O descoperire care a putut fi făcută grație aminoacizilor conservați în oasele a 17 indivizi adulți, analizați de cercetătorii de la Universitatea York ca parte a unui studiu realizat în colaborare cu Parcul Arheologic din Herculaneum, cel din Pompei și Muzeul Civilizațiilor din Roma. Descoperirea a fost publicată în revista Science Advances. „Rămășițele celor care au murit la Herculaneum în anul 79 d.Hr. oferă oportunitatea unică de a examina stilul de viață al indivizilor dintr-o comunitate antică care au trăit și au murit împreună”, explică arheologul biomolecular Oliver Craig , șeful echipei BioArCH de la Universitatea din York. „Sursele istorice fac deseori aluzie la accesul diferențiat la resursele alimentare din societatea romană, însă rareori oferă informații directe sau cantitative”.
Graţie unei noi abordări în procesul de analizare a aminoacizilor osoși și a izotopilor lor de carbon și azot, cercetătorii au reușit să găsească „diferențe semnificative în proporțiile de alimente marine și terestre consumate de bărbați și femei, ceea ce înseamnă că accesul la alimente era diferit în funcţie de gen „, adaugă Craig.
Acest obicei se regăsește și în alte locuri ale Italiei din epoca romană. „Bărbații erau implicați direct în pescuit și activități maritime, în general ocupau poziții privilegiate în societate și erau eliberați din sclavie la o vârstă mai timpurie, ceea ce le permitea să aibă acces la alimente scumpe, cum ar fi de exemplu, peștele proaspăt”, explică Silvia Soncin, primul autor al studiul. În acelaşi timp, analizarea izotopilor a permis cuantificarea alimentelor incluse în dieta vechilor locuitori din Herculaneum: rezultatele obţinute arată că peștele și fructele de mare erau consumate în cantităţi mai mari mai decât în actuala dieta mediteraneană, în timp ce proporția de cereale consumată a rămas mai mult sau mai puțin aceeaşi.
