflu ce e cu ea, am inceput sa caut USB, m-am inscris pe site si am fost contactat la un moment dat de cineva care mi-a spus despre candidatura pentru alegerile parlamentare.

I-am spus ca nu, nu sunt interesat. „Dar profilul dvs corespunde cu ce cautam”, mi s-a zis. Am spus ca vorbesc cu sotia, am completat apoi un formular pe care l-am dat cuiva, intr-o benzinarie din Pipera. Mi l-a verificat, iar eu m-am suit in avion. Noaptea, la Paris, m-a sunat cineva si m-a intrebat daca pot sa vorbesc cu cineva din Biroul National al USR. Nu cunosteam pe nimeni de la ei.

M-au intrebat daca am vreo legatura cu Securitatea, daca am probleme cu justitia si daca pot sa traiesc cu 1.500 de euro pe luna.

Doar atat?!

Da. Problema mea a fost cu al treilea punct. Ma gandeam ca schimbarea situatiei financiare a familiei ar fi drastica. Dar mi-am facut calcule, am zis ca inchiriez apartamentul, ca fac una, alta, si am zis: Da, supravietuiesc teoretic, daca chiar se ajunge la o astfel de situatie.

Mi s-a spus: „Bravo, esti primul pe lista!” Nici atunci n-am reactionat pentru ca sansele sa intre USR in Parlament erau extrem de mici, iar sansele sa intre un senator erau mici.

Dar am intrat in joc, am facut campanie si am ajuns senator. Si atunci viata mea s-a schimbat complet, radical.

Cum s-a schimbat?

Activitatea mea profesionala a incetat, practic. Cand am intrat in campanie, 90% din munca pe care o faceam inainte a trebuit sa o abandonez. Veniturile mi-au scazut drastic. N-am mai facut naveta, m-am instalat in Romania si am ajuns sa lucrez in Casa Poporului, o cladire pe care o urasc din tot sufletul si pentru care militasem sa o daramam in anii ’90.

Pe de alta parte, insa, am ajuns sa imi cunosc tara. Eu am fost 16 ani relativ izolat, aveam un contact redus, cu comunitati mici. Vedeam Romania o data pe an, vreme de circa o saptamana.

Ca politician am ajuns sa cunosc Romania mult mai bine si mai profund. Si cu cat o cunosc mai mult cu atat imi dau seama mai bine ca e mult de munca, dar se poate face treaba. Si vad ca merita tara asta un asemenea efort, ceea ce multi romani nu mai vad si asta e tragedia. Problema fundamentala a Romaniei este ca oamenii isi pierd increderea si pica prada propagandei care le spune ca nu mai e nimic de facut. Defetismul ne omoara.

Cum se vede Senatul din interior, la primul mandat?

Pe scurt, eu echivalez Parlamentul Romaniei cu o administratie frantuzeasca ramasa in urma, cum era Posta franceza prin anii ’90, inceputul anilor 2000.

In prima zi am fost terorizat. Cladirea ma apasa foarte tare. Ma gandeam ca ma voi lovi si de ce am urat in anii ’90 – administratia romana. Tot aparatul de lucru al Parlamentului. Mi-i imaginam ca pe niste functionari imbacsiti, corupti etc. Realitatea a fost cu totul alta. Intr-adevar, sunt peste tot uscaturi (si poate ca in Parlament sunt mai multe decat in alte parti), dar exista si oameni care sunt profesionisti si chiar fac treaba. Me refer la consilierii parlamentarilor, la consilierii din comisii, la oamenii din directii. Daca ei nu ar exista, Parlamentul s-ar opri.

Trebuie sa intelegem ca in orice institutie romaneasca exista un nucleu de oameni care sunt profesionisti si fac treaba. Si ca tara ar merge brici daca acestia ar fi lasati sa isi faca treaba pana la capat.

Ne-ati vorbit despre functionari. Eu va intrebam despre colegii senatori, pe care cetateanul obisnuit ii vede la televizor mai mult dormind sau aruncandu-si vorbe de ocara.

As spune mai intai ca imaginea pe care mi-o facusem anterior uitandu-ma la televizor a fost in mare parte confirmata. Foarte putin interes din partea alesilor. Sunt cateva persoane dinamice in interiorul majoritatii, dar ceilalti sunt acolo doar sa ridice mana, in mare parte.

Avem nevoie de mult, mult, mult mai mult profesionalism la cei pe care ii alegem, pentru ca in dezbateri, in comisii, sunt putine locurile unde identifici 2-3 profesionisti care chiar stiu ce vorbesc si fac treaba.

Concluzia mea este: Da, clasa politica trebuie schimbata.

Sunteti un profesionist in domeniul dvs, aveti o experienta bogata. Ce parere aveti despre Guvernul Dancila?

Nu exista un guvern Dancila. Exista un guvern Dragnea cu o papusa pusa in vitrina, care in momentul de fata se intampla sa fie aceasta doamna Dancila.

Ce se intampla si e cu adevarat tragic este ca PSD a ramas fara cadre de calitate. Ei nu mai au profesionisti pe care sa ii aduca in functii de conducere pentru ca adevaratii profesionisti nu se coboara la nivelul de josnicie morala necesar pentru a face ceea ce cer Dragnea&Co. De aceea ne trezim cu aceiasi oameni mereu sau cu oameni crescuti la curtea lui Dragnea si care nu au nicio treaba cu ‘meseria’.

Doamna Dancila este acum simbolul cel mai puternic al acestei lipse crase de competenta combinata cu aroganta imensa si care, din pacate, reuseste sa infunde Guvernul si Romania.

Guvernul, ca orice alta institutie, e format din oameni numiti politic (in cazul de fata clientelar, de catre PSD si ALDE) si din oameni de meserie, care vor sa faca treaba. Din fericire ei exista, dar nu sunt lasati sa isi faca treaba, pentru ca ministrii sunt incompetenti.

Toata lumea ma intreaba mereu care e programul USR si cum va schimba USR Romania. Foarte simplu: Va pune in functii oameni normali, cu bun simt si profesionalism. Punct. Orice program ai la dispozitie, daca ai oameni care fac treaba, macar nu ne prabusim. Si se va vedea diferenta de a doua zi.

Dar lumea trebuie sa aiba incredere ca sistemul democratic functioneaza si ca ei au puterea sa puna in functii oameni competenti. De aici pleaca totul.

Vorbiti despre competenta si profesionalism. Ce parere aveti despre sistemul de educatie din Romania, despre asa-numitele fabrici de diplome? In Franta cum e sistemul de invatamant?

Vorbim despre doua niveluri. Unul este cel universitar si postuniversitar, unde e suficient sa ne uitam pe clasamentele internationale si sa vedem unde sunt plasate universitatile din Romania sau scolile doctorale din Romania. Nu avem decat foarte putine de calitate, sunt foarte multe raportat la ce ar trebui sa avem, iar calitatea absolventilor este variabila, ca sa fiu elegant. Sa fim sinceri: sunt o gramada de locuri unde se merge doar pentru o diploma.

In sistemul francez (pe care nu il apreciez in mod deosebit pentru ca e extrem de elitist si creeaza o clasificare nenaturala) meritocratia este ceva aplicat la extrem. In schimb, la noi nu mai exista. Sunt ingrozit sa vad si sa aud povesti despre cum obtin unii diplome, cum se dau examenele, cum se invata, despre profesori care nu mai au ce cauta in universitati pentru ca nu sunt adaptati la modul de a face educatie in secolul XXI. E trist.

Apoi, cand cobori in invatamantul gimnazial si primar, lipsa de rigoare e cea care distruge in primul rand calitatea invatamantului. Daca la o scoala directorul este om serios, de bun simt, pus pe treaba (la fel ca si in cazul unui spital), daca ai un profesionist care stie sa gestioneze lucrurile, in pofida tuturor piedicilor si reglementarilor ciudate si a lipsei de fonduri, e un prim pas catre normalitate. La noi nu se promoveaza profesionalismul in functiile de conducere si de aici tot lantul care urmeaza: proasta calitate a oamenilor respectivi, acceptarea unor practici care nu ar fi acceptate in alte tari, atat in relatia cu elevii, cat si cu parintii, dar mai ales in relatia cu sistemul educational.

Din fericire, exista oameni care sunt preocupati de educatia din Romania. Am vazut scoli private care functioneaza foarte bine cu oameni care au claritate si stiu ce e bine pentru copil, care e metoda care trebuie aplicata, cum se obtin rezultate, astfel incat sa fie bine si pentru copil, si pentru parinte, si pentru Romania.

Pe de alta parte, tragedia provine din faptul ca nu avem invatamant care sa furnizeze forta de munca calificata pentru economie. Suntem in aceasta bucla: nu mai avem oameni ca sa lucreze la strung, dar pregatim fel de fel de specialitati cu nume pompoase. Am fost la Baia Mare, de exemplu: nu au oameni care sa lucreze pe masini cu comanda numerica. E inacceptabil!

Cine e de vina pentru cresterea inflatiei si pentru toate problemele pe care le avem in economie?

Noi am semnalat inca de anul trecut: programul de guvernare al PSD-ALDE a fost de la inceput neviabil. Am spus de la inceput ca una dintre consecinte va fi inflatia. Din pacate, am avut dreptate.

Nu este niciun miracol. Cresti salariile nesustenabil, nu ai surse de venit clare, nu stimulezi dezvoltarea economica solida, sanatoasa? Atunci ai consecintele pe care orice scoala de economie ti le poate spune foarte simplu. Dl Dragnea trebuie sa isi asume ca programul de guvernare propus combinat cu incompetenta totala a ministrilor pe care i-a promovat si a guvernului pe care il conduce au dus tara unde suntem.

Instabilitatea legislativa, instabilitatea reglementarilor fiscale nu sunt vorbe in vant. Am lucrat in America, am lucrat in Anglia, am lucrat in Franta. Asemenea lucruri sunt inacceptabile intr-o societate care vrea sa functioneze eficient! Cum sa schimbi tu Codul Fiscal asa cum te duce capul si din 3 in 3 luni?! Nu se poate! O intreprindere mica nu poate supravietui unor astfel de schimbari. Am lucrat cu clienti mici in Romania si este jalnic sa ii vezi cum isi petrec un sfert din timp incercand sa inteleaga ce au de facut ca hartogaraie sau calcul de plati pe care trebuie sa le faca statului.

Nu putem sa ne dezvoltam in modul acesta. Guvernarea actuala trebuie sa isi asume ca afirmatia „Uite ce bine am facut ca am crescut salariile!” este doar o lozinca, pentru ca in realitate oamenii traiesc mai prost.

Eu ma uit la pretul benzinei cand alimentez si vad ca nu e ok. Ma duc si vad pretul la inghetata si ma gandesc cum era acum trei ani, cand am cumparat prima oara. Nu e ok! Poate sa spuna dl Dragnea ce o vrea, eu merg la piata si vad ca inflatia e mare. Si eu am salariu de parlamentar, insa cel care are salariul minim pe economie este ingropat.

Sunteti unul dintre promotorii campaniei „Fara penali in functii publice”, ati militat pentru aceasta idee si in Spania. De ce a lansat USR aceasta initiativa si cum e primita de romani? Ce asteptari aveti?

E clar ca in Romania exista o categorie foarte importanta de cetateni care nu mai suporta injustitia, care nu mai suporta sa fie condusi de oameni a caror moralitate este sub standarde, ca sa fiu foarte diplomat.

Noi am hotarat sa le dam posibilitatea acestor oameni sa se exprime clar, puterea lor sa fie vizibila si sa intram pe un fagas legislativ cat de puternic se poate. Daca noi reusim sa spunem „Romania este o tara unde Constitutia nu permite hotilor si borfasilor sa fie in functii de conducere„, asta ar fi extraordinar.

Si va fi, pentru ca se va face.

Am fost un pic temator cand m-am dus prima oara pe strada. Am fost la Bucuresti, la Oltenita, la Madrid, la Berlin si ma asteptam sa gasim acei tineri frumos si destepti, din „bula noastra” cum se spune, care vor semna petitia si ca ne vom chinui sa convingem si alti oameni care poate nu au avut norocul de a fi extrem de educati si cu o situatie materiala foarte buna, asa ca va fi dificil.

Nu e asa! Nicaieri nu am avut o majoritate din bula noastra. La Madrid a fost efectiv spectaculos. Am fost prezenti intr-o joi pe la pranz, eram un grup de 4-5. Au venit oameni de la vreo 20 de km special sa semneze! Au venit paznici de noapte, au venit dulgheri, strungari, barmani, bucatari, muncitori din constructii… Unii au venit special in pauza de masa si au facut eforturi substantiale sa ajunga sa semneze. Toti ne-au spus cam acelasi lucru: Am plecat din tara silit, pentru ca n-am avut un loc de munca asa cum trebuie, am o situatie aici acceptabila, sunt multumit, traiesc bine. Dar nu pot sa accept ca tara mea sa fie condusa de hoti si trebuie sa fac ceva.

Mare parte din oamenii astia nu numai ca au semnat ei, dar ne-au cerut formulare. „Ma duc la mine la depozit unde lucreaza prietenii, ma duc la mine in cartier in blocul unde stau si obtin semnaturi pentru campanie”.

La Berlin a fost amuzant. Am stat cat am stat in parc si am vrut sa plec. M-a oprit brusc un domn, era un grup de vreo cinci, imbracati cu hainele de munca, plini de var si de nisip. M-a prins de umar si m-a intrebat: „Unde semnez?” Am fost socat si fericit. Oamenii astia vor schimba Romania. Asta e cert!

Avem patru milioane de romani care traiesc in afara granitelor. E o forta extraordinara! Si oamenii astia sunt europeni adevarati. Ei sunt ambasadorii Romaniei, ei promoveaza bine tara acolo unde se duc, ei promoveaza Europa in Romania, pentru ca inteleg ce inseamna Europa, ei sunt beneficiarii directi ai tuturor avantajelor pe care Europa le-a adus: libera circulatie, drept de munca, posibilitatea de a trai in state dezvoltate din punct de vedere al democratiei si principiilor statului de drept. Toate lucrurile astea ei le simt pe propria piele, le traiesc si trebuie sa fie capabili sa le transmita mai departe celor care traiesc in Romania.

Nu avem de ales. Noi trebuie sa ne asiguram ca oamenii astia se implica politic si social, ca pot ajuta la dezvoltarea Romaniei nu numai venind in tara. Ei trebuie sa aiba o relatie normala cu statul roman. Sunt lucruri simple pe care ei le pot face, iar statul roman trebuie sa le demonsteze ca ei sunt o bogatie pe care o vrea aproape, de care Romania sa se bucure.

Citeste si:

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.