SUA și R.P. Chineză se găsesc într-o competiție gepolitică, economică și civilizaționaltă tot mai îndârjită, iar apariția pandemiei actuale (provenită cel mai probabil de pe teritorul chinez) și efectele acesteia asupra sănătății publice și a economiilor naționale au sporit sentimentele de ostilitate reciprocă, la nivel de decidenți și desigur și în ceea ce privește o bună parte dintre cetățenii celor două mari puteri. Donald Trump și establishement-ul american de politică externă și de securitate, în ciuda încrederii pe care o au în păstrarea rangului de superputere (“let’s make America great again” sugerează implicit și un declin ce trebuie asumat și anulat), își dau seama că fără aliați solizi în vecinătatea rivalei sistemice, nu va reuși să blocheze eforturile expansioniste ale Beijingului. Strategia zisă de offshore balancing e un deziderat al ultimilor trei președinți americani, fiind în logica eforturilor de a conserva avuția economică și resursele umane naționale cât mai mult posibil și a delega sarcina limitării expansiunii chineze vecinilor care se tem cel mai mult de RPC. Desigur, SUA îi sprijină din toate punctele de vedere și le ridică moralul de fiecare dată, fiind stabilit că în caz de criză cu potențial beligen, vor interveni de partea celor care le ajută să împiedice China să devină hegemon regional.
Încă din anul 2007 ființează în zona Asia-Pacific un format de securitate, numit Dialogul Quadrilateral de Securitate (QSD sau QUAD), compus din SUA, Japonia, Australia și India. Ideea i-a aparținut fostului premier japonez Shinzo Abe. Nu a fost și încă nu este e o alianță formală, bazată pe garanții militare ferme, mai ales pentru că India și Australia în general se tem să participe deschis la contrabalansarea eforturilor chineze de hegemonie regională, ci mai degrabă un forum de dialog strategic și coordonare, pus la punct în anii de după marele tsumani petrecut în 2004 în Oceanul Indian.În 2007, ministrul japonez de externe le-a prezentat omologilor din SUA, India și Australia o hartă ce înfățișa “arcul de libertate și prosperitate” din Asia-Pacific, așadar excluzând direct China.
Activitatea se concretizează, în partea sa publică, în mai multe întâlniri anuale la nivel ministerial, și în partea non-publică în discuții despre situația securității militare și economice în regiunea menționată.Prima reuniune a președinților statelor QUAD a fost una informală, în marja celui de-al 31-lea summit ASEAN de la Manila (Filipine), în noiembrie 2017. Concluzia general a fost aceea că o zonă indo-pacifică deschisă, liberă, calmă, stabilă, pașnică, ar fi în interesul tuturor. Ministerul de externe al Australiei a afirmat că s-a discutat și despre libertatea de navigație și respectarea dreptului international, nu doar despre terorism și securitate maritimă. În general, China este acuzată adesea că încalcă liberateta de navigație maritimă, proclamând controlul asupra majorității suprafeței Mării Chinei de Sud.
O importantăreuniune ministerială a avut loc în septembrie 2019 la New York, punându-se bazele unui dialog politic și strategic permanent între aceste state cu rang de super-putere, respective puteri regionaleși fiind clară intenția de a se opune pretențiilor geopolitice maritime ale Chinei.
Japonia a fost catalizatorul QUAD, dar când premierul Shinzo Abe a pierdut temporar puterea, fiind înlocuit în fruntea guvernului nipon de Yasuo Fukuda (2007-2008), Japonia a căutat o acomodare cu China și a neglijat o vreme QUAD-ul. Ulterior, după perioada în care Taro Aso s-a aflat în funcția de premier, prin revenirea lui Abe la guvernare (2012), s-a reluat vechea tendință de a crea uin conglomerat regional anti-China. Abe e cunoscut pentru eforturile lui de a schimba legile apărării și prevederile constituționale referitoare la angajarea armatei nipone în misiuni de luptă în afara țării, în sprijinul unor aliați. Tokyo are un contencios teritorial cu Beijingul, pentru insuelele Senkaku Diaoyu, și participă la sistemul de scut antirachetă al SUA, fapt ce irită suplimentar China.
Australia a fost constant un partener de securitate important pentru SUA și Japonia.Dar în 2008-2010, liderii australieni nu doreau să se implice activ în QUAD, de teamă să nu ajungă captivi ai relațiilor dintre Tokyo si Beijing, QUAD fiind văzută ca inițiativă japoneză.Încă din ianuarie 2018, Tokyo și Canberra au pus la punct un mecanism de cooperare militară, iar ulterior, pe 2 mai 2018, președintele Franței, Emmanuel Macron, a propus un triunghi strategic Paris-Delhi-Canberra, spre a echilibra excesul de putere al Beijingului: „nu suntem naivi; dacă vrem să fim văzuți și respectați de China, trebuie să ne organizăm”, a spus el. Franța a semnat un contract cu Australia pentru livrarea de submarine, pe o sumă de circa 38 miliarde USD. Australia a ezitat în general dacă să adopte sau nu o poziție de opoziție față de China: ea depinde economic de comerțul cu R.P. Chineză dar securitatea militară îi e garantată de parteneriatul special cu SUA. Orice deteriorare a relațiilor dintre Washington și Beijing pune Canberra într-o poziție sensibilă, trebuind să aleagă marea putere pe care o urmează. Australia a agreat în 2019 să facă parte din Belt and Road Initiative, dar premierul conservator Morrison a anunțat în august 2020 că vrea să renunțe la participarea în proiectul acesta. În prezent, Australia, care are soldați americani pe teritoriul său, pare a fi ales tabăra pro-americană, riscând sancțiuni economice dureroase din partea Chinei. A interzis firmei Huawei să instaleze internet 5G, cu toate că RPC e cel mai important partener commercial pentru statul de la Antipozi, și a solicitat o anechetă internațională independentă asupra răspândirii Covid 19, deși se știa la Canberra că Beijingul va reacționa.
Pandemia der Covid 19 a încetinit activitatea legată de QUAD. Se planificase o reuniune a miniștrilor afacerilor externe ai statelor QUAD în New Delhi, India, la finalul lunii septembrie a.c. dar s-a decis în final ca pe 6 octombrie ea să aibă loc la Tokyo.
India inițial a cooperat în mod neostentativ cu grupul QUAD, spre a nu irita China și a nu da impresia că devine rapid un aliat al SUA, ea având o tradiție de neutralitate (nealiniere) de zeci de ani. Să nu uităm că India și China sunt colege în BRICS, structură ce regrupează state de pe patru continente și vizează mai ales cooperarea economică dar și politică. Ex-premierul Manmohan Singh, primul non-hindus (etnic sikh) ajuns șef al guvernului (ca membru al Congresului Național Indian) afirmase clar că nu dorește să facă parte din inițiative menite să se opună fățiș Chinei, spre a nu degrada relațiile bilaterale oricum destul de fragile. Dar lui Singh i-a succedat Narendra Modi, liderul radical al Partidului Naționalist Hindus, acesta fiind dornic să contribuie la stăvilirea geopolitică a Beijingului, cu care Delhi are un contencios frontalier grav și nerezolvat de circa 70 de ani. În 1962, India a pierdut un război scurt și sângeros cu vecinii chinezi. În iunie 2020, un incident militar violent pe granița sino-indiană din Himalaya a dus la moartea a 20 de militari indieni, fiind cel mai grav incident frontalierde după 1962. Militarii indieni și chinezi au discutat ulterior în mai multe rânduri, încercând să evite repetarea situației, dar în teren se menține o atmosferă încordată pe granița disuputată. De aceea nu trebuie să fim surprinși că, pe 16 octombrie, ministrul indian de externe, Subrahmanyam Jaishankar, a declarat că grupul Quad este ”o evoluție naturală” și India e dornică să coopereze.În plus, India a invitat Australia pentru prima oară să se alăture exercțiilor militare anuale Malabar, din noiembrie a.c., la care deja participă SUA și Japonia. Ministrul de externe al Indiei s-a aflat la Tokyo pe 6 octombrie, spre a participa la reuniunea QUAD. Totuși decidenții din Delhi se tem că dacă se arată prea apropiați intereselor SUA, riscă noi incidente de graniță, inițiate de Beijing în scop punitiv și de diversiune.
În general, relațiile SUA-India tind să fie tot mai intense în ultimul deceniu. În februarie 2020, Trump s-a aflat la Delhi, fiind primit triumfal de conducerea Indiei – vizita sa a fost larg interpretată de experți ca o dovadă a coordonării indo-americane pentru a contracara acțiunile regionale aseertive ale Chinei. De asemenea, secretarul de stat american M. Pompeo a vizitat pe 26-27 octombrie a.c. India, împreună cu Mark Esper, secretarul apărării, având loc o reuniune ministerială în formatul doi plus doi, ca parte a unui parteneriat strategic comprehensiv și global indo-american. În scopul amplificării relațiilor militare, a fost semnat pe 27 octombrieacordul BECA (Basic Exchange and Cooperation Agreement/ Acordul de bază pentru schimburi şi cooperare geospaţială) prin care cele două state își oferă acces la tehnologii militare de vârf și la hărți geospațiale.Acordul va oferi acces Indiei la sisteme americane de date GPS de înaltă calitate, sporind și eficienţa echipamentelor militare cumpărate din SUA, precum rachete, drone şi avioane. Washingtonul semnalizează prin BECA faptul că deja consideră India un aliat de facto, fiind și un semnal către Beijing să își tempereze acțiunuile geopolitice asertive la adresa Indiei.Pompeo și-a exprimat dorința ca India să achiziționeze aeronave americane F-18 și să își reducă dependența de tehnica militară sovietică. S-au mai semnat acorduri în domeniul energiei nucleare și științelor pământului.Pompeo a călătorit și în Sri Lanka, Maldive și Indonezia, încercând să le atragă în coaliția anti-China a SUA, prin proiecte economice și de dezvoltare. Ministrul de Externe al Indoneziei, Retno Marsudi, deşi dornic să atragă sprijin politic şi investiţii din SUA, nu se arată dornic ca ţara sa să se intergreze în QUAD, din teama de pierdere a autonomiei strategice şi de a nu îşi atrage adversitatea deschisă a Chinei. Jakarta vrea să îşi păstreze neutralitatea, ca membru de seamă al mişcării de nealiniere, de aceea nici nu a acceptat ca Washingtonul să aducă avioane-spion pe care să le opereze de pe teritoriul ţării. De asemenea, având relaţii economice dezvoltate cu China, fiind dependentă de investiţiile chineze, nu vrea să repete experienţa Australiei, sancţionată cu boicot comercial de Beijing pentru poziţia sa pro-americană evidentă. Ofiţerii indonezieni încă îţi amintesc iritataţi că guvernul american le-a impus acum peste 20 de ani un embargou pe cumpărarea de arme, obligând Indonezia să renunţe la Timorul de Est şi ridicând sancţiunile după ani de zile. Acum se tem să nu ajungă Biden preşedinte şi să impună noi sancţiuni pentru încălcarea drepturilor omului în Papua de Vest. Cu Trump lucrurile pot intra pe un făgaş mai bun.
Cum a contribuit RPC la formarea acestei coaliții de voință?Acțiunile asertive ale Chinei în Marea Chinei de Sud, dar și organizarea de exerciții militare în oceanul Indian, presiunile asupra Japoniei pentru acces la Insulele Senkaku/Daoyu și asupra Australiei spre a accepta condiții favorabile importurilor chineze, incidentele repetate și soldate cu victime pe granița comună muntoasă cu India au generat nevoia de apropiere strategică între aceste state. De asemenea, uriașul proiect Belt and Road Initiative (Noul Drum al Mătăsii), prin care Beijingul vrea să investească sume enorme în infrastructure rutiere și energetice din Asia Centrală, Europa de Est și Africa de Nord nu este agreat de aceste state, care se tem de sporirea și mai clară a puterii geoeconomice a Chinei.
Se constată că membrii QUAD sunt trei democrații ale zonei indo-pacifice consolidate, care se opun Chinei pe un dublu palier: geopolitic și ideologic, având parte de sprijinul explicit al SUA, care au tot interesul să practice o politică de containment(îndiguire) a R.P.C., alături de state aliate și partenere, ca parte a unei strategii mai generale de offshore balancing la adresa Beijingului.
În caz de izbucnire a unui conflict militar sino-american, dacă cei patru membri ai grupului ar acționa decis, la unison, asumându-și riscurile de rigoare, QUAD ar putea bloca punctele de trecere obligatorie prin strâmtorile oceanice, de care depinde mai ales comerțul cu petrol al Beijingului.
În ceeace o privește, China speră să spargă politic patrulaterul SUA-Japonia-Australia-India, de care se teme cel mai mult, mult mai mult decât de NATO, de exemplu, în care state precum Germania, Franța, Grecia au intereseeconomice majore cu firme chinezești și deci, speră Beijingul, ar opune un veto în cazul în care SUA ar dori o paricipare la efortul de îndiguire la adresa RPC.
