De ce bătălia pentru Bahmut seamănă izbitor cu cea de la Verdun / Cauze și context militar

După ce contraofensivele ucrainene din Harkov și Herson au luat sfârșit, fiind încununate de succes, punctul cel mai fierbinte al războiului din Ucraina este bătălia pentru Bahmut și localitățile limitrofe. Aici, ucrainenii rezistă cu încăpățânare, în condiții greu de descris, atacurilor rusești.

Verdun, soldati francezi in transeeFoto: De Luan / Alamy / Alamy / Profimedia

Vârful de lance al atacurilor ruse este reprezentat de mercenarii Wagner conduși de Evgheni Prigojin, dar sunt folosite și foarte multe trupe regulate.

Având în vedere numărul mare de victime, de ambele părți, dar în special de partea rușilor, s-ar spune că avem de-a face cu un oraș de o importantă strategică esențială. Că este așa, sau nu, vom analiza în cele ce urmează.

De ce atacă rușii cu atâta disperare la Bahmut?

Așadar vorbim de un oraș nu foarte mare, Bahmutul având, înainte de război aproximativ 70 de mii de locuitori. Importanta lui pe planul tactic general al războiului este cel puțin discutabilă.

Atunci de ce irosesc rușii atâtea resurse și oameni pentru cucerirea lui?

Soldați ucraineni în tranșee pe frontul din Bahmut (foto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia)

Pentru că ar fi primul succes major pe care ar putea să-l prezinte populației de acasă de câteva luni. Pentru că au fost nevoiți să se retragă din Herson și Harkov, iar prestigiul armatei ruse, deja știrbit vizibil de la începutul războiului, suferă grav.

De cealaltă parte, apărătorii orașului, care la rândul lor au suferit pierderi importante, au transformat rezistența în ruinele orașului într-un motiv de mândrie națională și de sfidare la adresa rușilor. În același timp, atât timp cât armata rusă își concentrează cele mai bune unități în acest sector, nu le poate folosi în altă parte, din start acesta fiind un mare câștig pentru ucraineni.

Ceea ce se întâmplă acum la Bahmut nu este ceva nou. Motivația ambelor părți de a purta o bătălie fără mare câștig strategic a mai stat cândva la baza unei bătălii celebre din istorie, referindu-ne aici la atacul german de la Verdun, în 1916, în timpul primului război mondial.

De altfel, imaginile surprinse la Bahmut aduc mult cu ceea ce s-a întâmplat pe frontul de vest în timpul bătăliei de la Verdun. Imaginile cu soldații ambelor tabere stand în tranșee inundate, un câmp de luptă plin de noroi, un mic oraș neimportant strategic, redus la ruină de bombardamente, toate coincid.

Soldatii ucraineni ataca pozitiile rusesti langa Bahmut (foto:LIBKOS / AP / Profimedia)

Bătălia de la Verdun, cauze și context militar

La începutul anului 1916 frontul de vest era deja unul static. Atât anglo-francezii, cât și germanii suferiseră pierderi uriașe în cei doi ani precedenți de război, totuși, asta va fi nimic în comparație cu ce va urma. Linia frontului se întindea de la Marea Nordului până la granița cu Elveția în sud. Ambele tabere aveau rețele sofisticate de tranșee, cu mai multe linii de apărare.

Totuși, germanii se aflau în dezavantaj. Se găseau sub blocadă maritimă, iar economia lor era pe punctul de a se prăbuși. Șeful Statului Major german, Erich von Falkenhayn considera, totuși, că armata franceză este pe punctul de a se prăbuși, fiind nevoie de o ultimă lovitură. Pentru a testa această teorie, el va elabora Operațiunea Gericht (judecata, in traducere liberă).

Locul ales de el pentru acest atac va fi sectorul de front de la Verdun. Aici, frontul descria un mic intrând în tranșeele germane, Falkenhayn considerând că va fi mai ușor pentru trupele germane să atace din mai multe părți. Pentru acest uriaș asalt au fost alocate resurse însemnate.

Astfel, cei 150 de mii de soldați germani urmau să atace prin surprindere și să învăluie trupele franceze în acest sector, care numărau aproximativ 30 de mii de apărători.

Verdun-Prințul moștenitor Wilhelm, vorbind cu un brancardier (Foto: De Luan / Alamy / Alamy / Profimedia)

Totodată, germanii au beneficiat și de cea mai mare concentrație de artilerie de până atunci, pregătirile fiind făcute cu luni înainte. Deși comandanții francezi locali au sesizat activitatea neobișnuită din tabăra germană, sesizările lor au fost ignorate de Marele Stat Major francez.

Atacul german inițial a avut loc pe 21 februarie, fiind precedat de o preparație (n.r. artileria trage ca să țină inamicul în tranșee) de artilerie nemaivăzută până atunci ca magnitudine. Încă de la început, planul german nu era o cucerire rapidă a orășelului Verdun, dorindu-se transformarea bătăliei într-una de uzură care ar fi măcinat forța combativă a armatei franceze.

Germanii știau că trupele franceze nu vor renunța la acest sector, Verdunul fiind pentru ei un motiv de mândrie națională. Imediat, francezii au realizat amploarea atacului german și l-au desemnat comandant pe Philippe Petain, cel care ulterior va fi numit ‚Leul din Verdun’. Verdun era apărat de o rețea de forturi, cel mai mare dintre acestea fiind Fort Douaumont.

Pe măsură ce lunile au trecut, ambele tabere au început să trimită tot mai multe trupe în această uriașă luptă. Problema germanilor era că pierdeau oameni în același ritm în care o făceau și francezii.

Mii de francezi și germani mureau zilnic pentru câștiguri teritoriale infime. Ulterior, la comanda armatei franceze de la Verdun va fi numit Robert Nivelle, cel care va da încredere trupelor sale folosind expresia ‚Ils ne passeront pas’, în traducere liberă „Ei nu vor trece”, sau mai cunoscutul „Pe aici nu se trece”.

Deși au obținut unele succese minore, cum ar fi cucerirea, la un moment dat, a fortului Douaumont, germanii nu au reușit niciodată să spargă apărarea franceză. În plus, francezii aveau un sistem de rotire a trupelor în acest sector, în vreme ce germanii țineau o unitate pe linia frontului până aceasta își pierdea forța efectivă de luptă. Acest lucru a contat foarte mult din punct de vedere al moralului.

Bătălia de la Verdun a fost una de durată, întinzându-se pe parcursul a circa 300 de zile. Într-adevăr, pierderile franceze au fost colosale, estimându-se că aproape 550 de mii de soldați francezi au murit. Pe de altă parte, pierderile suferite de germani nu au fost cu mult mai mici, circa 430 de mii de soldați fiind pierduți.

Osuarul Douaumont din Primul Război Mondial și necropola națională Fleury-devant-Douaumont din Douaumont-Vaux (Meuse), Franța (foto: DE ROCKER / Alamy / Alamy / Profimedia)

Atacul german a slăbit și apoi a încetat cu totul în momentul în care britanicii au atacat pe Somme, marcând începutul unei alte lupte majore al primului război mondial. Falkenhayn a fost nevoit să dizloce cele mai bune divizii de pe frontul de la Verdun și să le mute pe Somme, pentru a face față atacului britanic, marcând astfel sfârșitul bătăliei.

În memoria colectivă, bătălia de la Verdun rămâne o victorie franceză (germanii nu au trecut), dar pierderile au fost colosale pentru francezi. În același timp, nici armata germană nu și-a atins obiectivul, acela de a înfrânge dorința franceză de a lupta, prin atragerea armatei inamice într-o luptă care s-o lipsească de personal combatant.

Privind obiectiv, se poate spune că niciuna din tabere nu a câștigat sau a pierdut, totuși, această bătălie a costat viețile a aproape un milion de oameni, din ambele tabere.

Revenind în prezent, la bătălia pentru Bahmut, mulți analiști militari consideră că există șanse că acesta să și fie scopul înverșunatei rezistențe ucrainene în acest sector de front. Mai exact, există rapoarte care afirmă că pierderile rușilor sunt uriașe în această zonă și este posibil ca tocmai acesta să fie obiectivul ucrainean, să provoace pierderi de neînlocuit, în oameni și materiale, taberei adverse.

Referințe:

– Chickering, R.; Förster, S – Great War, Total War, Combat and Mobilization on the Western Front 1914–1918

– Liddell Hart, B. H. – Why Don’t We Learn From History?

– Foley, R. T. German Strategy and the Path to Verdun : Erich von Falkenhayn and the Development of Attrition

– Holstein, C – Fort Douaumont

– Brown, M. Verdun 1916

– Ousby, I. – The Road to Verdun: France, Nationalism and the First World War.

Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan: