Astfel, cercetările care vizează înțelegerea modului în care virusul Sars-CoV-2, care provoacă boala Covid, interacționează cu sistemul imunitar uman nu s-au oprit.
Cel mai probabil vom avea nevoie de mai multe vaccinuri împotriva Covid pentru a-i apăra pe toți și pentru orice eventualitate, în caz că virusul suferă mutații și ”scapă” abilității unuia dintre vaccinuri de a-l neutralizat. Mutațiile sunt o reală posibilitate, mai ales în lumina descoperirii unei forme ”mutante” la vizonii europeni. De asemenea, avem nevoie de metode mai bune de diagnosticare și de tratare a bolii. Recenta suspendare a testărilor în cazul a două vaccinuri din cauza unor efecte adverse grave este o aducere aminte salutară că mai sunt multe de descoperit și o pandemie, în timp ce nimeni nu își dorește una, le furnizează cercetătorilor o oportunitate de aur de a învăța și descoperi.
Ca multe vaccinuri experimentale, cele de la Pfizer și Moderna sunt injectate în mușchi, de unde intră în sistemul circulator și stimulează producția de anticorpi la Sars-CoV-2 (în mod specific la proteina care se formează în țepușele care îi acoperă corpul). Dar anticorpii sunt doar una dintre componentele răspunsului imunitar adaptativ al corpului, care dezvoltă în timp, ca răspuns la invazia unui virus sau patogen. Există de asemenea imunitate înnăscută, dar nu este adaptată la orice patogen specific.
Imunofarmocologul Stephen Holgate, de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, se întreabă de ce cercetătorii s-au concentrat doar asupra câtorva dintre aceste ”componente în mișcare”.
Holgate este unul dintre fondatorii companiei Synairgen, care ține de Universitatea Southampton, care a testat inhalările cu Interferon beta, un sistem de apărare înnăscut și foarte important care funcționează prin oprirea replicării virale, ca tratament pentru Covid19.
Un studiu internațional major, sprijinit de OMS, numit Solidarity, a arătat că Interferon beta nu a fost eficient în tratarea pacienților spitalizați, dar recent compania a publicat rezultatele unui mic syudiu pilot care sugerează că administrat pacienților cu forme mai ușoare – și inhalat nu injectat sub piele – a grăbit vindecarea.
”Motivul pentru care liliecii pot purta acești viruși în număr atât de mare este pentru că au un răspuns foarte puternic de interferon”, a spus Holgate, care a adăugat că ”de asta ei nu dezvoltă boala”.
Compania testează acum dacă interferonul-beta poate preveni spitalizarea la pacienții care îl inhalează imediat după ce au fost testați pozitiv.
Dacă abordarea funcționează, spune el, avantajul este că va continua să facă acest lucru chiar dacă virusul suferă mutații, din moment ce acțiunea interferonului nu depinde de structura virusului.
Un alt răspuns imunitar care a primit atenție în contextul Covid-19 este cel al celulelor T. Alături de celulele B, care generează anticorpi, celulele T formeză o parte a sistemului imunitar adaptativ și îndeplinesc două mari funcții: ajută celulele B să-și facă treaba și ucid celulele infectate. Atât celulele B, cât și celulele T au memoria infecțiilor trecute, ceea ce înseamnă că sunt mobilizate mai repede când un patogen apare pentru a doua oară sau subsecvent.
În luna mai, cercetătorii americani au raportat că celulele T extrase din sângele uman înainte de 2019, și expus la Sars-CoV-2, au arătat o amintire cu infecția cu coronavirus.
Acest lucru sugerează că expunerea anterioară la coronavirusuri diferite, precum cele care provoacă răceala comună ar putea fi suficiente să armeze celulele T și a adus speranțe că ar putea proteja și în fața Covid-19.
Aceste speranțe au fost susținute de un raport despre persoane care reușesc să învingă infecția chiar dacă au dezvoltat doar un răspuns al celulelor T și nu al anticorpilor, deși numărul pacienților din studiul respectiv a fost mic și dovezile au fost greu de interpretat. Scepticii carantinei au arătat cu degentul spre aceste studii ca dovadă că mai mulți oameni sunt protejați împotriva Covid decât se credea.
”Celulele T nu pot preveni infecția, pot doar răspunde când este o infecție”, a spus Akiko Iwasaki de la Universitatea Yale.
Astfel, deși ar putea reduce severitatea bolii, nu pot opri transmiterea între oameni și nici nu există încă dovezi că răspunsul celulelor T ajută.
Obținerea acestor dovezi va implica modul în care oamenii, fie expuși la virus în mod natural, fie vaccinați împotriva acestuia, răspund la reinfecție. Testările vaccinurilor ar putea furniza astfel de dovezi, la fel ca și o serie de studii privind corelații de protecție în infecția naturală. Grupul lui Iwasaki, de exemplu, compară răspunsurile imune ale persoanelor neexpuse, bolnave și recuperate, în timp ce virusologul Florian Krammer de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York City și colegii urmăresc aceste răspunsuri longitudinal, la mii de oameni expuși natural în timp. Apoi, există așa-numitele procese de provocare care urmează să fie lansate de Chris Chiu de la Imperial College London și colegii săi în ianuarie.
În prima etapă a acestor studii, se va măsura statutul imunitar a aproximativ 30 de persoane tinere și sănătoase înainte și după expunerea deliberată la Sars-CoV-2. Studiile vor genera date despre răspunsurile imune în sânge, dar și, deoarece virusul va fi administrat prin nas, cu privire la orice răspuns imun local care se dezvoltă acolo. Atât anticorpii, cât și celulele T se produc pe membranele mucoasei corpului, inclusiv pe cele care căptușesc căile respiratorii, precum și în sânge, iar această imunitate pe mucoasă provoacă entuziasm în rândul unor oameni de știință, deși producătorii de vaccinuri au acordat până acum o atenție redusă.
„Virusul intră și aterizează pe suprafețele mucoasei”, explică Krammer. „Dacă este neutralizat chiar acolo, s-a terminat jocul.” Incapabil să se multiplice și să pătrundă mai adânc în țesuturile corpului, virusul este împiedicat să provoace nu numai boli, ci și infecții, ceea ce înseamnă că persoana nu o poate transmite mai departe. Nu este încă clar dacă vaccinurile Pfizer și Moderna blochează transmiterea, precum și prevenirea bolii, dar un vaccin care a făcut acest lucru ar putea pune capăt pandemiei mai devreme. Și ar putea face acest lucru fără a fi nevoie de o injecție – doar prin utilizarea unui spray nazal sau a unui inhalator.
Despre anticorpii din prima linie de luptă
Anticorpii vin sub diferite forme care variază în funcție de proprietățile lor biologice și de țesuturile în care sunt emiși. La fel ca vaccinurile Pfizer și Moderna, majoritatea vaccinurilor Covid-19 în curs de dezvoltare provoacă anticorpi IgG în sânge, dar principalul anticorp secretat în căile respiratorii superioare, în esență în nas și gât, este IgA.
În iunie, într-un studiu care a fost acum acceptat pentru publicare într-un jurnal, un grup francez a detectat anticorpi IgA în sângele pacienților cu Covid-19 încă de la o zi după apariția simptomelor lor. Nivelurile de IgA au atins nivelul maxim trei săptămâni mai târziu, cu o săptămână înainte de atingerea vârfului de IgG. Apoi, în august, un grup canadian a raportat aceeași constatare în salivă. „Răspunsul IgA apare devreme și se disipează rapid, în timp ce răspunsul IgG persistă”, spune imunologul Jennifer Gommerman de la Universitatea din Toronto, unul dintre autorii principali ai acestui studiu.
Durata scurtă a acelui răspuns IgA s-ar putea să nu conteze la fel de mult ca faptul că acesta atinge vârful devreme – într-o zi sau două a reacției înnăscute. Sistemul imunitar adaptiv se declanșează în cazul în care răspunsul înnăscut eșuează – este a doua linie de apărare – dar dacă s-ar putea spori răspunsul IgA timpuriu, puteți bloca infecția și preveni ca persoana să se simtă rău. Cercetătorii au unele motive să spere că acest lucru poate fi posibil.
IgA apare sub diferite forme la nivelul mucoaselor și în sânge. În sânge, acesta circulă separat, în timp ce la membranele care căptușesc căile respiratorii este secretat în perechi sau chiar grupuri. Există unele dovezi care s-au înmulțit, capacitatea anticorpilor IgA de a neutraliza virusul crește semnificativ, probabil pentru că fiecare pereche are de două ori mai multe locuri în care se leagă și care poate captura invadatorul. „Dacă aveți un anticorp pe cont propriu, acesta funcționează destul de bine”, spune Guy Gorochov de la Universitatea Sorbona din Paris, care a condus studiul francez al IgA. „Dacă aveți o pereche, este mult mai eficient”.
Există deja un vaccin pentru gripă care se inhalează și care provoacă un răspuns imunitar local în căile respiratorii și există în curs de dezvoltare vaccinuri Covid-19 care fac același lucru, deși sunt departe de studiile clinice. Cercetătorii sunt interesați de posibilitatea ca, pe lângă anticorpi, un astfel de vaccin să stimuleze și un fel de celule T care sunt produse în căptușeala căilor respiratorii, numite celule T cu memorie rezidentă a țesuturilor, și că acestea ar putea contribui la oprirea rapidă a infecției. Mai mult, măsurarea acestui răspuns local ar putea oferi o indicație precoce și precisă a capacității unei persoane de a combate boala. „Munca pe care am făcut-o în trecut, cu alți viruși respiratori, sugerează că IgA din nas este adesea un corelat de protecție mult mai bun decât anticorpii circulanți”, spune Chiu.
Există mult mai multe lucruri de făcut înainte ca răspunsul imunitar al omului să fie pe deplin valorificat pentru a combate Covid-19 și ceea ce se învață în contextul acestei boli ar putea fi aplicat și altora, mai ales atunci când vine vorba de terapii care modifică mai degrabă răspunsul imunitar al omului decât virusul. Deocamdată, însă, majoritatea vaccinurilor și terapiilor experimentale vizează anticorpi, care sunt specifici virusului și un singur tip de anticorp, în special IgG. O veste bună, în ceea ce privește acestea, este că mai multe studii, inclusiv al lui Gommerman și Krammer, au demonstrat acum că nivelurile de IgG rămân ridicate până la opt luni după infecție. Aceeași durabilitate a răspunsului anticorpilor nu a fost încă demonstrată pentru niciun vaccin, dar aceste constatări sunt de bun augur.
Cea mai bună știre dintre toate este că există acum cel puțin două vaccinuri care par să ne protejeze împotriva Covid-19 și că sunt mari șanse ca unele dintre cele mai vulnerabile persoane din lume să beneficieze de ele în câteva luni. Rămâne o performanță extraordinară și fără precedent faptul că a fost realizat un astfel de vaccin și s-a demonstrat că este sigur și eficient, înainte ca boala împotriva căreia să protejeze să aibă un an – și înainte ca pandemia să se termine.
Citește și:
