„Există fără îndoială între de 5 și 10 ori mai multe ” cazuri reale decât cazurile testate pozitiv „în majoritatea țărilor dezvoltate”, spune profesorul Jeffrey Shaman (Universitatea Columbia), coautor al unu studiu legat de acest subiect, publicat de revista Science.
Marți, guvernul britanic a afirmat că este „rezonabil” să estimeze numărul infecțiilor la 55.000, față de cazurile anunțate oficial, de 1.950.
De unde provine această diferență? În primul rând din cauza faptului că o pondere notabilă a persoanelor infectate dezvoltă puține simptome sau chiar deloc.
Institutul Pasteur estimează că poate fi vorba de „30 până la 60% din subiecții infectați”. Aceste cazuri scapă deci cu ușurință de detectare.
„Ei continuă să trăiască normal, să muncească, să folosească mijloacele de transport în comun, să facă shopping; merg în alte locuri cu mașina, cu trenul sau cu avionul. Involuntar, acești purtători silențioși facilitează propagarea virusului”, arată Jeffrey Shaman.
Nu se știe exact ce pondere au în epidemie: cineva care nu tușește este a priori mai puțin contagios decât cineva care tușește.
Dincolo de asta, decalajul vine și din politica de testare mai mult sau mai puțin laxă din fiecare țară. Și există diferențe foarte mari.
„Există mai multe motive pentru acest lucru: disponibilitatea testelor, capacitatea țărilor de testare, ignoranța – faptul de a nu lua problema în serios – sau aroganța, respectiv mândria națională”, crede Jeffrey Shaman.
Strategie agresivă de testare la începutul epidemiei: Coreea de Sud și Singapore
„În Coreea de Sud, unde epidemia e în declin, adevărata turnantă a fost creșterea puternică a numărului de testări”, a explicat pentru AFP Cécile Viboud, epidemiolog la NIH (Institutele americane de sănătate). „Trebuie să știi unde este epidemia pentru a acționa. Și, pentru asta, trebuie să testezi”.
„Testați, testați, testați! Testați fiecare caz suspect”, a cerut luni șeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a subliniat că acest lucru se înscrie în strategia de stopare a unei epidemii, la fel cum stopezi un incendiu.
„Dacă testele sunt pozitive, izolați acești pacienți, găsiți cu cine au fost în contact apropiat până la două zile înainte de apariția simptomelor și testați toate aceste persoane, la rândul lor”, a subliniat el.
Strategia bazată pe testări generalizate și pe „contact tracing” (căutarea persoanelor în contact cu un caz pozitiv) a dat rezultate și la Singapore.
„Singapore a pus în practică foarte repede o politică agresivă de testare, cu +contact tracing+ și plasare în carantină” pentru contacții pacienților testați pozitiv, a explicat Sharon Lewin, directoarea Institut Doherty și unul dintre cei mai mari experți mondiali în boli infecțioase.
Acest lucru a permis evitarea unor măsuri mai dure luate de alte țări, subliniază ea: „Singapore a luat măsuri de distanțare socială (respectiv evitarea contactelor), dar nu atât de extreme precum carantinarea generalizată. Au închis școlile, dar pentru doar două sau trei săptămâni. Au interzis adunările, dar oamenii au putut să meargă în continuare la muncă”.
Pentru a fi eficientă, o astfel de strategie trebuie totuși adoptată rapid, înainte ca un mare număr de cazuri să o facă prea complicată pentru a fi aplicată.
Testări rapide vs RT-PCR
În Franța, o serie de voci au criticat faptul că testarea nu a fost realizată masiv. Ca și în alte țări, criteriile au evoluat pe măsură ce epidemia a progresat.
Într-o primă etapă, a fost testat orice caz suspect. Astăzi, când virusul circulă pe întreg teritoriul țării, „testele sunt limitate la bolnavii internați, fragili, la personalul sanitar (care prezintă simptome), la donatorii de organe” potrivit ministerului francez al Sănătății.
„Mai multe mii de teste au fost realizate de mai multe săptămâni”, a adăugat ministerul, fără a oferi cifra exactă.
„Nu ar servi la nimic azi să testezi masiv toată lumea”, a spus și premierul Edouard Philippe, deoarece acest lucru ar putea împiedica „răspunsurile suficient de rapide acolo unde este absolut necesar”.
Cea mai afectată țară din Europa, Italia a realizase 165.500 de teste miercuri. În Spania, țară descentralizată, nu se cunoaște exact numărul total de teste efectuate. Și în Germania, stat federal, abordarea diferă de la land la land.
În ultimele zile, mai multe țări, printre care Statele Unite, Regatul Unit, Turcia sau Cehia au anunțat că vor să treacă la o viteză superioară.
Una dintre modalități ar putea fi teste mai ușoare și mai rapide, cu un verdict în jumătate de oră, față de 4 – 5 ore pentru testele actuale, denumite RT-PCR (și bazate pe amplificarea materialului genetic al virusului).
Practic, autoritățile din țara noastră testează doar o parte dintre persoanele care au călătorit în așa-numitele „zone roșii”. Doar pe cei care ajung în carantină/izolare și anunță că au simptome.
În acest timp, persoane care au simptome, dar nu au călătorit recent în aceste zone, nu sunt testate și sunt trimise acasă de la spitale, iar medicii sunt neputincioși.
