1. Cine este Radu Vlad și cum a ajuns să protejeze pădurile ca job full time? A fost o pasiune transformată într-un loc de muncă sau invers?
Sunt maramureșean și prețuiesc „civilizația lemnului” în care am crescut. Am ales să urmez facultatea de silvicultură tocmai din dragoste față de pădurea care a reprezentat sursa de inspirație, materie și energie pentru comunitățile locale. Mai apoi, după absolvirea facultății am înțeles provocările și realitățile silviculturii din România (România anilor 2000 aflată „în plină tranziție” ).
2. World Wide Fund for Nature este unul dintre cele mai cunoscute ONG-uri la nivelul țării. Ce face organizația prin activitatea sa mai exact?
Suntem o organizație de mediu, prezentă în România încă din 2006 pentru a contribui la protejarea biodiversității din zona munților Carpați, a Dunării și Deltei Dunării.
Proiectele majore ale WWF România se referă la identificarea și protejarea pădurilor virgine și pădurilor cu valoare ridicată de conservare; protejarea biodiversității din râuri și asigurarea conectivității naturale a râurilor; consevarea speciilor protejate de carnivore mari – urși, râși, lupi – a sturionilor precum și reintroducerea (dupa 200 de ani de la dispariție) a zimbrilor în sălbăticie. Pe lângă acestea, luptăm pentru adoptarea și implementarea unei legislații adecvate în domeniul mediului care să protejeze biodiversitatea și să încurajeze investițiile „verzi” și consumul sustenabil.
3. Ce proporție de pădure are România în momentul actual? Avem cifrele reale, disponibile pentru oricine, dar din experiența ta, crezi că acestea reflectă și realitatea?
Cert este însă că rezultatele nu au fost comunicate în mod adecvat nici de către institutul care a realizat inventarul și nici de către Ministerul Apelor și Pădurilor (MAP) în calitate de beneficiar. Astfel s-a creat un spațiu pentru diferite interpretări care au generat multă confuzie.
Proiectul IFN trebuie să continue și pe viitor, să asigure furnizarea mai multor informații de interes general (inclusiv pentru conservarea biodiversității) iar interpretarea clară și transparentă a rezultatelor să stea la baza politicilor forestiere naţionale, pentru o gestionare durabilă a pădurilor.
4. În ultimii ani s-a tot vorbit despre defrișările ilegale. Îmi poți spune care au fost cele mai afectate zone?
Termenul de „defrișare” presupune schimbarea categoriei de folosință (din „pădure” în altceva, spre exemplu „pășune”), ori aici România are un cadru legislativ solid care apără integritatea Fondului Frestier Național. Astfel, defrișările propriuzise nu au un impact semnificativ la nivel național (nefiind afectate multe suprafețe).
În realitate, suntem practic îngrijorați de „tăierile ilegale” dar chiar și de cele „legale” (realizate în acord cu legislația aplicabilă), care conduc la degradarea pădurilor (și aici discutam de probleme „istorice”). Recoltarea ilegală a lemnului este o practică, care la nivel național nu este specifică unei anumite regiuni, formă de propietate sau administrare.
Tăierile necontrolate /fără drept, au afectat însă în primul rând pădurile neadministrate, aflate în cea mai mare parte în proprietatea privată a persoanelor fizice. Și astăzi avem cca 400.000 ha păduri incluse în Fondul Forestier Național, și care nu sunt administrate; la acestea se mai adaugă alte 500.000 ha de păduri din afara Fondului Forestier Național care nu sunt păzite, monitorizate, îngrijite, regenerate sau după caz, protejate (în total cca 15% din pădurile României sunt cumva în voia sorții).
5. Ce putem face pentru a ne proteja pădurile?
Începând cu anul 2014, prin operaționalizarea SUMAL și Wood tracking, tăierile ilegale s-au redus semnificativ demonstrând faptul că sistemul electronic integrat de urmărire a lemnului și transparența sunt soluțiile pentru combaterea eficientă a fenomenului. Platforma Inspectorul Pădurii, serviciul 112 și cele peste 1 milion de verificări anuale (efectuate probabil de către zeci de mii de utilizatori) au făcut diferența. Ar trebui sa le mulțumim tuturor și să îi încurajăm să continue (mai ales pe drumurile secundare pe care lemnul coboară de la pădure).
Mai departe, soluția esențială ar fi să concentrăm aceste eforturi la prima plasare pe piață a lemnului. Este un principiu pe care îl instituie și Regulamentul (UE) nr. 995 /2010 (EUTR).
Trebuie să facem un salt evolutiv spre eficiență și să trecem de la marcarea și paza arborilor în pădure la controlul „ieșirilor” (similar controlului /plății la ieșirea din magazin). Trebuie să renunțăm la actualul model care generează conflicte de interese sistemice.
6. Conform statisticilor, majoritatea tăierilor ilegale s-au desfășurat în fondul forestier privat. Ce măsuri legale putem lua pentru a proteja și aceste păduri private?
Dacă vrem să înțelegem cum putem combate eficient acest fenomen al recoltărilor ilegale, este nevoie de o abordare integrată care să trateze sursa problemelor. Aș vrea să exemplific doar câteva dintre cele mai importante cauze, care poate nu sunt cunoscute publicului, cum ar fi: procesul de retrocedare etapizată a pădurilor fără o pregătire prealabilă a cadrului de administrare. Din acest punct de vedere suntem singura țară din blocul fost-comunist în care procesul de retrocedare a pădurilor este încă departe de a fi finalizat.
O altă problemă ar fi supra-reglementarea, deoarece sunt peste 150 acte normative care reglementează activitatea în silvicultură și care adesea se contrazic sau nu sunt armonizate /integrate cu alte strategii. Performanța în silvicultură se evalueaza în principal în baza unor „indicatori procedurali”. În mod normal, performanța ar fi trebuit măsurată în baza unor „indicatori de rezultat” și nu în funcție de procedurile respectate.
Subfinanțarea crasă a silviculturii și a sectorului forestier sunt o altă mare problemă deoarece sumele alocate din fonduri bugetare sau europene pentru păduri, sunt absolut irelevante. Unde ar fi astăzi agricultura, spre exemplu, dacă nu ar fi susținerea financiară?!?
O mare problemă ar fi faptul că proprietarii de păduri (statul deține mai puțin de jumătate din pădurile României), nu sunt despăgubiți /compensați pentru restricțiile impuse în recoltarea lemnului tocmai pentru menţinerea funcţiilor de protecţie a pădurilor. Nu se aplică principiul „beneficiarul plătește” dar nici cel al „solidarității”, toate costurile protecției pădurilor sunt suportate doar de proprietari.
Cu toate acestea, principala problemă a silviculturii românești și una dintre cauzele importante ale recoltărilor ilegale este legată de lipsa unei viziuni și a uei strategii naționale forestiere, alături de lipsa predictibilității.
7. Ce impact pe termen lung poate avea o exploatare greșită a pădurilor? Avem cel mai bun exemplu de bune practici pe care l-am putea implemnta în România și anume, modelul austriac. Crezi că ar fi fezabilă implementarea unui astfel de model în Romania?
Putem privi spre modelul austriac dar și spre cel suedez, francez sau german și într-adevar să învățăm mai mult despre respectarea drepturilor proprietarilor și a intereselor legitime ale comunităților locale, despre eficiență și performanță în administrarea pădurilor, despre valoare adăugată prin prelucrare locală.
Când vine vorba însă despre modelul de management al ecosistemelor forestiere, silvicultura românească este cea care poate fi la rândul ei (în cele mai multe situații) un exemplu pentru alții. România își conduce pădurile pe cicluri lungi (+120 ani), pădurea este conservată la nivel de peisaj cu un grad redus de fragmentare, promovează în cea mai mare parte regenerarea naturală (>75%) și conservă caracteristicile naturale ale vegetaţiei forestiere (doar 10% sunt arborete artificiale).
Noi mai avem „păduri” iar alții au mai mult „lignoculturi” (culturi intensive de lemn). Avem încă o biodiversitate mult mai bogată decât alte țări. Pădurile României sunt per ansamblu mult mai vii decat cele din Austria spre exemplu.
Comparativ cu alte sisteme, modelul romanesc este mult mai prietenos cu natura, se potriveste mult mai bine contextului socio-economic si conditiilor de vegetatie de pe la noi. Trebuie doar ca aplicarea lui sa fie respectata!
8. Ai fost denumit erou local de către Uniunea Europeană în cadrul campaniei EU Protects. Care sunt cele mai importante proiecte pe care le-ai desfășurat? Cum s-a implicat Uniunea Europeană?
Combaterea tăierilor ilegale este cel mai important aspect iar acesta se poate remedia prin susținerea și promovarea instrumentelor legale dar și a mecanismelor voluntare independente ( bazate pe simplitate – transparență – eficiență). Prioritară este și protecția pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România, un proiect realizat prin dezvoltarea cadrului legislativ, identificarea pe teren a cca 50.000 ha, proceduri transparente și un proces participativ pentru instituirea statutului de protecție strictă.
Proiectul prin care am dezvoltat planul pentru identificarea și conservarea habitatelor și speciilor de interes comunitar prin dezvoltarea și implementarea planurilor de management pentu site-urile Natura 2000, este un alt proiect important pentru WWF. De asemenea, promovarea certificării pădurilor într-un sistem credibil cu recunoaștere internațională (Forest Stewardship Council) pentru susținerea bunelor practici în silvicultură, care să garanteze implementarea unui management forestier adecvat din punct de vedere ecologic, ce aduce beneficii sociale și care este viabil economic. Certificarea pădurilor este un sistem independent de evaluare a managementului forestier în raport cu un standard de excelență, bazat pe un proces participativ și transparent. Astăzi în România sunt certificate cca 2,7 milioane ha.
Un ultim proiect, însă la fel de important este instituirea schemei de ajutor de stat „servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor” (M15 – Submăsura 15.1 „plăți pentru angajamente de silvomediu”, PNDR 2014 – 2020); WWF a inițiat și dezvoltat propunerile pentru această măsură – prima de acest gen pentru pădurile României.
Pentru cele mai multe dintre aceste domenii de acțiune, Uniunea Europeană a creat în primul rând cadrul legal, administrativ și financiar pentru implementare. Pe de altă parte, o bună parte din proiectele derulate de WWF pentru atingerea acestor rezultate, s-au bucurat de susținerea financiară a Uniunii Europene.
9. Care este strategia de viitor a lui Radu Vlad pentru protejarea naturii la nivel de țară?
Îmi propun evident, să continui activitatea alături de WWF. Avem multe proiecte începute care produc deja rezultate dar avem și multe proiecte de viitor.
Pentru perioada următoare aș menționa doar câteva dintre preocupări, cum ar fi viziunea și principiile de dezvoltare a politicii forestiere din România pentru perioada 2020-2030 sau reforma sistemului actual de control prin trecerea de la marcarea și paza arborilor la controlul „ieșirilor” din pădure.
Alte proiecte privesc îmbunătățirea Sistemului Informațional Integrat de Urmărire a Materialelor Lemnoase cu accent pe prima plasare pe piață sau creșterea capacității operatorilor și autorităților locale, pentru implementarea adecvata a Reg. (UE) 995 /2010 privind comerțul cu lemn (EUTR).
Chiar avem multe proiecte începute dar și de viitor: Ocrotirea Valorilor Ridicate de Conservare adăpostite de pădurile din România; Completarea Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine; Criterii de sustenabilitate pentru utilizarea biomasei din silvicultură; Adaptarea ecosistemelor forestiere la schimbările climatice; Prioritățile de finanțare în Politica Agricolă Comună dar și promovarea unui management forestier responsabil prin consolidarea implementării sistemelor voluntare de certificare a pădurilor.
*****
Despre Campania EU Protects
Citește și despre alți eroi locali:
