Verdictul instanței, el va reflecta raportul de forțe pe scena politică a României: SUA – Israel – PSD versus UE (Germania + Franța) – Klaus Iohannis – DNA

Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):

Nu ne-am calificat la mondialele de fotbal dar avem și noi meciul nostru de totul sau nimic: procesul lui Liviu Dragnea.

S-a creat în jurul acestui caz, altfel minor într-o lume cât de cât așezată, o tensiune de cap de țară.

De doi ani Liviu Dragnea a fost indicat de către dușmanii neîmpăcați ai PSD drept răul absolut, ținta zero  pe care trebuie focalizate toate tirurile cu muniție de război ale opoziției.

De doi ani, datorită acestui asalt permanent  și de multe ori purtat cu mijloace murdare, Liviu Dragnea crește în influență și notorietate. Așa încât nu puțini au ajuns astăzi să îl considere cel mai puternic politician din România.

A fost o vreme, imediat după abdicarea lui Victor Ponta, când puterea lui Liviu Dragnea în PSD nu era consolidată. Toți îl considerau o improvizație, o soluție de avarie, un timp necesar câștigat pentru găsirea adevăratului conducător. Dușmanii nu-l luau în serios ca să se obosească cu un atac decisiv asupra lui, colegii – baroni îl priveau cu o indulgență superioară: să-și rupă el gâtul dacă-i place atât de mult puterea la vedere.

Ce descoperim însă acum, doi ani mai târziu, este un Liviu Dragnea autoritar, ascultat și imposibil de dat jos de adversarii săi de toate culorile și naționalitățile.

Imediat după victoria lui Donald Trump în SUA, Liviu Dragnea a căpătat un nou statut la București. După participarea sa  la instalarea noului președinte de la Casa Albă, s-a trezit, în România, în centrul unei adevărate isterii demolatoare la adresa lui. De la miștouri ieftine, pe gustul nucleului dur anti – PSD, până la atacuri elaborate în subteranele statului paralel, cu o armată de procurori și trepăduși mobilizată din Teleorman până în America de Sud să-i descopere averile ilicite, Liviu Dragnea nu doar că a rezistat asalturilor care pe alții i-ar fi doborât din prima clipă dar a și contraatacat veninos, cu mișcări de politician care-și simte spatele tare.

Schimbarea a doi prim – miniștri din propriul partid a fost, oricât ar vitupera unii de pe baricada adversă, un semn de forță, curaj, determinare și susținere internă.

Poziționarea alături de SUA și Israel în demersul controversat al mutării ambasadei la Ierusalim a fost o mutare genială a lui Liviu Dragnea din perspectiva luptei sale surde cu președintele Iohannis și cu falanga kovesistă a statului paralel. I-a obligat, practic, pe aceștia, să se poziționeze tranșant, să nu mai joace la două capete, cu complexe de națiune mică interesată doar să ciugulească firimituri și din stânga si din dreapta, fără a-și revendica rolul de actor principal pe care îl merită.

Din aceste motive, dar și din altele pe care cei informații le cunosc, Liviu Dragnea este, în momentul de față, the „most wanted” dintre românii vânați de statul paralel.

Întrebarea esențială din acest punct de vedere este: care va fi verdictul instanței de peste trei zile?

Statul paralel se află de multă vreme în corzi. Ne aflăm, cumva, în ultima repriză a unui meci de box care, la puncte, nu mai poate fi întors. Singura șansă a celui aproape învins este lovitura decisivă. Să-i reușească o contră devastatoare, care să-l facă KO pe adversar.

Toate speranțele de salvare ale grupării Iohannis – Kovesi sunt concentrate în acest moment  în șocul unei posibile condamnări a lui Liviu Dragnea. Chiar dacă nu e vorba de o sentință definitivă.

Le-ar da un răgaz, o gură de aer, un pai de care să se agațe în zbaterea lor tot mai dezarticulată.

Oricare ar fi verdictul judecătorilor, vom avea de-a face cu un verdict puternic influențat politic.

A-l achita pe Liviu Dragnea ar fi echivalent cu o înfrângere devastatoare pentru binom și statul paralel. Adică pentru niște oculți care au dovedit, deja, că puterea îi face capabili de orice.

A-l condamna pe Liviu Dragnea ar însemna, în bună măsură, relansarea jocului politic intern. Forțele centrifuge din PSD ar lua avânt, oculții, cu propaganda lor antrenată în diversiuni, ar schimba agenda politică insistând pe teme convenabile lor, corul nervoșilor care scandează, orice le-ai fâlfâi, „PSD – ciuma roșie” ar deveni și mai vehement.

Cred că presiunile, din ambele părți, pe cei trei judecători din completul de la ICCJ, sunt uriașe.  Vinovăția și nevinovăția, probele de la dosar și declarațiile contradictorii ale martorilor nici nu mai contează. Acuzația, prin derizoriul ei (trafic de influență pentru angajarea și plata abuzivă a două banale funcționare), aproape că interzice o tratare serioasă a problemei. Cum să te poți concentra pe o astfel de găinărie când în joc este soarta pe termen mediu a partidului de guvernământ, lupta dintre statul legitim și statul paralel.

Verdictul care se va da va mai lămuri un aspect extrem de controversat al momentului: este sau nu Liviu Dragnea noul ales al axei Washington – Tel Aviv – București?

Eu înclin să cred că da. Iar dacă am dreptate, atunci Liviu Dragnea ar trebui să fie achitat.

După cum vedeți, nu-mi fac nicio iluzie că în acest proces justiția se va dovedi oarbă și dreaptă.

Oricare va fi verdictul instanței, el va reflecta raportul de forțe politice între cele două blocuri mari care se confruntă în acest moment  pe scena politică a României: SUA – Israel – PSD versus UE (Germania + Franța) – Klaus Iohannis – DNA. (Simona F.).