El a făcut declarația marți în fața unui grup de elevi.
”Am fost jurnalist pentru o lungă perioadă de timp, încă sunt de fapt, încă scriu lucruri”, le-a spus el elevilor de la Sedgehill Academy în sud-estul Londrei.
”Dar când ești jurnalist, este o muncă grozavă, minunată, este o profesie grozavă, dar problema este că uneori ajungi să abuzezi mereu de oameni sau îi ataci pe oameni”.
„Nu că vrei să îi abuzezi sau să-i ataci, dar ești critic … poate te simți uneori puțin vinovat de asta pentru că nu te-ai pus în locul persoanei pe care o critici și așa că m-am gândit să încerc”, a adăugat el.
Secretarul de presă al prim-ministrului, Allegra Stratton, a declarat că Johnson se referea la munca reporterilor care cer socoteală guvernului, spunând: Acesta este primul ministru care vorbește despre faptul că voi … ca jurnaliști, treaba dvs. este să provocați în mod constant și asta este ceva care ne face pe toți cei din guvern mai buni ”.
Dar alții ar putea reflecta asupra articolelor lui Johnson scrise în termeni negativi față de alte grupuri decât politicienii, fără a se „pune în mod necesar în locul persoanei pe care o critici”.
Într-o rubrică din 2018 din Daily Telegraph, el a scris că femeile care poartă burka aleg „să meargă ca niște cutii pentru scrisori” sau „un tâlhar de bancă”. Într-o rubrică din 2002 din același același ziar, el a descris oamenii de culoare drept „piccaninnies” (o insultă rasială care se referă la copii mici de culoare, n.r.) și s-a referit la „zâmbete de pepene verde”, limbaj pentru care ulterior și-a cerut scuze, dar a susținut că a fost scos din context. Într-o coloană din 1998, din nou din Telegraph, el a folosit expresia „bumboys-topped bumboys” pentru a descrie bărbații homosexuali.
Când a renunțat în cele din urmă la rubrică când a devenit secretar de stat pentru Afaceri Externe, lui Johnson i se plăteau 275.000 de lire sterline pe an, aproximativ 4,80 lire sterline pe cuvânt.
