Mi-amintesc perfect senzația.
Stăteam în fotoliul teatrului și începuse “Matilda și groparii”. Și ambiguitatea vorbelor și situației m-a derutat. Bun, trebuie să fiu atent, mi-am spus. Apoi, disimularea. Iar mi-am zis. Bun, trebuie să fiu atent. Ori, deschiderea asta de piesă mi-a prins urechile. Vroiam să văd, să-nțeleg. Și creierul meu mi-a vorbit. Ce faci? Doar atât vrei? Tu nu vrei să te bucuri de ceea ce vezi? Toate aceste detalii de construcție a piesei sunt tehnică, frate! Așa te prinde Stela Giurgeanu cu „Matida și groparii” ei cu tot.
Arta Stelei Giurgeanu? Are povestea ei.
Rolurile celor trei surori sunt așa: una-i pământeancă (rolul Cesoniei Postelnicu), una-i pătimașă (rolul Amaliei Ciolan), una-i trilu-liru (rolul Erikăi Băieșu). Și nu pot ieși din cercul lor de păcate și caracter. Ele vorbesc vreo juma de oră în dodii și tu începi să te hlizești ca să nu trezești inocența.
Doamne, să nu se afle secretul lor, secretul pe care tu îl bănuiești!
Trăirile astea toate-s artă. Hehei, Giurgeanu cu trăirile tale te joacă pe marginea gropii.
Așa trăiești piesa. Nu-ți dai seama că prins de sforile care se văd ale acestui bâlci uman, tu, spectator, nu mai ai drum de întoarcere.
Giurgeanu te-a prins. Ești pe buza gropii. În capcană fiind, tragi un hohot la final.
Uf, ce bine mi-a fost în capcana Stelei! 
A, nu ai înțeles nimic din cronică? N-ai înțeles despre ce e vorba în piesă?
Păi, du-te să vezi o piesă cu 3 femei ce-și căsăpesc bărbații, gropari de profesie. Comedie neagră. Așa e bine?
E „crimă” piesa asta făcută în 5 actori, care mai de care cu chef de joc și joacă.
Matilda și groparii de Stela Giurgeanu ‒ „Piesa anului 2018” la Gala Uniter
Sonia: Amalia Ciolan
Olga: Cesonia Postelnicu
Nora: Erika Băieşu
Matilda: Fulvia Folosea
Peter: Lari Giorgescu
Regie: Mircea Rusu
Scenografie: Gabi Albu
Coregrafie: Lari Giorgescu
