Macron la Vatican si diplomatia culturii

Intr-un anumit sens, vizita aceasta a fost pregatita din timp, caci cu doua luni in urma presedintele Macron rostise un discurs memorabil in fata inaltului cler catolic din Franta, atunci cand spusese aceste cuvinte: „Consider ca laicitatea nu are in niciun caz ca functiune sa nege spiritualul in numele temporalului si nici sa smulga din sanul societatilor noastre partea de sacralitate care ii nutreste pe atatia dintre concetatenii nostri.”

Va fi reusit el sa obtina mai multa incredere din partea catolicilor francezi pentru reformele sale?

Se stie ca la primul tur de scrutin cam doua treimi din electoratul catolic votase cu Francois Fillon si abia o treime cu Macron. De altfel, Macron a cautat sa se aproie de perspectiva dreptei catolice si prin alte mijloace, de pilda, prin scepticismul pe care l-a afisat in privinta inseminarii artificiale pentru femeile homosexuale, in pofida declaratiilor din campania electorala.

Faptele conteaza intr-adevar mai mult decat vorbele, caci sa ne amintim ca Jacques Chirac rostea in 1996 la Vatican, in prezenta papei Ioan Paul al II-lea, cuvinte solemne despre loialitatea sa fata de mostenirea crestina a Frantei, pentru ca mai tarziu sa se opuna ca in proiectul de constitutie europeana sa fie mentionate radacinile crestine ale Europei.

In orice caz, ne putem astepta ca vizita presedintelui Macron la Vatican sa fie mai calduroasa decat cea a predecesorului sau Francois Hollande care paruse cu totul neadecvat prin rigiditiatea si aroganta „laica” a atitudinii sale.

Dar acestea par variatiuni neesentiale cata vreme, fie ei de dreapta, fie de stanga, din tari „catolice” sau „protestante”, liderii politici occidentali continua sa intreprinda vizite la Vatican.

O fac si politicienii din tarile ortodoxe (a fost si presedintele Iohannis, iar mai recent si Viorica Dancila in calitatea ei de prim-ministru), ceea ce pare la drept vorbind mai mult o forma de imitatie sau un fel de a face diplomatie „cum se face”, cata vreme aceste reverente nu trec dincolo de formele protocolare.

Papa si migratia

E de presupus ca Emmanuel Macron sau Angela Merkel (care a avut deja trei intrevederi cu papa Francisc) urmaresc obiective mai precise.

In momentul de fata vizita presedintelui Frantei e legata se pare in primul rand de criza migratiei, care tinde sa produca o grava fractura in Europa.

Papa Francisc s-a exprimat in numeroase randuri in favoarea migrantilor in diferite colturi ale lumii, dar intrebarea care se pune acum este daca presedintele Macron doreste sprijin din partea papei sau daca papa aspira sa-l transforme pe Macron in mesagerul sau.

E cert ca papa Francisc prezinta subiectul ca pe o provocare spirituala, una careia lumea ar trebui sa-i faca fata, dar pe de alta parte incurajarea migratiei tine de politici care denunta categoric presupozitiile doctrinei catolice.

Organizatiile care lucreaza in favoarea migrantilor (asa cum sunt diferite ONG umanitare) denunta explicit orice presupozitie crestina. Ideea „tare” a antirasismului care reprezinta coloana vertebrala a discursului pro-migratie nu se intemeiaza pe imaginea biblica a creatiei, ci pe un biologism radical.

Daca Emmanuel Macron – si oricare alt lider politic – nu poate cu adevarat sa devina un mesager al papei, este mult mai probabil ca exponentii „politicii mari” sa caute sa-i atraga pe liderii religiosi de partea lor.

Presedintele Macron, prin ambitiile sale si cultura sa cuprinzatoare, pare de pe acum preocupat de o asemenea perspectiva. Au uimit de fiecare data referintele sale culturale si poate mai ales trimiterea la scriitoarea Simone Weil, care suna intocmai ca „Simone Veil” (campioana legalizarii avortului), dar care gandea in ambianta morala a crestinismului.

Macron se foloseste de Biserica?

Macron a dat mereu impresia ca doreste sa distruga cliseul politicianului liberal si progresist, propunand o imagine noua si transgresiva.

De altfel si discursul sau adresat episcopilor catolici a fost receptat de stanga politica drept o inadmisibila concesie facuta reactiunii catolice.

Totusi, el nu poate fi asimilat dreptei conservatoare, ceea ce ne face sa credem ca planul sau politic aduce mai mult cu tentativele lui Auguste Compte de a incheia o forma de alianta sau colaborare cu Biserica Catolica. Filosoful francez, desi nu avea nicio afinitate fata de doctrina crestina, era un mare admirator al Bisericii Catolice in calitatea ei de organism politic si social si spera ca virtutile catolice sa devina instrumente ale progresului social.

Modul in care Emmanuel Macron da semne ca se apropie de Biserica Catolica pare, asadar, mult mai asemanator cu pozitivismul lui Compte decat cu vreo convertire conservatoare.

In orice caz, e admirabil ca mai exista politicieni in Europa care dau impresia ca gandesc si ca nu sunt simple instrumente ale unor mecanisme impersonale. Romanii si-ar fi dorit si ei probabil un lider politic care sa vorbeasca cu atata intelegere despre rolul spiritualului in viata politica, chiar si in modul ambiguu al lui Macron.

Caci paradoxul e ca in tarile ortodoxe, in care ar exista o traditionala intrepatrundere dintre stat si Biserica, liderii politici se simt total dispensati de a intelege rolul spiritualului, preferand sa adopte pozitii mai curand ostile, ca si cum credinciosii crestini ar fi un partid de opozitie.

Horatiu Pepine

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.