Ghidul prevede interdicția judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de a furniza „informaţii privind cauzele supuse judecăţii sau instrumentate de parchet”, cu specificația expresă că „magistrații au obligaţia să îndrume solicitanţii către structurile de comunicare”.
O excepție este prevăzută pentru preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi preşedinţii de instanţe şi conducătorii de parchete, care „pot emite comunicate prin care să exprime în mass-media poziţia instituţiei pe care o reprezintă”.
Care sunt principalele prevederi ale „Ghidului de bune practici în relația sistemului judiciar cu mass media”, publicat în 3 iunie pe site-ul CSM:;
- Numele și prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară o procedură judiciară reprezintă date cu caracter personal, însă devin informaţii de interes public în condiţiile art. 14 alin. 1 din Legea 544/2001.
- În situația în care o persoană declară public că faţă de aceasta se desfăşoară acte de urmărire penală sau o altă procedură judiciară, instanţa de judecată sau parchetul, după caz, pot să confirme sau să infirme aceste aspecte.
- Procurorul de caz poate să ofere informații în mass media doar atunci când este nevoie de o prezentare tehnică de specialitate care să ducă la o corectă înțelegere a cauzei, cu acordul scris sau verbal al conducătorului unității de parchet și după ce a informat în prealabil purtătorul de cuvânt.
- Comunicarea Ministerului Public cu mass-media în timpul urmăririi penale poate fi realizată în limitele prevăzute de lege şi de prezentul Ghid. Concret, urmărirea penală, spre deosebire de judecată, nu este publică motiv pentru care informațiile pot să fie furnizate ținând cont de situațiile prevăzute la punctele de mai sus
Ghidul începe cu precizarea că atât sistemul judiciar cât și mass-media au „obligația” de a proteja următoarele valori:
- protecţia vieţii private şi de familie;
- dreptul la imagine;
- caracterul nepublic al urmăririi penale;
- prezumţia de nevinovăţie;
- imparţialitatea actului de justiţie;
- protecţia datelor cu caracter personal etc.
Potrivit sursei citate, „dosarele aflate pe rolul parchetelor nu pot fi studiate de reprezentanţii mass-media”: „Accesul jurnaliștilor la informaţiile de interes public privind stadiul în care se află cercetările efectuate în cauză se realizează prin emiterea de comunicate sau prin comunicarea de informaţii la cerere, în condiţiile legii”.
În plus, comunicarea de informaţii privind stadiul actelor de cercetare reprezentanţilor mass-media poate fi făcută numai după ce există suspect în cauză.
O excepție este cazul în care „fapta ce formează obiectul dosarului penal prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public”. În această situație „pot fi comunicate informaţii despre începerea urmăririi penale cu privire la faptă şi măsurile dispuse în cauză pentru identificarea făptuitorului sau strângerea probelor, cu excepţia situaţiei în care prin transmiterea acestor informaţii s-ar periclita rezultatul anchetei”.
„Numele şi prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară urmărirea penală, faţă de care au fost dispuse măsuri în cursul cercetării ori urmăririi penale ori faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată pot fi comunicate public numai dacă faptele pentru care este urmărită penal afectează capacitatea de exercitare a funcţie publice, în acord cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea 544/2001”.
Acest articol prevede:
- „(1) Informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
- (2) Informațiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritățile publice decât în temeiul unei obligații legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informații potrivit art. 2”.
Nici informaţiile privind existenţa unei plângeri sau denunţ pe rolul organelor de urmărire penală referitoare la posibila săvârşire a unor fapte de natură penală nu sunt publice. „În mod excepţional, în situaţia în care autorul sesizării anunţă în mod public că acest act a fost înregistrat la organul de urmărire penală, se poate confirma sau infirma de către unitatea de parchet competentă împrejurarea respectivă. În cazul sesizării organelor de urmărire penală din oficiu, pot fi emise comunicate în acest sens cu acordul procurorului de caz”.
Comunicarea informaţiilor privind existenţa unui suspect în cauză şi a măsurilor dispuse faţă de acesta poate fi făcută din oficiu sau la cererea reprezentanţilor mass-media, numai după ce persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduce la cunoştinţă această calitate sau, dacă aceasta nu este posibilă, numai după luarea măsurilor necesare pentru aducerea la cunoştinţă, mai arată Ghidul pus în dezbatere publică.
După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, în cazul faptelor care prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public, parchetele vor da comunicate prin care vor informa opinia publică cu privire la emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a persoanelor faţă de care s-au efectuat cercetări. Și aici, numele şi prenumele persoanelor va fi comunicat numai în condiţiile alin. (4).
Ziariștii nu pot obține „copii sau extrase din actele sau înscrisurile referitoare la probele din dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală şi nici copii ale înregistrărilor audio/video realizate în cadrul procedurii de identificare şi reţinere a persoanelor sau executare a mandatului de arestare, de flagrant ori în alte momente procedurale din cursul anchetei penale provenind de la autorităţile judiciare sau stenograme ale interceptărilor efectuate”.
Care sunt regulile propuse legat de prezenta mass-media în instanţă şi accesul în timpul şedinţelor de judecată
- Şedinţele de judecată publice sunt întotdeauna accesibile jurnaliştilor fără mijloacele de înregistrare tehnică.
- Şedinţele de judecată sunt nepublice atunci când se prevede expres sau când preşedintele completului a declarat şedinţa de judecată nepublică, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
- Filmarea, fotografierea şi înregistrarea audio în sălile de judecată se vor efectua numai cu acordul preşedintelui completului de judecată.
- Nu este permisă transmiterea în direct a şedinţelor de judecată.
- Este interzisă difuzarea înregistrărilor sau imaginilor captate fără acordul preşedintelui completului de judecată, iar în cazul încălcării acestei interdicţii, va fi sesizat Consiliul Naţional al Audiovizualului.
- Înregistrările video şi audio, precum şi fotografiile vor fi realizate dintr-o poziţie fixă. Instanţa poate impune condiţia ca acestea să fie aranjate special în sală, astfel încât să fie asigurat cadrul solemn. Pentru desfăşurarea normală a procedurilor, completul de judecată poate decide să fie admis doar un număr limitat de echipe de filmare, în ordinea solicitărilor.
- În situaţia în care nu este permis reprezentanţilor mass-media accesul în sala de judecată, fotoreporterilor li se oferă posibilitatea de a face fotografii, iar echipelor de televiziune li se poate permite filmarea de cadre înainte de începerea şedinţei.
- Reprezentanţii mass-media pot realiza înregistrări în afara sălii de judecată, în locurile din cadrul instanţei anume stabilite de către biroul de informare publică şi relaţii cu presa.
În cadrul procesului civil, întrucât litigiul priveşte doar raporturile dintre părţi, caracterul public al informaţiilor care rezultă din activitatea de judecată este mai puţin pronunţat şi ca atare interesul publicului este mai redus. De aceea, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie poate determina limitări importante ale accesului reprezentanţilor mass-media la aceste informaţii, mai arată acest ghid.
