La un moment dat, oficialii turci au dat de înţeles că s-ar putea ca preşedintele Recep Tayyip Erdoğan să-şi suspende vizita plănuită la Washington din această săptămână, în semn de protest faţă de recentul vot al Congresului împotriva ţării sale. Date fiind violenţele comise în timpul vizitelor sale anterioare şi actuala represiune impusă de regimul său, multe persoane – din ambele părţi ale scenei politice – ar fi salutat suspendarea. Dar, până la urmă, Erdoğan vine, iar preşedintele Donald Trump va aşterne din nou covorul roşu pentru un dur neostoit care propagă război atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, potrivit Washington Post, citat de Rador.
„Tocmai am avut o convorbire foarte plăcută cu preşedintele @RTErdoğan… Aştept să-l văd pe preşedintele Erdoğan miercurea viitoare, 13 noiembrie, la @!WhiteHouse”, a transmis Trump pe Twitter după o convorbire telefonică menită să aranjeze lucrurile după rezoluţia prin care Camera Reprezentanţilor a condamnat masacrul din secolul trecut căruia, pe vremea Imperiului Otoman, i-au căzut victimă 1,5 milioane de armeni şi care a fost recunoscut drept genocid.
S-ar putea ca acest „aştept să” să nu fie tocmai în asentimentul autorităţilor americane care îşi amintesc brutalitatea personalului turc de securitate din timpul ultimei vizite a lui Erdoğan, din 2017. Imaginile video din faţa reşedinţei ambasadorului, de la Sheridan Circle, îi arătau pe gardienii care nu ţineau cont de ordinele poliţiei şi îi băteau pe protestatari. În documente ale Departamentului de Stat recent dezvăluite, sunt menţionate şi alte probleme create de securiştii turci în cursul celor două zile ale vizitei. 15 gardieni turci au fost puşi sub acuzare, dar majoritatea acuzaţiilor au fost retrase ulterior.
Nu a fost prima oară când Erdoğan a venit în Statele Unite şi când vizita s-a încheiat cu brutalizarea disidenţilor. Cu ocazia prezenţei sale la Brookings Institution, în 2016, pentru a participa la un summit pe tema securităţii nucleare, gardienii săi au fost surprinşi brutalizându-i pe demonstranţi şi încercând să îndepărteze jurnaliştii „nedoriţi”. Din păcate, Erdoğan e capabil să scape nepedepsit atunci când brutalizează disidenţa şi îi anihilează pe jurnaliştii de acasă. Ar trebui să i se spună clar că, aici, asemenea tactici nu vor fi tolerate. Poliţia Districtului Columbia (districtul în care se află capitala SUA, Washington, D.C., n. red.) nu comentează pregătirile pe care le face, dar sperăm ca, de această dată, ea să se afle pe poziţii mai bune, astfel încât să-i poată proteja pe protestatarii paşnici.
Şi sunt multe lucruri faţă de care se poate protesta. Erdoğan a trimis la închisoare sute de jurnalişti şi alte persoane despre care el crede că îi sunt adversari politici, a concediat mii de oameni. Ofensiva sa din nordul Siriei, sub paravanul luptei împotriva terorismului şi al undei verzi date de Trump, a dus la curăţirea etnică a kurzilor, a creat o catastrofă umanitară şi a compromis lupta împotriva Statului Islamic. El a fost încurajat de graba cu care Trump s-a retras din regiune şi sunt slabe speranţe ca administraţia (Trump) să pomenească ceva despre statul de drept din Turcia. Congresului îi revine sarcina să protesteze şi, de sperat, să diminueze dezastrul provocat de Erdoğan.
