Azi, cand rostim cuvantul “bani”, ne gandim automat la monede, bancnote, eventual la un card bancar, la schimb valutar, etc. Banii nu inseamna o masina, o masa imbietoare, o vacanta pe o insula exotica, insa cuantifica aceste lucruri. Cand spunem bani ne gandim la micile piese de metal pe care le cunoastem sub denumirea de monede, la bancote, la bucatile de plastic pe care le folosim pentru a extrage banii din bancomate, piese care, ele insele, nu au nici un fel de valoare intrinseca. Insa, nominal, detin o valoare care permite valorizarea si achizitionarea altor produse si servicii, care au o anumita valoare in bani.
Cum am ajuns, insa, astazi, sa folosim ceea ce noi cunoastem sub denumirea de bani? Trebuie sa incepem intorcandu-ne la inceputuri, la momentul in care nu existau banii, la acele vremuri in care nu era posibila vanzarea unui produs, ca de exemplu, un sac de cereale sau un animal sau un plug sau orice altceva, obtinand, in schimb, niste mici piese de metal sau file de hartie inscriptionate, cu ajutorul carora sa pse poata cumpara alte produse de care era nevoie. La acel moment, se schimba produs contra produs, ceea ce astazi se cunoaste sub denumirea de barter sau troc. Daca aveam un sac de grau si ne doream o pereche de cizme de piele, atunci trebuia sa ajungem la o intelegere cu detinatorul cizmelor, sa aducem cantitatea de grau stabilita, pentru a le obtine, in final. Binenteles, intai ar fi trebuit sa gasim persoana care detinea produsul dorit de noi, in speta, cizmele de piele. Cum ne putem imagina, barterul prezinta cateva dezavantaje majore, care pun serioase piedici schimburilor comerciale, precum si evolutiei, in general. Sa zicem ca suntem pasionati de un domeniu al stiintei, de studiul astrilor, de exemplu, si ne dedicam viata acestui lucru; deci nu avem un produs sau serviciu pe care sa il vindem multor persoane interesate. Ar trebui sa facem si ceva care sa ne permita sa participam la schimburile comerciale, pentru a ne putea intretine, iar acest lucru ar pune piedici serioase studiului care ne intereseaza.
Diversificarea si complexitatea schimburilor comerciale a accentuat problemele ridicate de barter: gasirea si punerea in acord a cererilor de produse, lungi liste de valori de schimb, etc. Banii au aparut ca mijloc de rezolvare acestor probleme, de facilitare a schimburilor. A fost punctul in care moneda a aparut ca un obiect care, pe masura ce era acceptat de tot mai multa lume, a permis extinderea schimburilor, atat ca arie geografica, cat si ca numar de bunuri si servicii ce puteau fi comercializate. In acest mod, brutarul, de exemplu, nu mai trebuie sa se ocupe el insusi de producerea anumitor obiecte de imbracaminte, vesela sau alte lucruri trebuincioase in gospodarie, putand sa isi dedice timpul perfectionarii propriului sau mestesug. Pe langa faptul ca a facilitat dezvoltarea comertului, aparitia banilor a fost si un catalizator pentru o mai intensa specializare a muncii. Banii au doua functii importante, aceea de unitate de cont (fixeaza pretul bunurilor si serviciilor in aceeasi unitate valorica) si aceea de stocare de valoare (ceea ce face posibila miscarea bunurilor intre regiuni, in unitati temporale diferite). Binenteles, procesul de implementare a monedei a fost indelungat si, nu intotdeauna, foarte facil. Initial, s-au folosit varii piese pe post de moneda: dinti de balena, seminte mai deosebite, perle, scoici, animale, etc. Acestea difereau, in functie de aria geografica, insa aveau un lucru in comun; trebuiau sa fie piese rare, care se gaseau mai greu si a caror valoare deriva tocmai din raritatea lor. In timp, s-a ajuns la moneda de metal, initial din aur, argint sau cupru, a carei valoare era data de valoarea metalului din care era facuta.
Expansiunea comerciala din epoca europeana a Renasterii a insemnat invadarea pietii de o mare varietate de monede, din varii teritorii. Se poate vorbi, in acest context, de un schimb valutar incipient, avand in vedere ca trebuiau a se face tot felul de echivalari intre monede, in schimburile comerciale. Totusi era derutant, in conditiile in care, de exemplu, in 1606, un raport al Parlamentului olandez identifica 341 de monede de argint si 505 monede de aur. In paralel, producatorii de monede aveau tendinta de a le devaloriza, pe de o parte reducand cantitatea de metal pretios folosita, pe de alta parte, micsorand dimensiunile monedei. In timp, a devenit extrem de problematica folosirea, in paralel, a atator de multe monede, mai ales ca puteau sa apara foarte multe falsuri, si era destul de dificil si costisitor a se stabili continutul adevarat in aur si argint al fiecareia. Mai mult, monedele de proasta calitate incepeau sa domine piata.
In acest context, odata cu aparitia presei cilindrice, se trece catre productia mecanizata de monede standardizate, mult mai greu de contrafacut. Guvernele au produs propriile monede, in detrimentul rivalilor de pe alte piete. S-a redus, astfel, diversitatea monedelor circulante si s-au pus bazele monopolului guvernamental. Inca din 1609, la Bank of Amsterdam, se puteau deschide conturi, care contineau sume de bani, folosite in varii tranzactii, prin mijlocirea bancii; cumparatorilor li se inscria diminuarea sumelor din conturi, in vreme ce vanzatorilor li se inscria cresterea acestora. Rolul bancii era si acela de a verifica continutul in aur si argint al monedelor si de a accepta in tranzactii doar monedele de buna calitate, dand siguranta tranzactiilor si sporind increderea participantilor la schimb. Astfel se ajunge la o noua forma de circulatie a banilor, respectiv a banilor din cont, care nu mai implica detinerea de moneda fizica. Exemplul Bank of Amsterdam este preluat si in alte zone, ca Rotterdam, de exemplu; guvernele vor prelua modelul si vor pune bazele primelor banci centrale – in Suedia, in 1668, in Anglia, in 1694. Aceasta din urma a fost creata pt a oferi credite participantilor in razboiul contra Frantei, insa mai oferea si o alta facilitate – a primit autorizatia guvernului de a emite bancnote cu back up in aur, fiind prima banca din lume care a oferit aceasta facilitate. In 1716 apare o astfel de banca si la Paris, care, pe langa faptul ca bancnotele aveau back up in aur, erau si mai atractive pentru ca guvernul francez le accepta ca mijloc de plata a taxelor catre stat.
Se pare ca bancnotele din hartie au aparut, pentru prima data, prin sec. X i.Hr, in China, iar in lumea occidentala, in sec. XII d.Hr, in coloniile US, insa buna reputatie a Bancii Angliei a determinat consolidarea practicii si impunerea ei pe scara larga. A fost primul pas pentru ca bancile centrale sa impuna monopol asupra proviziilor de bani; insa implicarea bancilor centrale a redus incertitudinea in privinta monedelor circulante, impunand si un mecanism de stabilizare a preturilor, intrucat natura convertibila a bancnotelor era legata de rezerva de aur aflata in spatele lor. Aceasta rezerva de aur reducea riscul unei cresteri expansive a rezervei de monede, care sa duca la o inflatie galopanta; bancile centrale devin garanti si salvatori pentru celelalte banci, pe care le aprovizioneaza cu lichiditati. Bancile centrale devin pioni esentiali in pastrarea stabilitatii macroeconomice si financiare.
Schimburile comerciale au accelerat crearea de moneda nationala, schimbul valutar, aparitia bancilor centrale ca garanti ai stabilitatii financiare. Banii sunt o modalitate facila de a plati pentru bunuri de care avem nevoie; pot circula in moneda nationala, pe teritoriul unui stat, pot fi supusi unui schimb valutar, daca se urmareste un schimb de marfuri intre state, pot fi depozitati, pot fi trimisi dintr-o parte intr-alta. Operatiunile cu bani au cunoscut o evolutie constanta, in deplin acord cu evolutiile din alte planuri ale vietii oamenilor. Exista astazi o tendinta avansata de a trece spre anularea folosirii banului fizic si utilizarea de alte instrumente de plata, care sa faciliteze si mai mult circulatia marfurilor, dezvoltarea si specializarea muncii.