Criza din Moldova: Ponta a uitat de Iurie Leancă, omul său din Guvernul Pavel Filip!

Cu
trei luni în urmă, Curtea Constituțională a Republicii Moldova (CCRM) confirma
rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie și a validat mandatele
celor 101 deputați (50 aleși în circumscripția națională, 51 uninominal).
Distribuția finală, pe competitori electorali, este următoarea:

●
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – 35 mandate;

● Partidul
Democrat din Moldova – 30 mandate;

● Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” – 26
mandate;

● Partidul
Politic „Șor” – 7 mandate;

● Independenți
– 3 mandate.

De
la anunțul CCRM din 9 martie, fiecare a numărat în felul său 3 luni, astfel
încât s-a ajuns la ziua de criză, sâmbătă 8 iunie. Interesant e că unii numără
în continuare fiindcă se raportează la 21 martie, data primei întruniri
oficiale a noului parlament. Fără conducere definitivă a Parlamentului și fără
guvern nou, se îndreptau spre ghilotina Curții, ceea ce înseamnă noi alegeri.
În tot acest timp, Bucureștiul – cu Meleșcanu și Iohannis în frunte, ca niște
locomotive electrice care funcționează cu lemne – a reconfirmat statornicia în
iresponsabilitate, definitorii fiind ruptura de lume și de interesele categoric
naționale ale României.

■ „Originalitatea” de la Chișinău ia
proporții

Cronica
zilei de sâmbătă este cunoscută în mare, cu toată succesiunea rapidă și
neverosimilă de acțiuni. Socialiștii cerți pro-Moscova, pe mâna președintelui
Igor Dodon, dar cu Zinaida Greceanîi la înaintare, au bătut palma de-o
majoritate parlamentară cu presupușii pro-europeni reprezentați de Maia Sandu
și Andrei Năstase, fruntașii Blocului ACUM, cât să-l scoată din joc pe
oligarhul Vladimir Plahotniuc cu al său Partid Democrat la pachet. Totul se
întâmpla cu binecuvântarea Moscovei, a Uniunii Europene și SUA. Întâlnirile și
negocierile din zilele precedente, cu vicepremierul rus Dimitri Kozak,
comisarul european Johannes Hahn și directorul Bradley Freden de la
Departamentul de Stat, n-au stârnit interes la noi. Kozak, reprezentant special
al președintelui rus pentru Moldova, e cel cu propunerea de federalizare a
țării ca soluției pentru problema transnistreană, Hahn e comisar pentru
politica de extindere și vecinătate, Freden se ocupă de afacerile din Europa de
Est.

România
lipseșete din jocul la vedere, întărind acuzațiile deloc străvezii din culise
și presă cum că Plahotniuc e strâns combinat cu puterea de la București, și nu
de azi, de ieri. El și-a asumat un curent politic pe care, în acord cu noile
construcții din UE, l-am putea numi identitar, numai că identitatea reală a
trupei lui Plahotniuc e din alt registru.

Votul,
decretele și deciziile merg pe repede înainte – Greceanîi preia Parlamentul, iar
Sandu își instalează noul cabinet cât ai clipi. Intervine în serie CCRM și
desființează totul. Dizolvă parlamentul, anunța noi alegeri, anulează tot ce
s-a votat plus decretele lui Ddodon, pe care îl suspendă, președinte interimar
fiind numit premierul interimar Pavel Filip. Dodon se ascunde peste noapte în
hotelul Ambasadei Rusiei, în România e cod de ceață tip Piața Victoriei, ca în
1990. Ziua de duminică aduce mitingul mobilizat de Plahotniuc & Partenerii
la Chișinău și curcanii aruncați peste gard în curtea palatului prezidențial.   

La
ora redactării acestor rânduri, Moldova arată ca o țară cu doi președinți, doi
premieri și două guverne. Cel puțin recunoașterea Guvernului Maia Sandu de
către Uniunea Europeană a prins autoritățile noastre cu totul nepregătite.
Nepregătite măcar de o reacție adecvată, că de la acțiune ne-am luat gândul.

S-a
vorbit intens de o lovitură de stat dată de parlament și o curte
constituțională captivă. Ambele teme sunt familiare românilor de la Vest de
Prut. În paralel, printre declarații și analize diverse, trece neobservată și
necomentată șmecheria lui Victor Ponta.

■ Тебя тоже, Ю́рий ?

Într-o
declarație oficială de duminică, atenție!, la finalul unei ședințe de partid, declarație
răspândită cu maximă operativitate, fostul premier descrie situația ca „un dezastru
total pentru România”. Imediat a adăugat: „Nu
pot să înţeleg cum noi nu am fost prezenţi, alegerile au fost în februarie, din
februarie nu a fost nimeni din România să încerce să discute, să găsească o
soluţie. Dar de ce mă miră? După ce s-a întâmplat şi la Consiliul de
Securitate, când marea forţă politică a Estoniei ne-a bătut, nu avem politică
externă, haideţi să fim sinceri, dar, aici despre Moldova nu era vorba de
politică externă, aici e vorba de politică internă şi faptul că nu s-a ocupat nimeni
şi nu a mai fost nimeni interesat, nu mai există nicio punte de legătură – e
foarte rău, iar asemenea criză la graniţa noastră credeţi că ne ajută? Nu, e
ceva foarte rău”.

După
ce recitești declarația, te uiți la Ponta cel rebranduit prin PRO România și îl
redescoperi gol-goluț pe vechiul președinte tupeist și obraznic al PSD, care te
făcea din vorbe până începea să-ți placă.

Campania
pentru europarlamentare, în care trâmbița cu foc despre valoarea foștilor
prim-miniștri din lista PRO România, parcă n-a fost. Numele candidatului Iurie
Leancă, viceprim-ministru cu acte în regulă la Chișinău, dar cu domiciliul
electoral la Piatra-Neamț, pe strada Mihai Eminescu într-un bloc înalt, pe stânga
cum mergi de la Muzeul de Istorie și Arheologie spre Grand Hotel Ceahlău, s-a
evaporat din repertoriu. Tocmai Leancă, mândria-mândriei mândrului Ponta și a unionismului,
lumina Moldovei de răspoimâine, altfel taman cel care intra în istoria golăniei
guvernamentale plătindu-și consilierii de la cabinetul de premier cu banii lui
Soros. Tocmai el, care a poftit și la un „ciubuc” ridicol de 1 milion dolari,
din aceeași sursă, bani plasați la educație via… Maia Sandu. De ce nu a cerut
mai mult de la nespus de dragul său omolog român al vremii, adică însuși Ponta?
Se expunea mai puțin, iar la București asemenea sume-s bani de-o seară la
cazinou.

Iată
așadar, pe scrut și fără a lungi povestea, în plină criză peste Prut, un partid
din România are un om în mijlocul crizei și nu suflă o vorbă. Ca într-o piesă
cu roluri bine stabilite, cu texte și îndrumări de la care nu te poți abate, nu
se suflă un strănut de întrebare despre europeanul Leancă, acum membru al unui
guvern nerecunoscut în Europa. Poate s-o fi refugiat chiar la Piatra-Neamț și
n-am aflat. Altfel, e cazul să răspundă la întrebarea din intertitlu. Dacă nu
el, ne mulțumim și cu Victor Viorel.

Viorel COSMA