Constanta intra in ochiul furtunii. Sirenele au invatat sa cante in limba mandarina

Odiseea lui Homer ne-a adus la lumina aceste fiinte: trei la numar, jumatate femei, jumatate pasari (sau pesti), cu voci melodioase, atrageau marinarii greci, care, pentru a le auzi cat mai de-aproape, ajungeau sa-si sfarame corabiile de stanci. Legendarul Ulise, pentru a scapa, urmand sfatul vrajitoarei Circe, s-a legat de catargul corabiei, iar oamenii sai si-au astupat urechile cu ceara pentru a nu mai auzi cantecul sirenelor.

Ei bine, se pare ca, in zilele noastre, sirenele au invatat sa cante in limba mandarina si au un nou repertoriu in gama pentatonica. China presedintelui Xi Jinping a lansat in Europa un grup de sirene care le canta europenilor debusolati cantecul pe care vor sa-l auda, melodie care ii dirijeaza, incet dar sigur, spre esec: un plan gigantic de infrastructura in valoare de 5.000 de miliarde USD, care sa lege prospera coasta de sud-est a Chinei de miezul batranului continent. Sirenele chinezesti (jumatate Jack Ma, jumatate Mao Zedong) au reusit sa ii amageasca in special pe est-europeni, mai saraci si mai disperati sa ajunga la Itaca visurilor lor (prosperitatea vestica); corabia pe care navigheaza ignorantii est-europeni spre stancile care ii vor strivi se numeste „Formatul 16+1”, in care evident 1 este China iar 16 este grupul tarilor est-europene (11 state din Uniunea Europeana: Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,, Polonia, Romania, Slovenia, Slovacia si 5 state balcanice: Albania, Bosnia -Herzegovina, Macedonia, Muntenegru, Serbia).

Inca din 2012, sirenele noului imparat Xi Jinping prevestesc un viitor maret, in care banii chinezesti vor curge, rauri-rauri, spre Estul Europei, aducand aici prosperitate si facandu-ne autostrazi, cai ferate, porturi si aeroporturi ca in vest. Ignorand drumul natural catre prosperitatea occidentala (munca, investitii si inteligenta), ignorand parteneriatul natural pe care il au cu Statele Unite si cu Vestul continentului, est-europenii se indreapta, in fiecare an din 2012 incoace, spre cate un summit gigantic in care sirena ii mai abate cate un pic spre stancile ascutite. Varsovia (2012), Bucuresti (2013), Belgrad (2014), Suzhou (2015), Riga (2016), Budapesta (2017) si Sofia (2018, saptamana trecuta) au fost, rand pe rand, prezentate ca pietre de temelie ale cooperarii sino-est-europene, ca intalniri istorice, la care mai-marii imperiului rosu isi vor consuma din timpul lor pretios cu liderii noii Europe, tocmai pentru a planui curgerea fluviilor uriase de yuani spre sarmanele noaste maluri.

Care este rezultatul atator summit-uri, promisiuni, zambete si sperante?

Un sfert din investitiile chinezesti peste hotare merg in Uniunea Europeana, dar peste 60% ajung in primele trei economii de aici (Germania, Franta, Marea Britanie) si inca 30% in sudul Europei, pentru estici neramanand decat firimiturile (cam 10 miliarde USD stoc de investitii chinezesti in 2017 din cele 100 de miliarde investite in Europa).

O problema si mai mare este ca chinezii prefera sa cumpere companii crescute si dezvoltate de catre europeni si nu sa investeasca in mult-cautatele parteneriate public-private in infrastructura, la care viseaza toti est-europenii. 360 de companii au cumparat chinezii in Europa, inclusiv 4 aeroporturi, 6 porturi, ferme eoliene in 9 tari si 13 echipe de fotbal.

Iata, in reprezentarea de mai jos, care sunt sectoarele in care China a investit:

Asadar, ultima terapie de grup a sectei aderentilor la cultul grandorii noii puteri asiatice a avut loc saptamana trecuta, la Sofia, la picioarele a insusi premierul chinez, Li Keqiang, care si-a planificat 6 zile in regiune pentru a mai lansa niste cantece de sirena. Cu spectrul unei Uniuni Europene fragile si fara directie, liderii balcanici si cei est-europeni isi pun (a cata oara?) mari sperante in banii chinezesti: Institutul vienez pentru Studii Economice Internationale a publicat un material in care se arata ca proiectele chineze actuale pot da un impuls de 10% economiei Muntenegrului si Bosniei, de 7% economiei Serbiei, de 2% celei a Macedoniei si de doar 1% economiei maghiare, adica cu cat sunt mai integrate in UE, cu atat sunt statele din regiune mai putin dependente de investitiile chinezesti.

In linie cu tot ceea ce s-a intamplat pana azi, la summit-ul de la Sofia au fost semnate 18 acorduri bilaterale si memorandumuri de intelegere, dar n-a fost anuntata nicio afacere mare. Singurul anunt mai important se refera tot la un proiect discutat de peste trei ani: ministrul sarb al infrastructurii Zorana Mihajlovic a anuntat ca Serbia a semnat un acord de 943 de milioane de euro cu China Railway International si China Communications Construction Company (CCCC) pentru modernizarea sectiunii de cale ferata Novi Sad -Subotica, parte din proiectul controversat a magistralei respective care leaga Belgradul de Budapesta si care a adus Ungaria in conflict cu Comisia Europeana.

Practic, chinezii vand o poveste despre ceva ce nu se va intampla niciodata (investitii masive in Europa de Est) unor lideri estici, obositi de lupta cu birocratia europeana si dezamagiti de ritmul lent al recuperarii decalajelor fata de „vechea Europa”. Realitatea, insa, vine sa-i dezamageasca intr-o bucla infinita de promisiuni neonorate.

In acest peisaj straniu ne regasim si noi. In vreme ce premierul Dancila strangea cu entuziasm mana omologului Li Keqiang la Sofia, in economia reala se anunta un nou dezastru provocat de promisiunile chinezesti: Kazahstanul a anuntat ca grupul chinez CEFC a esuat sa finalizeze achizitia companiei Rompetrol detinuta de KazmunaiGas la Constanta. CEFC (o companie privata chinezeasca), cea care convenise cu statul kazah sa cumpere (intr-o preluare estimata la 700 milioane USD), participatia KazmunaiGas la Rompetrol, insa nu a reusit sa plateasca nici macar garantia modesta de 50 milioane USD.

CEFC s-a lansat, de altfel, in operatiuni care ii depaseau puterile, astfel incat Ye Jianming (presedintele companiei) a fost investigat si a demisionat, apoi a urmat esecul rascumpararii unei emisiuni de obligatiuni de peste 300 milioane USD si esecul preluarii unei participatii la gigantul rus Rosneft contra a 9 miliarde USD.

Esecul tranzactiei cu chinezii lasa Rompetrol intr-o situatie complicata, aproape disperata: Kazahii nu au rascumparat obligatiunile (600 milioane USD) ajunse la maturitate in 2010, i-a returnat statului in schimbul a 45% din actiuni si a esuat in a respecta o alta intelegere de a plati Romaniei 200 milioane USD pentru 27% din actiuni si de a infiinta impreuna cu statul un fond de investitii cu capitaluri de 150 de milioane de dolari si active de pana la 1 miliard de dolari.

Cu un litigiu cu miza uriasa cu statul roman, KazmunaiGas se afla intr-o acuta lipsa de solutii si de lichiditati si nu mai are la dispozitie decat vinderea grabita a unor active catre Shell si apoi listarea la bursa, intr-o incercare disperata de capitalizare. Astfel, incat, gratie celor 30 de luni pierdute in negocieri cu chinezii de la CEFC, rafinaria Petromidia de la Constanta se vede in situatia de a intra intr-o agonie profunda. A patra firma ca marime din Romania, cu o cifra de afaceri de peste 2 miliarde USD, Rompetrol se vede nevoita sa tremure de spaima, cu un actionar fara resurse si cu o perspectiva descurajanta pe termen mediu si lung.

Si uite-asa, Romania s-a captusit cu doua probleme uriase: lipsa unui investitor frecventabil pentru combinatul siderurgic de la Galati (fostul Sidex) si lipsa unui investitor pentru fosta Petromidia, in vreme ce guvernul sarbatoreste voios cate o excursie la Bruxelles sau a mia descoperire a potentialului Chinei….

Sa nu uitam aici istoricul an 2013, cand guvernul Ponta a semnat un memorandum faraonic cu guvernul chinez, care ar fi urmat sa aiba ca rezultat mari investitii chinezesti in Romania: reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, doua noi grupuri la termocentrala de la Deva, doua la cea de la Rovinari, un pod peste Dunare, un parc tehnologic, un parc eolian si un cartier de cateva mii de apartamente la Craiova.

Nimic din acest memorandum nu s-a indeplinit, evident, dar, parca cel mai savuros caz de vis chinezesc s-a experimentat la Craiova: firma de stat Ningjian Shandong Construction Group (un fel de Teldrum al unei provincii chinezesti) a primit de la primaria Craiovei aproape 7 ha de teren, pentru a construi si vinde 23 de blocuri de apartamente, in valoare de 52 milioane euro. Chinezii au inceput lucrarile pe 7 aprilie 2015 si, dupa numai 5 luni, la 30 august 2015 lucrarile s-au oprit brusc, pentru ca dezvoltatorul chinez nu mai avea bani sa plateasca furnizorii (firmele de constructii).

Imaginea marelui proiect sino-oltean este astazi dezolanta:

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.