În general nu prea cumpăr cărți în format fizic pentru că nu am unde să le depozitez. Prin urmare, prefer volumele în format electronic și cele împrumutate de la bibliotecă. Marea mea plăcere la bibliotecă era sa mă plimb printre rafturile cu cărți. Practic, sunt unul dintre cei 3,1 milioane de români care le „vizitează”. Fiind pasionat de literatura SF, printre acele rafturi stăteam la început. Trăgeam câte un volum de pe raft, frunzăream puțin, scoteam telefonul, căutam pe internet să văd ce recenzii sunt și, în final, o împrumutam. Când erau serii, luam toate volumele. În cazul în care biblioteca nu avea ultimul volum, dar mi-au plăcut mult celelalte, atunci cumpăram de la librărie.
Înainte: până la lockdown
După ce s-au amenajat și „Rafturile cu noutăți”, prima dată mă duceam „glonț” acolo. Găseam atât titluri noi, cât și unele vechi, dar sub coperți noi.
Cam cu două săptămâni înainte de măsurile luate de Guvern pentru a limita efectele pandemiei, (acea carantină) împrumutasem de la biblioteca din cartier trei cărți.
Îmi amintesc și acum ultima vizită înainte de închiderea bibliotecii (ultima dată când am împrumutat, pentru că am mai fost o dată, dar voi explica mai jos). Aveam în mâini trei cărți de la „Rafturile cu noutăți”.
Una dintre ele era: „Viața de vânzare”, de Yukio Mishima. Le-am pus pe tejgheaua veche de lemn una peste alta, iar deasupra era cartea lui Yukio Mishima. Un domn pe la 60-70 ani, înalt, era și el la coadă cu câteva volume.
A văzut acea carte deasupra și mi-a zis, de față cu doamna care urma să-mi scaneze volumele: „Foarte bună cartea asta. O să vă placă. E șocantă. Diferită de tot ce am citit”.
I-am zâmbit politicos, i-am spus că m-a făcut curios, le-am mulțumit atât doamnei cât și dumnealui, iar apoi am ieșit.
Pentru că am rămas în gând cu sfatul domnului, a fost prima pe care am citit-o. A avut dreptate, mi-a plăcut.
Două dintre cele trei cărți le-am returnat cu o săptămâna înainte de lockdown: „Viața de vânzare” și un volum SF despre care nu spun nimic deoarece nu mi-a plăcut (probabil e bun, dar sunt subiectiv și nu e genul meu modul în care a fost scris).
Mai rămăsesem cu una. E vorba despre „Și eu am trăit în comunism” (editor Ioana Pârvulescu). Am prelungit perioada de împrumut pentru ea. (Mi-a plăcut mult și fiind multe povești am simțit nevoia să recitesc unele dintre ele – au contribuit foarte mulți autori români la această carte)
Lockdown și puțin după
Biblioteca din cartier, amplasată în parc, nu a putut fi accesibilă. Vă reamintiți că parcurile erau închise. Am citit doar cărți în format electronic pe o tabletă veche care se incinge după o oră de funcționare. Chiar se simte un ușor iz de plastic încins, semn că 15 minute ar trebui să o țin închisă pentru a se răci.
Când mai ieșeam să-mi dezmorțesc picioarele, după ce completam declarația pe propria răspundere – că trebuie să fac activități fizice, treceam prin zonă doar pentru a vedea dacă s-a deschis. Știu ca era absurd, doar parcurile erau închise, dar mă duceam mai mult pentru plimbare.
Uneori verificam și pagina de Facebook a bibliotecii.
După ce parcul s-a deschis, biblioteca a mai stat puțin închisă. În jurul datei de 1 iunie am observat ușa de la intrare deschisă, așa că am mers repede acasă, am luat cartea și m-am grăbit să o duc.
În mod normal, după ce intri în bibliotecă dai într-un hol mic, iar apoi mai sunt două uși (așa e construită biblioteca asta). După ce am intrat am observat că nu pot trece de celelalte două uși. Un birou pe care era montat un paravan de plexiglas bloca accesul.
O doamna care stătea acolo a văzut că am cartea în mană. Era decupată o porțiune de plexiglas prin care am putut să-i dau cartea și m-a întrebat dacă vreau sa împrumut alta.
De obicei îmi alegeam pe loc ce cărți doresc. Prin urmare am venit nepregătit atunci. I-am zis că nu și am plecat.
Am continuat să citesc în format electronic.
Cum va fi: Reguli pentru biblioteci
Marți, 1 septembrie, s-au publicat în Monitorul oficial regulile pentru biblioteci. Printre ele enumerăm:
• Angajații vor trebui să poarte măști, lucru care se întâmplă și acum
• Dacă au simptome nu trebuie să se prezinte la muncă
• Să evite atingerea feței cu mâinile neigienizate
• Să fie amplasate la locuri vizibile anunțuri scrise privind regulile de distanțare fizică
• Limitarea accesului astfel încât să fie asigurată o distanță de minimum 2 metri între persoane și se vor monta marcaje
• Au obligația să verifice temperatura clienților
• Publicul/clienții să intre doar cu masca de protecție
• La intrare clienții trebuie să-și dezinfecteze mâinile cu dezinfectantul pus la dispoziție de bibliotecă
• Suprafețele vor fi dezinfectate regulat
• Aerisirea se va face periodic
• Limitarea accesului în sălile de lectură cu suprafețe mici
• Amenajarea biroului de recepție astfel încât să existe mai multe stații de lucru separate aflate la cel puțin 1,5 metri una de alta și fiecare angajat să aibă locul său
• Recepția și birourile de împrumut vor trebuie să aibă instalate paravane despărțitoare de protecție
• Marcaje în apropierea biroului pentru respectarea unei distanțe de cel puțin 1 metru între utilizatori
• Cărțile vor fi luate de pe rafturi de către personalul bibliotecii, în vederea limitării numărului de persoane care ating un obiect.
- Cărțile returnate vor sta în carantină, dacă nu se pot dezinfecta: minim 3 zile dacă nu au coperți cu elemente de plastic și 10 zile dacă au (precum coperți laminate).
Deci, la raftul meu cu noutăți pot doar să mă uit, dar să nu ating. O măsură bună în contextul actual, mai ales că era un stres că vor fi atinse de foarte des.
În România, numărul bibliotecilor a scăzut anul trecut cu 257, la 9.222, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). Din acestea, 2.168 sunt publice (în 2018 erau 2207). În cele 9.222 de biblioteci, în care lucrează peste 10.200 persoane, sunt peste 160,8 milioane volume. Anul trecut au avut 3,1 milioane de cititori, cei mai mulți fiind în București: circa 350.000. Locul al doilea este ocupat de Cluj cu 156.850 persoane, iar al treilea de Iași cu 154.919 persoane.
