Polonezul, ciocolata si migrantii. Poveste friguroasa

Politistii rup sigiliul, deschid usa si gasesc inauntru sapte persoane adulte si patru copii, din care un sugar. Raman socati, cheama imediat ambulanta. Cei dinauntru se prezinta drept migranti. Sunt in conditie fizica buna, in ciuda frigului din camion.

Se iau masuri. Prima, cea mai rapida: soferul polonez este arestat. Da, cel care a chemat politia.

Migrantii sunt dusi la sediul politiei (in Franta – n.red.), unde incep sa declare ca sunt din Irak. Sau Iran. Apoi ca sunt din Afganistan. Ba, de fapt, sunt din Siria. Imposibil de aflat cine sunt si unde s-au urcat in camion. Respectiv cum au facut cu sigiliul. Si cu cine, caci era imposibil sa il reinchida singuri pe dinafara.

Interogatoriul este intrerupt constant de catre asociatiile umanitare care s-au mobilizat exemplar. Au fost aduse haine, medicamente, mancare. S-au gasit noua camere la hotel, dintre care opt in orasul din apropiere, caci in micul oras unde se petrece actiunea era in desfasurare un targ si mai era o singura camera libera. Se organizeaza transportul lor si pelerinaj de suflete blande care sa le poarte de grija. Sunt eliberati de politie. Nimeni nu se gandeste ca au pus viata copiilor in pericol.

Polonezul ramane in arest. Pe el nu il viziteaza nimeni. Sunt destule camere libere la politie.

Dupa cateva zile, autoritatile tot nu stiu cine sunt oamenii din camion. Asociatiile se dau peste cap sa ii ajute. Dar ei se hotarasc sa plece. De fapt, mergeau in Anglia, s-au razgandit. Si pleaca, linistiti, fara ca cineva sa le tulbure misterul identitatii.

Este eliberat polonezul din arest. Zice multumesc avec un petit accent, cam printre dinti.

Nu stiu ce s-a intamplat cu ciocolata.

Text aparut si pe Marginalia.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.