Exclusivitate: Mircea Diaconu mai așteaptă maxim 2-3 zile…

… până intră cu totul în acțiune. Aceasta a fost mesajul de final al discuției purtate duminică seară, chiar când ajungea acasă, după „operațiunea” de la Ateneul Român.

Anunțarea
intenției sale de a candida la ediția din acest an a alegerilor președințiale
s-a bucurat de o clasică pregătire de trageri acoperite de artilerie (calibru
neprecizat), constând în zvonuri și speculații pretins călăuzitoare. Ieșirea în
public n-a adus mari surprize de profil și conținut pentru cei care
familiarizați cu Mircea Diaconu ca persoană publică cu statut special, ca
activist civic și politician (înrolat sau independent). În realitate, multă
lume – de la simpli simpatizanți la anumite nuclee și cuiburi de premeditare
politică – vedea în el un bun candidat la funcția supremă în stat. Până și la
Piatra-Neamț, apusa Perlă a Moldovei de odinioară, a fost întrebat la modul
foarte serios – cu ocazia turneului național anual de prezentare a activității
din Parlamentul European, în 2018, după ce anunțase că îi ajunge un mandat de
europarlamentar – dacă nu intenționează să se înscrie în cursa pentru
Cotroceni. De ce o face acum? A sperat să apară altcineva, dar nu vede pe
nimeni care să ridice gunoiul din mijlocul țării.

Mircea Diaconu în turneu la Piatra-Neamț (2018). Popularul său ARO a supraviețuit într-o parcare de cartier cu geamurile lăsate și ușile descuiate

Câteva
teme, chit că atinse de sacra banalitate, sună fermecător când sunt susținute
de Mircea Diaconu. Nu e nimic nou; e propriul talent neactoricesc izvorât din
felul în care se autodefinește, și nu de ieri sau alaltăieri: „Nu mă recomandă nimic, sunt cel mai banal
om cu putință”.

A vorbit despre renaștere și dezvoltare, de recuperarea rădăcinilor fără de care nu se poate crește, amintind de cuvintele Papei Francisc la Iași : „Bunicii visează când nepoții merg înainte şi nepoţii au curaj când iau rădăcini de la bunici”. A subliniat că, fără conștiința se sine a nației, ești nimeni, și oriîncotro în lume te-ai duce nimeni rămâi. A evocat candidatura independentă din 2014 când a primit sprijin de unde nu știe nici acum, ceea ce a dus l-a condus la concluzia că mai există o formă de solidaritate cetățenească. Astfel, el devine singurul independent adevărat. Cere sprijin pentru un vis, nu are ce negocia. E deschis față de oricine vine alături de el. Nu vrea pe nimeni anume, vrea pe toată lumea alături. Nu vrea să aibă nicio ușă închisă dacă ajunge președinte. Iar Sfânta sa Independență a clarificat-o aproape ca la ora de desen pentru retardații din politică și cohortele de slugi de diverse specializări toxice: e independent nu în sensul că nu vorbește cu nimeni, ci în sensul că vorbește cu toată lumea.

Două teme
au surprins cu siguranță. A declarat ferm că avem o Constiuție bună, deși e demonizată.
Mai mult, în opinia sa, avem o republică parlamentară de toată frumusețea. În
plus, un adevăr cunoscut și rostit în trecut în societatea civilă sănătoasă și
ce rămăsese ca presă independentă curată, nu există noțiunea de șef al
statului. Dacă ne referim la președinte așa cum ajunge să fie ales, altă complicație
românească – din moment ce un partid spune că a câștigat președinția, degeaba
acesta își dă demisia, vopsindu-se independent. Al partidului rămâne, nu al
țării. C-un independent beneficiar de largă susținere, altfel s-ar prezenta România.

Cele două
teme s-au regăsit în scurta discuție telefonică. Pe partea Constituției, prost
exploatată, prost pusă în operă, a trântit-o direct: „Este violată! Iar cu republica parlamentară, e teza mea. Acest
personaj (președintele) a fost urcat
pe nedrept în alt loc. I s-a făcut statuie, e șeful statului, când nu-i așa”.
Apoi a adăugat: „Toate temele vor fi
amănunțite în perioada următoare. Acum doar le-am deschis, discuția a fost ca
pe peronul gării și a fost foarte scurtă. Dar o să deschid pe rând fiecare
subiect. Nu deschid șapte odată, ci unul câte unul. Și în timp, ca să pot să
alimentez discuția publică, comentariile publice, dezbaterea publică. Le
argumentez pe fiecare, pe rând”.

În
așteptarea alianțelor și posibilelor permutări, atât de întoarse pe toate
părțile, am aflat prioritatea zilelor ce vin: „O să încep să plec prin țară pe măsura constituirii unor grupuri de
sprijin. Cu asta o să mă ocup în următoarele două săptămâni. Dar las 2-3 zile
să văd ce feed-back am. După aia îl gestionez”.

Întâmplător
sau nu, se încadrează în proiecția lui Victor Ponta, cu următoarele 72 de ore
de urmărit cu atenție, se suprapune peste agenda de ședințe de la ALDE. Și
apropo de ALDE, dar nu al nostru, un pustiu de bine pentru flecarii de doi
bani: Mircea Diaconu, ca europarlamentar independent, a fost curtat de mai
multe grupuri politice din PE. După ce le-a cântărit bine, a ales oferta celor
de la ALDE, dar rămânând indepedent până la capăt. În acel moment de decizie
din 2014, ALDE România nu exista, iar Norica Nicolai și Renate Weber nu
plecaseră din PNL.

Viorel COSMA