Una din cele mai cumplite invenții din al doilea război mondial este bomba atomică: între 110.000 și 220.000 de oameni au murit în primele (și singurele) atacuri nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. Dar sunt alte invenții non-letale din timpul războiului, din medicină și tehnologie, care au schimbat lumea.
Unele dintre acestea au avut la bază cercetări și proiecte antebelice, care nu au prins viață până când guvernele britanic și american nu le-au finanțat ca să ajute forțele aliate, scrie History.com.
1. Vaccinurile antigripale
Epidemia de influenza din 1918 și 1919 a avut efecte serioase asupra primului război mondial și a motivat armata americană să dezvolte un prim vaccin. Oameni de știință au început să izoleze virusuri ale gripei în 1930 și în 1940 armata SUA a participat la finanțarea dezvoltării unui vaccin împotriva lor. SUA au aprobat primul vaccin pentru uz militar în 1945 și pentru uz civil în 1946. Unul din principalii cercetători din proiect a fost Jonas Salk, savantul american care a creat mai târziu vaccinul antipolio.
2. Penicilina
Înainte de utilizarea pe scară largă a antibioticelor ca penicilina, chiar și mici tăieturi sau zgârieturi puteau provoca infecții mortale. Omul de știință scoțian Alexander Fleming a descoperit penicilina în 1928, dar doar în al doilea război mondial a început în SUA priducția de masă ca tratament medical.
Producerea penicilinei pentru soldați a fost o mare prioritate pentru Departamentul de Război al SUA, care a descris într-un poster efortul drept „o cursă împotriva morții.” În pregătirea debarcării din Normandia, SUA au produs 2,3 milioane de doze de penicilină pentru trupele aliate. După război, civilii au avut și ei acces la medicamentul care salva vieți.
3. Motorul cu reacție
Frank Whittle, inginer englez la Royal Air Force, a înregistrat primul patent pentru un motor cu reacție în 1930. Dar prima țară care l-a folosit pe un avion a fost Germania, care a efectuat zborul-test pe 27 august 1929, cu câteva zile înainte să invadeze Polonia.
După dezlănțuirea războiului, guvernul britanic a construit avioane după proiectele lui Whittle. Primul avion cu propulsie cu reacție al aliaților a zburat pe 15 mai 1941. Avioanele cu reacție zburau mai repede decât cele cu elice, dar consumau mai mult combustibil și erau mai dificil de manevrat. Deși nu au avut impact în timpul răzbiului (erau în stadii incipiente de dezvoltare), motoarele cu reacție aveau să transforme transporturile militare și civile.
4. Transfuziile cu plasmă sanguină
În timpul celui de-al doilea război mondial, chirurgul Charles Drew a standardizat producția de plasmă sanguină pentru uz medical. A fost dezvoltat un întreg sistem, în care se trimiteau două borcane sterile, unul cu apă și altul cu plasmă congelată deshidratată și se amestecau conținuturile.
Spre deosebire de sângele integral, plasma poate fi administrată oricui, indiferent de grupa de sânge, făcând-o mai ușor de administrat pe câmpul de luptă.
5. Calculatoarele electronice
În anii ʼ40, termenul de „calculator/computer” desemna o persoană (îndeobște femeie) care făcea calcule complexe manual. În timpul războiului, Statele Unite au început să construiască mașini care făceau calculații pentru traiectorii balistice, iar cei care făcuseră calculele cu mâna preluau programarea mașinilor.
Printre programatorii care lucrau la mșina ENIAC a Universității Pennsylvania se numărau Jean Jennings Bartik, care urma să conducă programul de stocare și memorii de calculator, și Frances Elizabeth „Betty” Holberton, care a creat prima aplicație software. Grace Hooper, locotenent și ulterior amiral în US Navy, a programat și ea mașina Mark I la Universitatea Harvard în timpul războiului, iar ulterior a creat primul limbaj de programare.
În Marea Britanie, Alan Turing a inventat mașina electromecanică numită „The Bombe”, care a contribuit la spargerea cifrului german Enigma. Deși nu era tehnic ceea ce numim un calculator, The Bombe a fost un precursor al mașinilor Colossus, o serie de computere britanice. În timpul războiului, programatoare ca Dorothy Du Boisson și Elsie Booker au utilizat mașinile Colossus ca să descifreze mesaje criptate cu cifrul german Lorenz.
6. Radarul
Primul sistem radar a fost produs în 1935 de fizicianul britanic Sir Robert Watson-Watt, iar până în 1939 Marea Britanie a construit o rețea de stații radar de-a lungul coastelor estice și sudice. Radiation Laboratory de la MIT, sau „Rad Lab”, a avut un rol uriaș în progresul tehnologiei radar după 1940. Dar scopul original al laboratorului a fost utilizarea radiației electromagnetice ca armă, nu ca formă de detectare.
Radarul le-a permis forțelor aliate să detecteze vase și avioane inamice. Mai târziu și-a demonstrat utilitatea în scopuri non-militare, ca ghidarea aeronavelor civile și detectarea marilor fenomene meteo ca urganele.
