La sfârșitul mandatului în România, ambasadorul american Adrian Zuckerman a participat la un eveniment online cadrul „Alianța Conversations”. Întrebat de moderatorul John Florescu de ce relațiile comerciale dintre România și SUA nu sunt nici măcar în top 10 al relațiile pe care țara noastră le are cu alte state și ce s-ar putea face pentru ca acestea să se extindă în ambele direcții, ambasadorul a explicat:
„În primul rând, cred că, în ultimul an, pandemia covid a dat peste cap statisticile.
În al doilea rând, nu știu cum sunt calculate aceste statistici pentru că relația României cu Statele Unite este mult mai importantă decât indică aceste numere.
Multe companii americane nu fac direct afaceri cu România, ci intră în România prin intermediu unui offshore din insulele Antile, de exemple, sau prin intermediul unor subsidiare. Dacă și acestea ar fi puse la socoteală, procentul ar fi mult mai mare. Probabil SUA ar fi aproape de locurile 4-5 în ceea ce privește partenerii comerciali ai României.
De ce SUA nu sunt pe locul 1?
Pentru că este în Europa. Apoi, de exemplu, România este unul dintre cei mai importanți producători de grâu ai Europei, dar nu are foarte multe fabrici de procesare. Exportă grâu și importă pâine.
Acesta este unul dintre lucrurile la care lucrăm. Lucrăm la modernizare sistemelor de irigații, la folosirea tehnologiei în ferme moderne, în tehnologizare, fertilizare. Acesta este unul dintre domeniile în care companiile americane lucrează în România cu companiile românești.
Lucrăm, de asemenea, în domeniul industrial. Ford, de exemplu, are o fabrică importantă în Craiova unde produce și vinde foarte multe mașini pentru piața europeană și non americană. Dacă punem la socoteală și aceste lucruri, cifrele se schimbă dramatic”, a declarat ambasadorul american.
Potrivit unui raport BNR din 2019, SUA se află pe locul 5 din punct de vedere al soldului investițiilor străine directe, comparativ cu locul 13 pe care se afla la sfârșitul anului 2016.
Într-un interviu pentru HotNews.ro, analistul geopolitic Antonia Colibășanu explica că „raportarea respectivă folosește drept criteriu țara de origine a investitorului final, adică locația în care se ia și se controlează decizia de investiții și privește soldul investițiilor, ceea ce oferă o imagine mai aproape de realitate, referindu-se inclusiv la durabilitatea relației bilaterale, a interesului investitorului pe termen lung.
Altfel, companiile americane pot folosi, spre exemplu, filialele lor europene pentru a investi. De fapt, raportarea statistică standard va considera de cele mai multe ori fluxul de investiții – și deci statul care transmite (sau prin care se transmit) fondurile de investit este privit drept sursă de investiții, fără a ține cont de decizie sau control.
Deci, în cazul în care se folosesc filialele companiilor americane în Europa, statistic, investiția poate fi raportată ca aparținând statului european și nu celui în care s-a luat decizia de investiție.”
