El a subliniat că UE nici măcar nu știa ce se întâmplă acolo din cauza ‘ceții’ datorate dezinformării și din cauza absenței unor observatori internaționali. După care el le-a cerut europarlamentarilor ca UE ‘să intre în acțiune’, afirmând că, personal, nu prea mai are altceva de făcut decât să facă declarații și să dea telefoane prin care să pledeze pentru un armistițiu și pentru evitarea victimelor din rândul populației civile.
“Ce înseamnă să spui că trebuie să acționezi? Facem ce putem… Dacă unii dintre dvs. înțeleg prin asta o intervenție militară, atunci, ideea e cu totul exclusă din discuție“, a subliniat el.
Împreună cu Rusia și cu Statele Unite, Franța co-prezidează un forum de pace pe tema conflictului, cerut de Grupul de la Minsk, iar tratativele dintre Borrell și Grupul de la Minsk ar fi singura cale prin care s-ar opri violențele, din cauză că acest grup este și singura structură în care sunt recunoscute deopotrivă Armenia și Azerbaidjanul.
Dar el a recunoscut că nici acest eveniment nu aduce prea mari speranțe. “Acest format de negocieri a existat de 30 de ani, fără să se înregistreze vreun progres“, a mai spus el.
Mai mulți europarlamentari au cerut ca UE să adopte o poziție mai dură față de Turcia, țară care e acuzată că trimite drone și mercenari sirieni în Azerbaidjan, cu care ea este aliată. Dar Borrell a exclus noi sancțiuni împotriva Ankarei cel puțin până la summitul liderilor UE din decembrie, unde “se va discuta despre cum s-ar putea continua relațiile cu Turcia“, avându-se în vedere și alte dispute ale țării cu state membre ale UE pe tema prospecțiunilor de petrol și de gaze în estul Mediteranei.
Discuțiile din Parlamentul European s-au desfășurat în timp ce, în sudul Caucazului, lansarea obuzelor continua. În ultimele două săptămâni, luptele s-au soldat cu sute de victime atât din rândul armatei, cât și din rândul populației civile, incidentele fiind cele mai grave începând din 1994, când războiul propriu-zis a încetat. Iar retorica ambelor tabere a fost menită “să îi mobilizeze pe actorii din interior” și “să îi atragă în luptă pe cei regionali”, după cum a avertizat Borrell.
“Pentru mine, nu există nicio îndoială că este vorba despre o politică de continuare a genocidului armean și una de reinstaurare a imperiului turc“, a declarat în aceeași zi pentru Sky News premierul armean Nikol Pașinian, referindu-se la amestecul Turciei în Nagorno-Karabah.
În ceea ce îi privește, Iranul și Rusia au avertizat și ele în privința pericolului unei escaladări a situației. Conflictul devine un “război regional”, a declarat, miercuri, în presa iraniană de stat președintele Iranului, Hassan Rouhani. “Iranul nu va permite nimănui… să aducă niște teroriști împotriva cărora Iranul luptă de ani de zile la frontiere”, a adăugat el, referindu-se la detașamentele siriene ale Turciei.
Nagorno-Karabah a devenit un magnet pentru mercenarii jihadiști și o “nouă rampă de lansare pentru organizațiile teroriste internaționale”, a declarat, marți, Serghei Narîșkin, șeful serviciului rusesc de informații externe, SVR. “Este vorba despre sute de oameni, și deja mii de radicali speră să câștige bani de pe urma unui nou război în Karabah“, a mai spus el.
Președintele sirian Bashar al-Assad l-a atacat și el pe președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, afirmând că el este “principalul instigator și inițiator” al războiului.
Logica lui Erdoğan
Dar Erdoğan nu a dat vreun semn că ar da înapoi într-un context care, potrivit declarațiilor lui Borrell, ar fi “o poziție a Turciei mai dură și mai amenințătoare”, poziție pe care diplomatul european a legat-o mai apoi de o scădere a interesului SUA față de regiunea din sudul Caucazului.
“Logica” lui Erdoğan a fost aceea de a destabiliza Grupul de la Minsk din cauză că acolo Turcia nu are niciun cuvânt de spus, e de părere Galip Dalay, expert la Academia Robert Bosch din Berlin.
“Logica Turciei este aceea de a perturba situația în aproape toate colțurile lumii. Pentru asta, orice subminează situația actuală e ceva bun, pentru că situația anterioară era considerată contrară intereselor ei“, le-a mai spus Dalay celor de la Reuters.
Și, potrivit sondajelor, popularitatea internă a lui Erdoğan a crescut după ciocnirile cu UE pe tema prospecțiunilor de petrol și gaze.
“În interior, toate aceste conflicte întăresc impresia că, pe drept sau pe nedrept, Turcia e o țară sub asediu”, afirmă Sinan Ülgen, de la EDAM, o organizație din Istanbul
