Dar nu doar blocul de centru-stânga a pierdut luni. Victoria inculpatului Benjamin Netanyahu reprezintă o înfrângere pentru statul de drept şi pentru orice israelian care doreşte să trăiască într-o ţară democratică guvernată de lege şi în care nimeni să nu se afle mai presus de ea. Este o zi neagră pentru oricine dorea să lase în urmă coşmarul anilor în care Netanyahu s-a aflat la putere, nişte ani caracterizaţi prin învrăjbire şi rasism.
Spre deosebire de cele două scrutinuri anterioare, desfăşurate pe vremea când premierul mai era încă doar suspectat de diverse delicte, Netanyahu a candidat la alegerile pentru Knesset de luni – al treilea scrutin din ultimul an – ca un om pus sub acuzare pentru mită, fraudă şi abuz de încredere în trei cazuri separate. Asta înseamnă că milioane de israelieni au votat un candidat acuzat că a comis nişte delicte.
Alegerile de luni trebuie interpretate ca fiind un vot de neîncredere în sistemul juridic, în poliţie, în procuratură şi în procurorul general. Este o situaţie fără precedent. Curtea Districtuală din Ierusalim a programat deschiderea procesului lui Netanyahu pe data de 17 martie, adică peste doar două săptămâni. Dar cum el şi-a retras cererea de imunitate pe care a înaintase fostului Knesset, Netanyahu nu poate depune o a doua cerere pe această temă.
Din experienţa trecută, ne dăm seama că primul său obiectiv va fi acela de a bloca procedurile legale împotriva sa. Partenerii săi obişnuiţi – politicienii de dreapta şi partidele religioase, şi toţii cei interesaţi să încline balanţa puterii şi să aducă schimbări în cele trei ramuri ale guvernării dominând Înalta Curte de Justiţie şi anulând puterea şi independenţa Procuraturii Generale – nu-l vor opri.
Dimpotrivă, este aproape sigur că ei vor marşa la orice manevră juridică sau politică cerută de Netanyahu, inclusiv adoptând nişte legi care să permită Knessetului să domine Înalta Curte or, asta va împiedica efectiv instanţa să respingă legile neconstituţionale. Asta înseamnă că Israelul alunecă spre o extrem de adâncă prăpastie. Este o perspectivă care depăşeşte chiar şi simpla protecţie a unui premier acuzat de nişte delicte.
Dreapta israeliană este interesată să formeze ceea ce, luni, Naftali Bennett, preşedintele partidului Yamina, definea drept un „guvern suveran”, care să anexeze nişte teritorii încălcând legislaţia internaţională, care să fure pământurile palestiniene şi care să impună de facto un regim de apartheid. Din acest motiv, rezultatele alegerilor nu pot fi considerate drept o întâmplătoare coincidenţă: ca să promovezi o politică coruptă ai nevoie de un premier corupt.
Acum, Netanyahu îşi va concentra eforturile asupra ademenirii „dezertorilor” din blocul rival pentru ca astfel să poată forma un guvern. Nu putem decât să sperăm că niciunul dintre ei nu va ceda în faţa tentaţiilor oferite de el pentru a face ca ţara să se transforme oficial într-una care şi-a abandonat toate valorile. (HA’ARETZ, preluare Rador.)
