Servitorilor PPE din România le-a rămas Manfred Weber în gât

Tranzacțiile politice convenite de liderii Blocului comunitar în privința funcțiilor importante din instituțiile UE nu se bucură de un interes pe măsura zgomotului din campania pentru europarlamentare. Slobozirea în circulație națională a unor răvașe propagandistice despre înțelepciunea prezidentului negociator întărește un regret sincer, cert național, anume cel strânit de destrămarea Grupului Divertis. Fracțiunea Distractis funcționează din când în când, SRC-ul lui Toni Grecu are alte orientări. Preț de câteva clipe, sub imperiul nostalgiei, merită să îți imaginezi că sigur găseau pe unul bun-bunuț să-l portretizeze/parodieze pe Iohannis de să-i înghețe rânjetul sufocant. În galeria de Cotroceni, Cristi Grețcu l-a umanizat pe nea Ilici, translându-i zâmbetul limitat de elasticitatea gurii într-o metaforă a resemnării mioritice. Lui Doru Antonesi îi reușea un Emil Constantinescu peste original, Traian Băsescu se predase necondiționat lui Valentin Darie „Pastilă”. Galeria era fericit completată cu torpilarea lui Adrian Năstase de către Florin Constantin. N-a fost să fie. Reținem tranzacțiile.

Cel
puțin eliminarea lui Manfred Weber de pe firmamentul european s-ar cuveni să
ducă la o minimă reevaluare a multor apucături politice de pe ogorul carpatin.
E nesănătos să uităm cum garnitura de vârf de la PNL, cu Herr Werner în frunte,
ne agresa cu marele lor prieten personal, „galacticul” viitor președinte al
Comisiei Europene. Urletele, zâmbetele și garanțiile de fericire curgeau în
valuri. Etalau o așa satisfacție de parcă prosperitatea era la un vot distanță.
Mai lipsea să deschizi frigiderul și, în loc de obișnuiții Cristoiu și Gâdea,
să găsești un rastel cu poze ale bavarezului-minune, să-ți ajungă pentru
următorii cinci ani. Ce să vezi, n-a fost să fie. Dintre guralivii naționali,
unul, măcar de leac, nu mai deschide pliscul.

Lecția
e teribilă și consfințește micimea, lipsa de viziune și iresponsabilitatea
servitorilor necondiționați ai Partidului Popular European, ai Angelei Merkel
în special. Într-un dispreț total față de calea europeană și interesul național
ne călăreau cu proiectul servit de familia politică transfrontalieră, deși erau
conștienți că Weber nu va trece de Consiliul European. Da, se știa înainte de a
număra voturile din Franța, înainte de Renew Europe, înainte de terminarea
făcăturii cu candidatul cap de listă. UE înseamnă mai mult decât merkelism, iar
o Înaltă Poartă la Bruxelles e suficientă. În plus, dacă-l pui pe Weber să
sufle în alcooltest, pe ecran va scrie Soros în loc de valoarea alcoolemiei.

Printre picături, a funcționat intoxicarea cu Iohannis la președinția Consiliului European. Să fim serioși, mai degrabă iese Dragnea peste rând de la pârnaie decât să-și piardă mințile liderii europeni. Când s-a prins că e prea lată și eșecul începea să tropăie de vibra Podul mincinoșilor de la Sibiu, a ieșit cu o reconfirmare a intenției a rămâne încă cinci ani la Cotroceni. Până să se dezmeticească supușii, hop!, încă una ca să mute planul discuțiilor. Cică a făcut el niște vrăji și a obținut garanții de aderare la Spațiul Schengen. Probabil anticipa o nouă incursiune a Meleșcanului în puțul gândirii. În urmă cu două zile, uitatul în fruntea Externelor a fost întrebat la un post de televiziune de ce România nu a negociat mai bine acest dosar în cele șase luni de președinție a Consiliului Uniunii. Răspunsul e de noaptea minții: „Obiectivul nostru nu a fost acela de a obține beneficii din postura de președinte al Consiliului UE”. După care a adăugat: „Este un carusel în care, din când în când, se schimbă cei care au rezerve cu admiterea noastră în Schengen din motive politice. Ar fi fost inutil pentru că jocurile sunt foarte bine aranjate”, conform capital.ro. Inutil cu adevărat este să enervăm fiindcă nu ne stă în putere să rezolvăm ceva. N-are de ce să ne mire, în aceste condiții, că beleaua de ministru de neînlocuit a putut zice că ambasadoarea Luminița Odobescu, șefa Reprezentanței permanente de pe lângă UE, nu este încadrată în Ministerul de Externe.

În așteptarea unor lanterne penetrante, care să lumineze cele două minți întunecate, „responsabile” cu reprezentarea externă a țării, să revenim la aventura cu susținerea lui Weber. E unul dintre cele mai grave eșecuri ale politicii post-ceaușiste. „Populăroșii” noștri au pus mai presus de interesul țării avantajele personale trase din combinațiile internaționaliste la care sug. Crede cineva că va plăti vreunul dintre guralivi? Nici pomeneală. Eventual vor susura insistent că Ursula von der Leyen ) e tot nemțoaică, din același rezervor politic. Nu ține, medic de profesie și mamă a șapte copii, născută la Bruxelles în același cartier istoric cu Audrey Hepburn, von der Leyen nu e marioneta lui Merkel. Weber le-a rămas în gât pentru moment, dar le trece. Până se dizolvă, se pot ține din perfuzii.

Viorel COSMA

Foto:
Aktual24.ro