Editorialistul Fintan O’Toole analizează alegerile irlandeze, convins că alternanța dintre două partide practic greu de deosebit (Fine Gael și Fianna Fail) s-a încheiat datorită ascensiunii Sinn Féin și că Brexitul a pus pe masă problema unificării.
Este posibil ca Fintan O’Toole (Dublin, 1958) să fie cel mai precis cronicar al realității irlandeze. Cu un picior întotdeauna la Londra, O’Toole a reușit să-și analizeze vecinii britanici cu „distanța potrivită” în coloanele sale din „The Irish Times” și să scrie o carte – „Heroic Failure” – care luminează din afară zonele de umbră ale Brexitului. La opt zile după ce Regatul Unit a părăsit UE, Irlanda a mers la urne pentru nişte alegeri care promit să fie și istorice, citează Rador.
****
Reporter: Influența puternică a Brexitului ajunge pe țărmurile Irlandei…
Fintan O’Toole: Aşa s-ar părea, văzut de la Londra. Dar rezultatul acestor alegeri are mult mai mult de-a face cu o criză internă din politica noastră. De fapt, doar 3% dintre alegători consideră Brexitul ca factor. Ceea ce se întâmplă în Irlanda este mai mult un produs al unei crize interne. Acest sistem politic pe care îl avem, alternând între două partide practic greu de deosebit (democrat-creştinul Fine Gael și centristul Fianna Fail), s-a încheiat după aproape un secol.
Reporter: Cum se explică ascensiunea Sinn Féin?
Fintan O’Toole: Sinn Féin a reușit să ocupe spațiul natural pe care în orice altă țară îl ocupă o adevărată opoziție. Până de curând, sprijinul său era cântărit de memoria conflictului din Irlanda de Nord și de apropierea liderilor săi istorici de IRA. Dar asta este deja în urmă. Acestea sunt primele alegeri fără Gerry Adams. Noul lider, Mary Lou McDonald, este mai moderat și se va traduce într-un sprijin mai mare la urne. Negativismul este un lucru al trecutului. Pentru alegătorii tineri, conflictul este ceva îndepărtat.
Reporter: Sinn Féin a pus unificarea Irlandei ca principală revendicare.
Fintan O’Toole: De asemenea, a existat un viraj către poziții mai moderate. Până acum două săptămâni, „linia roșie” a lui Sinn Féin pentru a face parte dintr-un ipotetic guvern de coaliție era sprijinul pentru „sondajul de frontieră”. Dar acum nu merg atât de departe; ei se mulţumesc să vorbească despre „pregătiri” sau despre „un angajament” în vederea organizării unui referendum pentru unitatea Irlandei.
Reporter: În 2021 se sărbătorește centenarul „despărțirii” Irlandei. Ar fi acesta momentul promovării referendumului?
Fintan O’Toole: Fără îndoială, 2021 va servi drept an de pauză și reflecție pentru a privi înapoi și înainte. Este încă devreme, dar un referendum de unificare va fi inevitabil în următorii zece ani, din cauza evoluției demografice în sine și din cauza circumstanțelor politice (este o posibilitate admisă în Acordul din Vinerea Mare).
Reporter: Brexit face mai probabilă unificarea Irlandei?
Fintan O’Toole: Cu siguranță este factorul care a pus în sfârșit problema pe masă. Dar în acest moment trebuie să ne întrebăm dacă Irlanda este într-adevăr pregătită pentru unitate? Sau avem nevoie de mai mult timp pentru a merge mai departe în reconciliere și chestiuni practice? Și să nu mai vorbim de marea problemă economică: De unde ar veni subvențiile pe care Irlanda de Nord le primește în prezent din Marea Britanie? Unirea Irlandei, precum Brexitul, este o problemă de mare complexitate care nu poate fi luată ușor. De ce tip de structuri politice am avea nevoie? Nu cred că un stat monolitic este soluția pentru Irlanda.
Reporter: Irlanda de Nord este cumva „perdantul” Brexitului. De ce se încearcă ascunderea acestui fapt la Londra?
Fintan O’Toole: Este ceva ce mi-a greu să înțeleg. Theresa May a refuzat luni de zile să permită Irlandei de Nord să aibă un statut diferit de restul Regatului Unit. Și deodată vine Boris Johnson și, cu scuza că îngroapă „salvgardarea” irlandeză, este de acord ca Irlanda de Nord să fie aliniată la UE, ceea ce implică, în mod necesar, crearea unei vămi interne în Marea Irlandei. Irlanda de Nord nu contează prea mult la Londra, acesta este adevărul. Și lui Johnson se pare că îi este greu să accepte un fapt: cu cât Regatul Unit se îndepărtează de UE, cu atât Irlanda de Nord se va îndepărta de Regatul Unit.
Reporter: Va exista un nou referendum pentru independență în Scoția? În ce măsură poate alimenta retroactiv situația din Irlanda de Nord?
Fintan O’Toole: În următorii trei ani va fi creat un scenariu destul de favorabil pentru indepedentiştii scoțieni. Dacă Boris va ajunge la un Brexit dur și SNP va bloca alegerile locale din 2021, sprijinul pentru independență va merge mai departe, așa cum se vede deja în sondaje. Cu UE dispusă să accepte o Scoție independentă, posibilitatea devine mai reală, deși mai complexă. Și ceea ce se întâmplă în Scoția va ajunge cu siguranță să afecteze Irlanda de Nord. Cele două populații au votat împotriva ieșirii din UE la referendum și cu și mai multă forță la ultimele alegeri.
Reporter: Brexitul este în esență un proiect al naționalismului englez?
Fintan O’Toole: Aș spune că este un proiect naționalist fără națiune. Pentru că Regatul Unit este până la urmă un stat compus din patru națiuni: Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Primele două au votat într-o măsură mai mare sau mai mică pentru el. Celelalte două națiuni au votat împotrivă. Deci, s-a creat o fricțiune inevitabilă în Regatul Unit, care poate ajunge să pună în pericol propria integritate teritorială.
Reporter: Susțineți că Brexitul este în primul rând o criză de identitate în Anglia.
Fintan O’Toole: Brexitul este produsul a două crize în același timp. Prima, despre rolul Regatului Unit în lume, care nu a fost niciodată definit de la pierderea imperiului. Iar cealaltă este criza de identitate a Angliei, care vede că naționalismul scoțian ridică vocea și îşi cere rândul: „Şi cu noi cum rămân?” Brexitul este un fenomen esențial englez, dar fără Londra. De asemenea, are un element de victimizate, de eliberare împotriva unui presupus opresor, care este Uniunea Europeană. În fond există și o componentă a durerii, pe care britanicii şi-o provoacă singuri. În spatele Brexitului există o fantezie de dominare și supunere. Regatul Unit a jucat rolul Anastasiei, încercând să se elibereze de regulile impuse de Christian în „50 sombras de Grey”.
Reporter: În cartea dvs. chiar se vorbește despre „sadopopulism”, contradicția unui popor care votează împotriva propriilor interese.
Fintan O’Toole: Campania Vote Leave, condusă de cei care ocupă acum Downing Street, a știut să exploateze foarte bine această victimizare și le-a oferit britanicilor acel cocktail toxic, acel amestec de complex de superioritate și sentimentul că sunt maltrataţi. UE are multe defecte și ar trebui să profite de Brexit pentru a se reforma în profunzime, dar nu este „opresorul” din fanteziile britanice.
Reporter: Va ajunge Boris Johnson să fie un mini-Trump?
Fintan O’Toole: Boris și-a arătat deja tendințele autoritare, intimidând BBC și presa, dând drumul la Curtea Supremă … Proiectul său „Recuperarea controlului” este o hegemonie totală, acum că are majoritate absolută și când Parlamentul a ajuns să joace un rol secundar. Boris a reușit să mobilizeze naționalismul englez, dar, în adâncurile sale, el nu este un naționalist, ci un oportunist, care aparține aceleiași elite Oxbridge pe care Partidul Conservator o hrănește de zeci de ani.
de Carlos Fresneda, El Mundo (preluare Rador)
