În cel mai rău caz, și cel mai realist, e doar o glumă proastă și prilej de miștocăreală pe social media. Dacă vrei să înțelegi exact cât de relevant e Cerbul de Aur pentru români, mergi pe stradă și întreabă zece oameni dacă știu cine a câștigat concursul anul trecut. Hai că nu a trecut atât de mult timp de atunci. De fapt, dacă stai în Brașov, încearcă schema asta pe localnici. Garantez că majoritatea vor fi pe lângă subiect sau o s-o dea pe aia cu „nu știu, maică, eu nu mă uit la așa ceva, am și eu problemele mele”.
Dar organizatorii, adică cei din conducerea TVR-ului, s-au încăpățânat și au decis să facă o nouă ediție Cerbul de Aur. Care, apropo, a costat 1,2 milioane de euro.
„Cerbul de Aur 2019” a debutat joi, tot la Brașov, și după ediția aniversară de anul trecut, când a făcut 50 de ani de la prima ediție, nu 50 de ediții, e foarte important, pentru că în realitate au fost doar 18 ediții, am zis să-i mai dau o șansă. Să văd dacă s-a schimbat ceva:
Prima partea a concursului m-a lămurit cu ce am de-a face
Deci concursul e structurat super simplu. Avem 12 cântăreți care vor băga șase piese în limba română și șase în ce vrea corzile lor vocale. Juriul va decide câștigătorul. Joi seară am văzut primele șase piese cântate în limba noastră de niște persoane total lipsite de carismă. Nu a ajutat nici faptul că înainte să intre pe scenă, producătorii le-au făcut un mic pachet video prin care îi prezintă, să ne facă pe noi, telespectatorii, să-i cunoaștem mai bine.
Mare greșeală, pentru că spre deosebire de Vocea României sau alte talent show-uri, aici ne arată doar imagini cu ei în timp ce freacă pereții unei cetăți sau zâmbesc fals la cameră. Nu avem o poveste, nu știm de fapt nimic despre ei.
Cel mai rău e că toată treaba asta îi uniformizează în ultimul hal. Eu nu văd nici o diferență între cântăreața din Georgia și aia din Armenia sau Florin, talentul local, care cu toate că-i din România, cântă la fel de aiurea ca străinii în propria limbă. În fine, capul sus, Florin, nu ai fost tu cel mai pastă, distincția aia merge la Monika din Lituania, cu un cover de la Mihail – „Mă ucide ea” care a fost cringe-ul absolut al serii.
Aproape la același nivel cu intervențiile juriului. Mamă, cât de plastic a fost totul. Absolut fiecare membru din juriu a dat-o cu un nivel de fakeness incredibil. Declarațiile lor au fost pline de „mă bucur că mă aflu aici în această seară extraordinară” și alte expresii dintr-o limbă de lemn care m-a făcut din nou să realizez că mă uit la ceva dintr-o altă epocă.
Recitalurile m-am adormit instant
După ce i-am auzit pe oameni cum cântă în română, am făcut o mică pauză și am revenit cu recitalurile serii. Mă rog, primul a fost Zoli Toth, care a deschis show-ul cu niște prunci care băteau în tobe și bidoane de apă goale, pe sistemul Sistem, doar că la câteva generații distanță. Aia a fost blană.
Și merită menționat și Big Band-ul Radio România și Orchestra Operei din Brașov, care a băgat live toată noaptea. Nu a fost totul rău.
Dar să revenim la concertele alea speciale, care au început după pauză cu un moment de „muzica ne unește” de la Laura Bretan, Ester Peony și Olivier Kaye. Am adormit instant.
M-am trezit când Laura Bretan a băgat un cover de la „Nothing Else Matters”. Băi, și mie-mi place Metallica, dar în contextul Cerbului de Aur, cover-ul ăla zici că era de la ceva spectacol de liceu în fața unor profesori care se bucură că elevul măcar încearcă.
A urmat a doua parte a concursului, cu restul concurenților care de data asta au cântat piese în limbi străine. Ralfs Eilands a dat startul cu o piesă absolut irelevantă pentru prestația lui, care a fost mult mai interesantă. Asta datorită faptului că omul era super focusat pe microfon. Doar la el se uita. Nu e bine când te uiți din apropiere la un microfon. Îți dai seama ce privire ai dacă faci asta, nu? Ei bine, bagă aici, să vezi prezență scenică:
Restul au fost la fel de buni.
Și apoi a urmat Bănică Jr.:
Ștefan Bănică Jr. a dat din fund pentru mămicile din public
Omul ăsta e ultimul cântăreț care ar trebui să deschidă seara de la Cerbul de Aur. Chiar atât de oribilă e muzica românească încât nu am găsit pe nimeni mai bun? Mai actual, măcar. Să-l văd pe Bănică în Piața Sfatului în 2019 cum reprezintă muzica autohtonă, că ăsta-i scopul recitalului lui, e trist. Nu am nimic cu muzica lui și for sure are fanii lui, care, apropo, nu au fost aseară la Brașov, publicul era super adormit când a intrat pe scenă, dar banii TVR-ului meritau să meargă la alt artist.
Îmi imaginez cum au stat artiștii străini în backstage și auzeau cum muzica românească e reprezentată de un artist fără originalitate. Toată discografia lui e un rock importat, să nu zic copiat, de afară. Nope, mai bine-i dăm șansa lui Bănică Jr. să ne minuneze cu the same old story.
Still, a meritat pentru momentul când Ștefan, în toată gloria lui, s-a apucat să facă twerking pentru mamele din public. Twerking în pantaloni de piele. Omule, ai 51 de ani.
Relevanța concursului în 2019
Care-i scopul concursului? De ce există Cerbul de Aur? Să premiem niște artiști trași la indigo, fără nimic special, doar de dragul de a ne mândri cu faptul că există acest Eurovision local? Sau să lansăm carierele unor artiști noi și cu potențial?
Florin Răduță a câștigat X Factor-ul în 2015, ceea ce spune foarte multe despre parcursul lui în industria muzicală. Cât de mult l-a ajutat competiția aia, care e o rampă de lansare mult mai importantă decât Cerbul de Aur. Mai mult, spune foarte multe despre motivul pentru care există Cerbul de Aur în 2019.
Orice artist care vrea să se lanseze o poate face la o tonă de alte emisiuni de genul. Sau pe internet, pentru că mulți au reușit să se ridice pe cont propriu, fără să câștige un talent show. Ce mai înseamnă câștigarea Cerbului de Aur în 2019?
La ce concurenți avem aici, e aproape rușinos să te mândrești că i-ai bătut pe ăștia. Dar eu o să mă uit și la finală. Vreau să văd câștigătorul Cerbului de Aur 2019, ca să uit în secunda doi de existența lui.
