O atmosferă asemănătoare cu cea a Pământului
Pe 6 octombrie 1995, Universul nostru a devenit parcă mai mare când doi astronomi au anunțat descoperirea unei exoplanete care orbitează o stea asemenea Soarelui. Numit 51 Pegasi b, corpul ceresc are o orbită în jurul stelei-gazdă de 4,2 zile terestre și o masă cât jumătate din Jupiter. NASA a spus că descoperirea a schimbat pentru totdeauna „modul în care privim Universul și locul nostru în el”. Cu peste 10 ani mai târziu, astronomii au confirmat 4.104 lumi care orbitează stele din afara sistemului nostru solar. Sunt o mulțime de lumi care ne erau necunoscute cu un deceniu în urmă.
Deci cerul este limita pentru următorul deceniu, nu-i așa? Cu certitudine, conform spuselor lui Sara Seager, astrofiziciană la Massachusetts Institute of Technology:
„Deceniul va fi mare pentru astronomie și pentru știința exoplanetelor, cu lansarea lui James Webb Space Telescope (JWST)”.
Succesor cosmic al lui Hubble Space Telescope, JWST este programat pentru lansare în 2021; pentru prima dată, oamenii de știință vor fi capabili să „vadă” exoplanete în infraroșu, însemnând că vor putea localiza și planete obscure care orbitează departe de stelele-gazde. Mai mult, noul telescop va deschide o fereastră nouă spre caracteristicile acestor lumi străine.
„Dacă există planeta potrivită, vom putea detecta vapori de apă pe o planetă mică și stâncoasă. Vaporii de apă indică prezența oceanelor cu apă lichidă – și cum apa lichidă este necesară vieții așa cum o cunoaștem noi, va fi un lucru foarte mare”, a spus Seager pentru Live Science.
„Este speranța mea numărul unu pentru un salt înainte”. (Scopul suprem pentru NASA este, desigur, descoperirea unei lumi cu o atmosferă ca a Pământului; cu alte cuvinte, o planetă capabilă să găzduiască viață.)
La fel de sigur, vor fi și dureri de creștere, notează Seager.
„Cu JWST și telescoapele terestre extrem de mari pe care le așteptăm să devină funcționale, comunitatea exoplanetelor se va strădui să se transforme din eforturi individuale sau de echipe mici în colaborări largi între zeci sau peste 100 de oameni. Nu uriașe după alte standarde (de exemplu LIGO), dar totuși dificile”.
Ea se referă la Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory, o colaborare uriașă care implică peste 1.000 de cercetători din întreaga lume.
