EXPLOZIV/ADEVARATA VOCE A DIASPOREI/Gazeta De Italia: O ŢARĂ ÎN CARE ORICE ESTE PERMIS

O ŢARĂ ÎN CARE ORICE ESTE PERMIS
După ce onorata instanță a tot amânat pronunțarea sentinței în doarul „DGASPC Teleorman”, supranumit „Dosarul Bombonica”,de parcă ar fi fost un mega dosar, azi ICCJ hotărât că Liviu Dragnea este vinovat de instigare la abuz in serviciu.
Opoziția a devenit brusc preocupată de faptul că, în cazul rămânerii lui la conducerea partidului, imaginea PSD-ului va avea de suferit.
Personal, nu vad nici un motiv pentru care președintele PSD ar trebui să-și dea demisia din cele două funcții. Trebuie precizat faptul că este o decizie la fond. Aceasta înseamnă că decizia nu este definitivă și, până la o senință definitivă și executorie beneficiază, potrivit legii, de prezumția de nevinovăție.
Respectarea prezumției de nevinovăție trebuie aplicată, așa cum ne cere Comisia Europeană, prin Directiva 343 din 2016.
Eu înțeleg că se apropie campania electorală (de fapt, opoziția și statul paralel sunt în campanie electorala din decembrie 2016), dar cei care cer demisia lui Liviu Dragnea încalcă Constituția Romîniei, Directivele Europene și ale Comisiei de la Veneția.
Venirea lui Basescu în funcția de președinte al României și promovarea în funcții importante în stat a „oamenilor mei”, a făcut posibilă adoptarea unor Coduri (Penal si Procedură Penală), prin asumarea răspunderi, care au mai mult de jumătate din articole declarate neconstituționale de CCR, precum și existența unor protocoale ilegale secrete, care au permis tot felul de abuzuri, de la condamnarea unor oameni pe baza unor probe falsificate și pănă la încălcarea Constituției și a legilor în vigoare.
Azi ar fi trebuit să vorbim despre faptul că România este la 90 şi ceva la sută absorbţie pe fondurile europene, pe cadrul financiar anterior, 2007-2013, după ce guvernul Cioloși ne dusese la 0,18%.Ar fi trebuit să vorbim de faptul că pe cadrul financiar actual, Romania are o absorbție de 17.02 % a fondurilor europene, în timp ce media europeană este de 18 % .
Ar fi trebuit să vorbim despre Monica Macovei și cei care au intrat în arhiva SIPA, au sustras documente, dar Procurorul General nu a deschis încă nici un dosar. Nici măcar nu s-a început cercetarea penală in rem (pe faptă).
Ar fi trebuit să vorbim despre faptul că, în Romania lui 2018, unui bătrân i se sparge fața cu un box, agresorul este liber, iar amenzile îi sunt platite de o protestatară de profesie (oare cu ce bani?).
Ar trebui să vorbim despre faptul că niște parlamentari tineri, care credeam că vor aduce un suflu nou politicii mioritice, în loc să participe la ședințele Parlamentului, se ocupă de circ cu vuvuzele, muzică, filmulețe live pe facebook, plimbări printre scaune, arată, de la pupitru, degetul mijlociu colegilor etc.
Ar trebui să vorbim despre faptul că parlamentarii unui partid politic introduc huligani în Parlament, care răcnesc și se târăsc pe jos, tulburând lucrările acestuia.
Ar trebui să vorbim despre faptul că parlamentarii puterii au ajuns să fie agresati verbal și fizic, pe stradă, de reprezentanții unui partid din opoziție.
Ar trebui să vorbim despre nenorocitele de protocoale pentru care organizația magistraților europeni, MEDEL, a adoptat în plenara de la Bruxelles din dată de 24 mai 2018, o Rezoluție în care condamnă protocoalele încheiate între instituțiile românești si SRI, protocoale care „subminează statul de drept, democraţia, independenţa sistemului judiciar şi dreptul la un proces echitabil, încălcând astfel drepturile fundamentale ale românilor protejate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.
Ar fi trebui să vorbim despre „unitatea de elită” care falsifică probe cu acceptul și la ordinul sefei lor, dar ea (șefa) este în continuare apreciată și protejată de presedinte (și nu numai)…
Ar fi trebuit să vorbim despre un președinte și familia sa care au dobandit niște case prin fals și uz de fals.
Ar fi trebui să vorbim despre un președinte care nu respectă Constituția și legile țării. Un președinte care refuză să pună în aplicare o Decizie a CCR și menține în funcție o persoană mediocră, care minte, nu respectă Constituția și Deciziile CCR și a avut un menegement defectuos (ca să mă exprim elegant), ajunsă în funcție „pentru că era sportivă” (Basescu la B1).
Ar fi trebuit să vorbim despre un președinte care a încercat să intimideze un membru CCR, prin consilierul său.
Si nu în ultimul rînd, ar fi trebuit să vorbim despre o faptă deosebit de gravă: falsificarea semnăturii fostului președinte al ICCJ.
În loc de asta, vorbim despre „marea corupție” făcută de Dragnea, care a constat într-o pagubă de 100.000 lei bani care nu au intrat în buzunarul lui și care au fost recuperați integral, încălcând prezmția de nevinovăție.
În acest timp DNA stă cu „curul pe dosare” (ca să folosesc una din exprimările „academice” ale Laurei Codruța Kovesi) grele.
Dosarul ARLO Slatina, cu pagubă de 300 milioane de euro, a fost plimbat timp de 13 ani, din sertar în sertar, până cănd a fost clasat.
Dosarul EADS, cu pagubă de 800 milioane de euro, s-a închis înainte de a se deschide.
În dosarul Micosoft, paguba a fost de 600 milioane de euro. Dinu Pescariu și Gheorghe Florică au rămas în libertate, cu banii furați în buzunar, iar unii au fost condamnați la ani de închisoare cât iau alții pentru furtul unei găini (Cocos – 2 ani și 4 luni, pentru 9 milioane de euro).
Si exemplele mai pot continua.
Ce se întîmplă azi?
Ce face fata aia, legată la ochi, cu o balanță într-o mână și cu sabia în celaltă? Trage cu coada ochiului la statul paralel? I-a căzut eșarfa pe drum?
Nu ne rămâne decăt să așteptăm motivarea ( în mod sigur opinia separată a unuia dintre judecători se bazează pe faptul că, potrivit Deciziei CCR nr.405 din iunie 2016, infractiunea de abuz, așa cum era ea prevăzută în art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penala, nu mai există).
Domnul Dragnea ar trebui să citeze un clasic în viață:„ Nu aplic nimic mecanic.” „Aștept să apară motivarea, care aduce la suprafață mai multe întrebări decât clarități, o să o citesc până o să o înțeleg, dar poate că o aprofundare ulterioară ne poate aduce mai aproape de adevăr” „și această săptămână este dedicată cititului”. (Frone A.).