„Pe cât posibil, el îşi va crea ‘prima fază’, urmând ca, pe parcursul campaniei, s-o trâmbiţeze ca pe o mare victorie”, prezice Simon Lester, un analist de politici comerciale de la Institutul Cato.
Miercuri, Casa Albă urmează să-l găzduiască pe vicepremierul chinez Liu He în vederea ceremoniei de semnare a acordului. Evenimentul va avea loc deşi Casa Albă afirmă că acordul, convenit iniţial în octombrie trecut, încă mai trebuie să treacă printr-o fază înainte de finalizare, dacă nu chiar prin două. De negociat mai rămân încă nişte probleme majore, cum ar fi comerţul digital, subvenţiile chineze ale afacerilor şi piratarea companiilor americane.
Se pare că prima fază a acordului vizează serviciile financiare, manipularea monedei naţionale, drepturile proprietăţii intelectuale şi transferul forţat de tehnologie, dar textul exact încă nu a fost dezvăluit.
Raul Hinojosa-Ojeda, profesor la Universitatea din California care face o serie de cercetări în domeniul comerţului, spune că Trump a obţinut ce dorea el mai mult să obţină din „prima fază”: o calmare a pieţelor şi reluarea comercializării produselor agricole autohtone. Potrivit acordului, China ar urma să achiziţioneze carne de porc, soia şi alte produse, iar valoarea tranzacţiei s-ar situa între 40 şi 50 de miliarde dolari. El spune că asemenea angajamente răspund intereselor politice ale lui Trump.
„Ironia face ca tocmai micile comitate din SUA care îl susţin pe Trump să fie cele mai dependente de exporturile în China”, afirmă Hinojosa. „Dar nu spre ele se îndreaptă şi importurile. Importurile merg în comitate care nu l-au votat pe Trump”.
Din perspectiva Casei Albe, prima fază e un câştig, susţine Derek Seissors, profesor titular la conservatorul Institut American pentru Afaceri, pentru că s-a obţinut exact ce s-a dorit. Problemele rămase nerezolvate sunt mai puţin importante pentru Trump.
„Ceea ce dorea preşedintele s-a făcut, deocamdată. Lui nu îi pasă de proprietatea intelectuală şi de rest; el doreşte reducerea deficitului comercial. Deficitul scade acum din cauza taxelor, în cazul în care chinezii şi fac achiziţiile vizate, va scădea şi în 2020 până în 2021”, mai spune Scissors.
Deficitul comercial apare când o ţară cumpără dintr-o alta mai puţin de cât îi vinde. Reducerea deficitului comercial cu China, care acum se ridică la aproximativ 320 de miliarde dolari, a fost pentru Trump un obiectiv-cheie, el considerând prin asta că China devine mai bogată pe spinarea Statelor Unite. Majoritatea economiştilor contestă afirmaţia, subliniind că deficitul nu dovedeşte că una dintre părţi e în pierdere.
Pentru mulţi oameni, nu prea contează dacă acordul este numai parţial sau dacă textul nu este încă clar, a subliniat Bryan Riley, expert în politică comercială la Uniunea Naţională a Contribuabililor (NTU), o organizaţie de centru. „S-ar putea ca şi piaţa să rămână impasibilă la asemenea detalii”, spune Riley. „Ea nu doreşte decât un acord care să înlăture pericolul escaladării războiului comercial”.
În opinia multora, asta nu înseamnă că un război comercial nu s-ar putea ivi. „Preşedintele este imprevizibil. „Trump crede că taxele impuse Chinei l-ar face să pară un dur”, afirmă Hinojosa, dar, mai spune el, „s-ar putea ca preşedintele să recurgă la ele dacă se simte ameninţat pe plan politic”.
