Frica pazeste pepenii coalitiei

Intrebat despre posibilii tradatori din partid, dl Dragnea incearca sa explice cu logica sa:

„Nu e vorba de tradatori. Pana la urma, a fost un vot, logica este alta: sa-si asigure numarul de voturi, daca tot au initiat motiunea de cenzura. De ce trebuie sa ne implicam noi in acest demers al Opozitiei? Sa aiba voturi”.

Cum sa nu se implice? Nu sunt parlamentari? Nu sunt platiti pentru asta? Ii mai votam noi altadata, daca ei nu se implica si stau pe tusa, in loc sa se exprime prin vot fiecare asa cum il indeamna propria constiinta?

Cred ca teama de motiune este mare. Liderii cei mai aprigi simt cum tremura pantalonii pe ei, in varianta cand motiunea ar trece. N-au alta consolare decat aceea ca situatia este in mana lui Dragnea, persoana experimentata in probleme de urna.

Atat de experimentata incat este chiar condamnat definitiv, acuzat fiind, intre altele, de influentarea scrutinului prin obligarea electoratului sa se prezinte obligatoriu la vot, „contre coeur”.

Amintindu-mi de Dosarul Referendumul, cand obligarea votantului sa se prezinte la urna a fost motiv de condamnare, ma intreb daca obligarea sa nu se prezinte nu este tot infractiune? Iar, daca este, ce pedeapsa l-ar mai putea astepta pe dl Dragnea, in cazul cand s-ar instrumenta un dosar de urmarire, pentru instigare la neprezentare la vot?

Nu cred ca ar risca dl Dragnea sa se implice in asemenea joc, daca n-ar socoti ca doborarea motiunii este pentru dansul o problema de viata si de moarte.

Eventualul succes al motiunii inseamna prabusirea doamnei Dancila, dar ma indoiesc ca, pentru cea de a patra nominalizare intr-un an si jumatate, presedintele s-ar mai obosi sa-i ceara propuneri dlui Dragnea. Ar ajunge o consultare cu partidele parlamentare, cum scrie in Constitutie, si nominalizarea premierului direct de presedinte.

Episodul recent cu Gabriel Vlase din PSD, nominalizat la sefia SIE, fara vreo propunere de la partid, demonstreaza ca se poate si chiar varianta ii este presedintelui pe plac.

Nimic nu l-ar impiedica sa nominalizeze si un premier, dupa ce se consulta cu partidele, dar fara sa accepte neaparat propunerea lor. Este strict constitutional.

Painea si cutitul sunt in mana presedintelui, iar Parlamentul nu are decat doua optiuni: ori inghite pe nemestecate varianta presedintelui, ori o respinge si, dupa o a doua respingere, se pomeneste dizolvat.

Cu o asemenea perspectiva in fata, e normal ca liderii coalitiei sa faca si tumbe, numai s-o salveze pe doamna Vasilica-Viorica, persoana fara alta calitate decat aceea ca exista.

Nonsalanta dlui Dragnea care pretinde ca nu se implica in votarea motiunii este falsa. Nevotand, se implica pentru salvarea dnei Viorica-Vasilica. Exact ca la referendumul despre care vorbeam mai sus si unde implicarea a constat in votare si nu in nevotare.

Totul este sa scape de sovaielnicii despre care se susoteste ca au dus negocieri ba cu unii, ba cu altii, ajungand la concluzia: mai bine sobolan decat pesedist.

Dl Victor Ponta recunoaste pe fata ca a negociat in taina pe ici, pe colo, si ca unii au batut chiar palma. Nici dl Orban nu se lasa, si dansul pretinde ca a facut intelegeri, desi in acest caz, am rezerve, dupa ce am aflat ca „negocierile” cu UDMR n-au fost decat o simpla conversatie „la o cafea” cu dl Kelemen Hunor.

Pana la urma, hotararea aliantei PSD+ALDE de a respinge motiunea nu cu bila neagra, ci cu nicio bila imi suna ca o declaratie de neputinta, un certificat al disperarii, o dovada ca liderii coalitiei tremura de frica si asteapta sa se dea batuti, ca sa iasa invingatori prin neprezentare.

Invingatoare ar putea sa iasa si doamna Dancila, dar nu va sti nici dumneaei de ce.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.