Financial Times: Vaticanul și proprietatea din Chelsea ● Jornal Economico: Erdoğan: Turcia face ceea ce nici o altă țară nu a dorit să facă ● La Stampa: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apobat instalarea camerele ascunse la locul de muncă ● Trud: Bulgaria cumpără de 9 ori mai puţine maşini noi decât Germania
- Financial Times: Vaticanul și proprietatea din Chelsea
În 2012, bancherii privați de la Credit Suisse au organizat o întâlnire în birourile lor din Canary Wharf din Londra, întâlnire care a necesitat și mai multă discreție decât de obicei. Un reprezentant al unuia dintre cei mai secreți clienți s-a așezat la masă cu un bărbat care pretindea că poate să facă minuni cu bani. Clientul, un om extrem de important, studiase o investiție într-un proiect petrolier riscant în Africa, iar elegantul finanțator era acolo pentru a-i oferi sfatul.
După un an de discuții, concluzia ea fost clară: Investiția în petrol nu ar fi profitabilă, dar în schimb, ar putea investi într-un nou proiect mult mai profitabil: vânzarea unui pachet de acțiuni într-o firmă care dezvoltă proprietăți de lux într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Londra.
Până în 2014 au fost virați peste 200 de milioane de dolari din conturile Credit Suisse și Banca della Svizzera Italiana (BSI), o bancă privată cu sediul în Lugano, către compania care dezvolta proiectul imobliar.
Clientul nu era nimeni altul decât decât Secretariatul de stat al Vaticanului – custode a sute de milioane de donații caritabile din partea credincioșilor catolici din întreaga lume, destinate săracilor și nevoiașilor.
În urma investiției, secretariatul era acum proprietarul unei scheme de construire a 49 de apartamente de lux în Chelsea (Londra) – un plan imobiliar devenit riscant după votul Marii Britanii de a părăsi UE în 2016.
În această lună, cardinalii Sfântului Scaun au fost foarte uimiți atunci când poliția Vaticanului a intrat în birourile Secretariatului pentru confiscarea documentelor financiare și calculatoarelor, cinci membri ai personalului fiind suspendați din funcție.
În aceeași săptămână, Papa Francisc l-a numit pe Giuseppe Pignatone, unul dintre cei mai temuți judecători anti-mafie din Italia, cel care au ajutat la demiterea capo-ului Cosa Nostra siciliană, Bernardo Provenzano, în funcția de coordonator al avocaților Sfantului Scaun.
Vaticanul a refuzat să comenteze de ce a a apelat la Pignatone înafara declarației că se anchetează unele tranzacții financiare suspecte „derulate în timp”.
Financial Times a reușit să stabilească prin intermediul interviurilor și documentelor financiare că ancheta este axată pe modul în care Secretariatul Vaticanului a încheiat acea tranzacție imobiliară complexă din Londra.
Afacerea, care a permis Secretariatul să cumpere un pachet de acțiuni în 60 Sloane Avenue din Chelsea, printr-o structură offshore de fonduri și companii, a adus un profit de 138 mil. Lire sterline pentru Raffaele Mincione, fostul bancher italian și directorul biroului care a gestionat afacerea în numele Secretariatului Vaticanului.
Anul trecut, piața imobilelor de lux din Marea Britanie a fost zdruncinată de incertitudinea politică, dezvoltatorii fiind nevoiți să-și refinanțeze datoriile. În noiembrie 2018, secretariatul Vatican a solicitat domnului Mincione să cumpere clădirea Chelsea – punând astfel în mișcare evenimentele care au dus la perchezițiile Poliției din inima Sfântului Scaun.
Implicarea Vaticanului în acest scandal este o rară ocazie în care se poate vedea ceea ce se întâmplă în spatele porților Sfintei Cetăți și a bătăliilor aprige din interiorul Sfântului Scaun, cu o facțiune de cardinali care rezistă încercărilor Papei Francisc de a face ordine și de a-și centraliza finanțele răspândite prin lume.
Împlicarea Secretariatului în afacerea imobiliară s-a făcut cu fonduri deținute de la banca Vaticanului, Institutul pentru Lucrări Religioase, care din 2013 a publicat un raport anual al activelor sale de 5,3 miliarde de euro, în efortul de a demonstra transparență după acuzațiile de spălare a banilor din trecut. .
Într-o declarație publică, compania de investiții a domnului Mincione, a declarat toate tranzacțiile sale cu secretariatul au fost transparente și auditate. „Nu avem cunoștințe interne despre aceste investigații sau despre circumstanțele care au dus la ele. Suntem siguri și încrezători că nu a fost comisă vreo infracțiune de către grupul WRM sau de oricare dintre companiile sale ”, a spus acesta. Credit Suisse a refuzat să comenteze.
Detaliile acordului privind proprietatea londoneză ridică întrebări cu privire la acțiunile lui Giovanni Angelo Becciu, acum cardinal și, la momentul investiției, șeful de personal al Papei.
Cardinalul Becciu a semnat investiția după ce l-a întâlnit pe domnul Mincione la Vatican . Cardinalul Becciu, prin biroul său, a refuzat să comenteze.
Domnul Mincione nu dicat om cu care reprezentantul Bisericii Catolice sau Cardinalul Becciu să facă afaceri. Născut în Pomezia, la 30 km în afara Romei în 1965, domnul Mincione s-a mutat la Londra în anii ’80, unde a lucrat la vânzarea de obligațiuni și instrumente derivate în diverse bănci de investiții, reputația lui fiind mai degrabă cea a unui playboy.
El a atras atenția presei britanice prin legăturile sale cu femeile cum ar fi modelul Heather Mills la începutul anilor 1990, pe care a întâlnit-o în clubul de noapte Stringfellows din Londra. „A făcut mulți bani și a cheltuit și mai mulți bani”, spune unul dintre foștii colegi.
De ce cardinalul Becciu și consilierii săi la Credit Suisse au fost atrași de condițiile oferite de domnul Mincione de a investi în proprietatea de lux din Chelsea rămâne neclar.
Investiția semnată de cardinalul Becciu l-a făcut pe domnul Mincione să transfere un pachet de acțiuni pe care îl deținea în proprietatea sa din Londra către un fond pe care l-a înființat în special pentru Secretariat ca fiind unicul său client. Vaticanul nu deține acțiuni direct în proprietatea imobiliară, ci doar prin intermediul fondului controlat de domnul Mincione.
Ca urmare a structurii tranzacției, secretariatul a plătit milioane de lire domnului Mincione, care încasa o taxă de administrare de 2% și alta de 20% pe profit. Fondurile de la Vatican au fost, de asemenea, folosite pentru a cumpăra obligațiuni ale companiei dlui Mincione, Vaticanul finanțându-i astfel propriile investiții personale.
WRM a declarat că investițiile din banii Secretariatului în datoriile companiei dlui Mincione au fost „făcute într-o transparență deplină” cu toate autoritățile, inclusiv cu cele de reglementare ale fondului din Luxemburg.
Doar că seniorii de la Vatican nu mai erau încântați să dețină un pachet minoritar în 60 Sloane Avenue, iar în vara anului 2018, Secretariatul a trimis un oficial la Londra pentru a-l informa pe domnul Mincione că va trebui să le vândă întreaga clădire imediat.
Până în noiembrie, tranzacția era efectuată. Suma exactă plătită este greu de stabilit din cauza unui swap complex de active implicat în tranzacție și a fluctuațiilor cursurilor de schimb.
Doi dintre oficialii Secretariatului suspendați acum de Vatican tocmai ce fuseseră numiți membri ai unei noi companii înființate în Marea Britanie în 2019 prin care Vaticanul deținea clădirea 60 Sloane Avenue.
Unul dintre aceștia, Mauro Carlino, a fost secretarul cardinalului Becciu, care nu a transmis însă niciun comentariu legat de această afacere.
Pentru Vatican, întrebările rămân asupra supravegherii unui număr necunoscut de conturi și fonduri de investiții despre care se crede că sunt deținute în afara controlului băncii statului papal sau a fondurilor sale de investiții. Banii investiți cu dl Mincione proveneau dintr-un fond de capital estimat la peste 800 milioane USD. Unii cred că acești bani sunt doar un alt ”buzunar lateral” de cash controlat de diferite entități din Vatican.
Eforturile depuse de Papa Francisc pentru a demonstra că măsurile întreprinse pentru transparentizarea finanțelor Sfântului Scaun sunt mai bine țintite decât cele ale predecesorilor săi par să fie acum zădărnicite.
În 2017, Libero Milone, fostul președinte al Deloitte în Italia, care a fost angajat ca prim auditor al Vaticanului, și-a dat demisia din funcția sa la doar doi ani după ce se instalase. Domnul Milone a declarat la acea vreme că încercările sale de a strânge informații financiare au înfuriat figuri puternice și importante din cadrul Bisericii.
Cardinalul Becciu a spus atunci că auditorul a încălcat regulile Vaticanului și „spiona viața privată a superiorilor și personalului, inclusiv a mea. Dacă nu ar fi demisionat, l-am fi trimis în judecată. Toate acuzațiile împotriva domnului Milone au fost în cele din urmă abandonate. Nu a fost numit niciun înlocuitor al lui.
- Jornal Economico: Erdoğan: Turcia face ceea ce nici o altă țară nu a dorit să facă
Președintele turc a scris un articol de opinie în care acuză țările europene că au eşuat în privinţa soluţionării problemei refugiaților din războiul din Siria. Și insistă asupra
faptului că cel mai bine ar fi să sprijine eforturile Ankarei.
Guvernul Turciei desfășoară, prin diverse canale, o intensă campanie diplomatică pentru a explica motivele pentru care a trimis armata sa pe teritoriul sirian. Motivația nu este aceea de a-i urmări pe kurzi, ci pe kurzii care reprezintă o amenințare pentru teritoriul turc. Și după mai mulți diplomați, însuși președintele Erdogan a fost cel care a scris un articol pe această temă.
„De la începutul războiului civil sirian, în 2011, nici o țară nu a simțit durerea crizei umanitare care a urmat mai sever decât Turcia. Am primit 3,6 milioane de refugiați sirieni – mai mult decât oricare altă țară – și am cheltuit 40 de miliarde de dolari pentru educație, asistenţă medicală și locuințe”. Astfel, președintele turc, Recep Erdoğan, scrie un articol publicat în „Wall Street Journal” și a cărui ambasadă în Portugalia l-a trimis publicaţiei „Jornal económico”.
Intrarea armatei turce în Siria este, din acest motiv şi în primul rând, o problemă umanitară pentru Erdoğan, la care i se adaugă problemele de securitate: „Guvernul meu a avertizat în repetate rânduri că nu vom putea împiedica refugiații să inunde Occidentul fără sprijin financiar internațional. Acest avertisment nu a fost auzit”.
Planul intervenției în Siria – „pe care l-am împărtășit cu liderii mondiali la Adunarea Generală a ONU luna trecută”, Operațiunea Primăvara Păcii – este pur și simplu menit „să pună capăt crizei umanitare și să facă față violenței și instabilităţii, care sunt principalele cauze ale migrației ilegale în regiune. În absența unui plan alternativ pentru a face față crizei refugiaților, comunitatea internațională trebuie să se alăture eforturilor noastre sau să înceapă să absoarbă refugiații”, mai afirmă Erdoğan.
În cadrul Operațiunii PrimăvarA Păcii pentru pace, „forţele armate turceşti, împreună cu Armata Națională Siriană, vor elimina toate elementele teroriste din nord-estul Siriei. Acești militanți împiedică refugiații sirieni, inclusiv 300 de kurzi, să se întoarcă acasă”. Pentru Erdogan, „misiunea noastră este în același timp să combatem Partidul Muncitorilor din Kurdistan, organizația teroristă cunoscută drept PKK, și organizaţiile asociate siriene și Statul Islamic. Turcia nu discută cu nici un grup etnic sau religios. Din punctul nostru de vedere, toți cetățenii Republicii Arabe Siriene – care nu aparțin unor grupări teroriste – sunt egali”.
O mică nuanță pentru a explica faptul că armata turcă nu îi urmărește pe kurzi, ci pe kurzii care fac parte gruparea pe care Ankara o consideră teroristă – chiar dacă au ajutat în lupta împotriva Statului Islamic.
Președintele turc afirmă apoi că „dorim să ne asigurăm că nici un luptător al Statului Islamic nu părăsește nord-estul Siriei. Suntem pregătiți să colaborăm cu țările de origine și cu organizațiile internaționale pentru reabilitarea soților și copiilor luptătorilor terorişti străini”.
„Comunitatea internațională a ratat şansa de a împiedica criza siriană să atragă un vârtej de instabilitate. Multe țări au fost nevoite să se ocupe de migrația ilegală și intensificarea atentatelor teroriste. Operațiunea Primăvara Păcii constituie o altă șansă de a ajuta Turcia să încheie războiul din Siria și de a restabili pacea și stabilitatea în regiune”, încheie Erdoğan, pentru a face apel cu privire la faptul că „Uniunea Europeană și lumea trebuie să susţină ceea ce Turcia încearcă să facă”. (RADOR)
- La Stampa: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apobat instalarea camerele ascunse la locul de muncă
Un angajator poate instala camere ascunse fără să-şi anunțe lucrătorii în cazul în care are motive să suspecteze că angajații îl fură și că pierderile suferite sunt mari. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit acest lucru printr-o decizie finală emisă joi, în care precizează că operațiunea de supraveghere video efectuată într-un supermarket spaniol nu a încălcat dreptul la viața privată a angajaţilor, concediaţi după ce au fost filmaţi în timp ce furau sau îi ajutau pe alții s-o facă.(RADOR)
- TRUD: Bulgaria cumpără de 9 ori mai puţine maşini noi decât Germania
Bulgaria este singurul stat din UE care, în luna septembrie, a înregistrat o scădere a vânzărilor de maşini noi. În aceasă lună, au fost cumpărate 2.522 de maşini noi, ceea ce reprezintă o scădere de 8,6% pe an, arată datele Asociaţiei Europene a Producătorilor de Automobile. În total, în primele nouă luni ale anului, în ţară au fost înregistrate 26.894 de maşini noi, ceea ce reprezintă o creştere de 1,7%.
Dar mai interesant este să vedem cum decurg vânzările raportate la numărul de locuitori al Bulgariei. Se constată că Bulgaria cumpără de aproape 9 ori mai puţine automobile noi în comparaţie cu Germania, ceea ce este o dovadă a marii diferenţe de nivel de trai dintre Bulgaria şi Germania. În perioada ianuarie-septembrie, în Bulgaria s-a vândut câte un autoturism nou la 264 de locuitori. În acelaşi timp, în germania, a fost cumpărată câte o maşină nouă la fiecare 30 de locuitori în Germania.
Cele mai multe maşini noi pe cap de locuitor se cumpără în Luxemburg. În primele 9 luni ale anului, s-a vândut o maşină nouă la 13,7 locuitori. Pe locul 2 este Belgia, cu o vânzare la fiecare 25,8 persoane. Locul 3 este ocupat de Germania, iar primele cinci locuri mai sunt completate de Danemarca şi Austria, unde o maşină nouă este înregistrată la fiecare 33 de persoane. Pe următoarele locuri se află Marea Britanie (o maşină la 35 de persoane), Slovenia (la 37 de persoane), Suedia şi Franţa (la 40 de persoane), Irlanda şi Italia (la 41 de persoane).
În clasament, cea mai apropiată de Bulgaria este România, cu o maşină nouă la 158 de persoane. Vecina noastră de la nord atinge mult mai repede decât noi nivelul de trai din statele dezvoltate. În septembrie, vânzarea de maşini noi în România a crescut cu 118%, iar în primele nouă luni ale anului, sunt înmatriculate 124.000 de maşini noi, ceea ce reprezintă o creştere de 16,4%. La acest indicator, România este pe locul al doilea, după Lituania, unde achiziţionarea de maşini noi, în luna septembrie, a crescut cu 75,8%, iar în primele nouă luni ale anului , cu 42,8%.
