Klaus Iohannis s-a intors la Grivco. Pretul tradarii

Putea presedintele sa refuze revocarea procurorului sef DNA dupa decizia CCR? Eu cred ca da, avand in vedere ca este vorba despre o decizie profund neconstitutionala care incalca angajamentele asumate de Romania la intrarea in UE, referitoare la independenta procurorilor, angajament la a caror respectare presedintele este obligat, de chiar Constitutia Romaniei, sa vegheze.

Chiar presedintele Comisiei de la Venetia a aratat in raspunsul adresat recent CCR ca deciziile Curtii sunt obligatorii, dar si ele trebuie sa respecte Constitutia si principiile ei.

Dar sa zicem, totusi, ca presedintele nu putea refuza revocarea, dupa cum spun aparatorii sai. Ar fi avut la dispozitie o multime de solutii de joc inteligent cu care sa castige timp real, activ:

– sa revoce judecatorul neconstitutional Lazaroiu si sa desemneze un alt judecator, pentru a respecta desigur Decizia CCR 136/2018;
– sa ceara explicarea Deciziei privind revocarea, conform Codului de Procedura Civila si in functie de raspuns sa convoace un referendum in care poporul sa se pronunte in privinta viitorului Justitiei;
– sa ceara respectarea celorlalte decizii ale CCR nerespectate, cel putin 3 la numar.

Si in ultima instanta putea sa si semneze decretul de revocare, dar cu data ulterioara de intrare in vigoare, de exemplu, 14.05.2019.

De ce ar fi fost ele importante? Nu pentru dna Kovesi. Ea, ca persoana, era mai putin importanta in ecuatia aceasta. Era de o importanta capitala sa faca asta pentru sistemul judiciar. Pentru a le arata magistratilor ca au in el un partener, un aparator ferm, ca pot conta pe el.

Este exact motivul pentru care dna Kovesi nu avea dreptul sa demisioneze. Ca sa pastreze modelul luptei pana la capat.

Si daca tot nu a avut puterea luptei, daca tot nu a reusit sa se fofileze in spatele demisiei dnei Kovesi, putea macar ca modalitatea de revocare sa fie una cu mesaj puternic pentru sistemul judiciar si pentru sustinatorii Justitiei. Adica sa fi iesit in fata poporului, sa isi explice decizia, sa vobeasca despre rolul si rezultatele DNA, despre lupta anticoruptie.

Nu putea gasi o modalitate mai lamentabila, mai nebarbateasca decat sa isi trimita purtatoarea de cuvant sa faca anuntul. El, titularul celor 6 milioane de voturi, mandat covarsitor dat pentru lupta, nu pentru abandon, avea obligatia sa se explice, sa isi asume.

Iata spre exemplu cum a inteles ambasadorul Canadei, un strain, sa comenteze revocarea dnei Kovesi: „Vesti descurajante vin odata cu demiterea fortata a procurorului-sef al DNA, Laura Kovesi. Ea a servit Romania cu dedicare de neegalat si va continua sa faca acest lucru ca procuror, din afara DNA. Lupta impotriva coruptiei, pe fundatiile pe care a fost construita, va continua”.

Presedintele a trimis purtatoarul de cuvant de parca anunta agenda zilei.

Si am suspiciunea ca nici macar nu a fost vorba doar despre lasitate, cu atat mai putin despre rusine. Era la Sibiu si nu se facea sa-si strice bunatate de program. Faptul ca dl Tariceanu a plecat inca din weekend in concediu arata ca stia deja de revocare, presedintele anuntase ca se executa.

Dupa ce de zile intregi nu se vorbeste decat despre suspendare si, mai ales, despre confiscarea banilor incasati din chiriile pe casele pierdute, dl Iohannis pare sa fi cedat la santaj, ceea ce un presedinte adevarat nu face. Iar cedarea nu inseamna doar revocarea unui procuror. E cu mult mai mult.

Pe de-o parte, dl Iohannis confirma ca Presedintia, aceea pe care ar trebui sa o apere cu orice pret, a mai pierdut in mandatul sau o prerogativa. Cum e posibil ca un presedinte votat de milioane de oameni sa accepte sa devina subordonatul de facto al unui ministru numit si la randul sau subordonat politic?

Pe de alta parte, mesajul catre sistem e clar: faceti ce vreti, luptati cat vreti, dar pe mine nu contati. Eu sunt cu casele, cu vacantele, cu privilegiile acum si dupa mandat, cu Tenerife si Miami, cu dna Carmen, cea atenta cu averea familiei.

Lumea asteapta ca in aceste doua luni de interimat la DNA sa curga dosarele, iar procurorii sa dea navala la inscriere pentru sefia institutiei. De ce, cand fiecare procuror a inteles clar de la chiar presedintele Romaniei ca este la mana ministrului politic al Justitiei?

Dragnea vorbeste din nou despre suspendarea presedintelui, chiar daca a executat ce i s-a cerut.

Din punctul meu de vedere, nu cred ca mai conteaza. Klaus Iohannis e inutil cat timp in functie este la fel ca suspendat. Iar situatia aceasta este rezultatul unui lung sir de cedari in care a abandonat institutie dupa institutie a statului.

Va propun un sumar bilant: a primit Dragnea premierul dorit? L-a primit! A primit PSD sefia SIE? A primit-o! Va primi DIICOT? Cat de curand! Kovesi e revocata? Este. Judecatorul neconstitutonal Lazaroiu a ramas? A ramas, in schimb presedintele si-a sacrificat consiliera, alt semnal ca nimeni nu trebuie sa conteze pe el. Si asta doar de la inceputul anului.

De ce nu a sesizat presedintele Comisia de la Venetia inca din toamna trecuta, astfel incat raportul sa fi fost adoptat in timp util? De ce nu a sesizat deja Comisia de la Venetia pe Codurile Penale? De ce nu a convocat referendum pe Justitie?

Urmeaza succesiunea de la DNA. Nu am nicio asteptare de la Klaus Iohannis. Pe de-o parte, pentru ca presedintele nu lupta, ci executa, pe de alta parte, pentru ca a doua prounere a ministrului Justitiei oricum e obligatorie.

Si nu ma indoiesc ca, dupa ce l-au pus acum in genunchi, cu suspendarea, cu casele, cu banii, PSD-ALDE va continua sa-l tina in genunchi pe Klaus Iohannis pentru tot ce vor vrea ei. Asaltul e generalizat, vizeaza Curtea de Conturi, SRI si SPP, e foarte probabil sa urmeze si procurorul general, ca doar tot e ministrul Justitiei jupan absolut.

Daca cumva a plecat de acolo, Klaus Iohannis s-a intors la Grivco. De dragul functiei, de dragul banilor si al privilegiilor pentru care a tradat 6 milioane de voturi.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.