„Cei mai onorabili jefuitori de bănci din lume” / Libanezii amenință băncile cu grenade pentru a-și recupera propriii bani

Pe fondul restricțiilor impuse la retragerile din depozitele bancare și a unei crize financiare care durează de ani de zile, deponenții libanezi recurg la forță pentru a-și cere propriii bani, câștigându-și renumele de „cei mai onorabili jefuitori de bănci din lume”, scrie The New York Times.

Proteste în fața Băncii Centrale a LibanuluiFoto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Când Walid al-Hajjar a luat cu asalt banca înarmat cu o canistră de benzină, patru brichete și dorința de a-i da foc, cancerul osos al soției sale era prea înaintat pentru ca el să o mai salveze.

Dar a vrut să-i facă viața puțin mai confortabilă în timpul care i-a rămas de trăit- să o trateze cu analgezice într-un spital, nu să o lase să agonizeze în dureri și chinuri. Doar că familia acumulase deja zeci de mii de dolari de datorii de la prieteni și rude, bani care trebuiau restituiți. Culmea e că domnul al-Hajjar, în vârstă de 48 de ani, avea acei bani depuși la bancă.

Dar, la fel ca mulți alți libanezi, economiile sale de o viață erau blocate acolo: banca centrală nu a permis deponenților să retragă mai mult de câteva sute de dolari pe lună. Așa că, la fel ca alți libanezi disperați – domnul al-Hajjar a mers la bancă amenințând că-i dă foc dacă nu primește măcar o parte din cei 250.000 de dolari din cont. 12 ore mai târziu, a plecat cu 25.000 de dolari în numerar.

„Dacă nu intri și nu ameninți, nu primești nimic”, a spus el mai târziu.

Toți libanezii au fost loviți de colapsul financiar al sistemului bancar și al monedei locale, lira, care și-a pierdut 98% din valoare din 2019. Dar cea mai mare parte a poverii a căzut asupra deponenților care peste noapte au pierdut accesul la banii pe care îi economisiseră o viață.

Fenomenul deponenților libanezi care recurg la forță pentru a-și cere propriile bani le-a câștigat supranumele de „cei mai onorabili jefuitori de bănci din lume”.

Înainte de prăbușirea financiară, sectorul bancar al Libanului era admirat, iar guvernatorul Băncii Naționale, Riad Salameh , era văzut ca un „vrăjitor financiar” pentru că a menținut o monedă stabilă chiar și în timpul războaielor. Țara a oferit dobânzi mari care au atras miliarde în depozite în băncile libaneze.

În același timp, lira a fost legată de dolar timp de mai bine de două decenii, iar țara a folosit ambele monede. Mulți oameni, ca și al-Hajjars, aveau conturi bancare libaneze denominate în dolari.

Efortul băncii centrale de a menține lira legată de dolar a impus băncilor libaneze să mențină rezerve mari în dolari. Pentru a susține intrarea dolarilor, băncile au oferit dobânzi generoase deponenților și au plătit acea dobândă cu banii nou depuși . După prăbușirea financiară, Banca Mondială a numit acest sistem o schemă Ponzi .

Totalul depozitelor în băncile libaneze se ridică la aproximativ 92 de miliarde de dolari, dar băncile au la îndemână cel mult 20 de miliarde de dolari, a declarat viceprim-ministrul, Saadeh al-Shami, pentru The New York Times.

„Fiecare deponent merită până la ultimul ban, dar cifrele nu mint”, a spus el. „Avem un deficit în sectorul financiar de 72 de miliarde de dolari”, a adăugat el. „De unde putem lua banii? Nu putem tipări dolari.”

Pentru mulți libanezi, oficiali precum domnul Salameh, guvernatorul băncii centrale, reprezintă o clasă conducătoare care a condus țara în catastrofă financiară, îmbogățindu-se și făcând prea puțin pentru a rezolva criza.

Acum, domnul Salameh este investigat în Liban și a fost acuzat de spălare de bani și de alte infracțiuni financiare în Franța și Germania. Ambele țări au emis mandate internaționale de arestare pentru el. Domnul Salameh spune că este un țap ispășitor pentru problemele economice ale țării.

Într-un interviu TV luna trecută, el a insistat că deponenții băncilor își vor primi banii înapoi. Cu toate acestea, banca centrală și guvernul nu au luat măsurile necesare pentru a asigura acest lucru.

Un împrumut de 3 miliarde de dolari din Fondul Monetar Internațional, convenit cu mai bine de un an în urmă, rămâne în impas deoarece guvernul nu a făcut schimbările economice și politice necesare pentru a obține banii.

Pentru domnul al-Hajjar, vremurile grele au venit după trei decenii în care a prosperat. A cumpărat și a vândut animale, a deschis și vândut trei măcelării și a operat și pe piața imobiliară. „Am economisit banii ca să îmi pot controla viața”, a spus el. „Ne-am gândit că vom putea trăi relaxat cu acei bani”

El a spus că a mers la banca sa de trei ori cu facturi de la diferite spitale, fără succes. La a patra vizită, a mers să-i avertizeze. A cincea oară, a venit cu benzina și brichetele.

Au trecut peste șapte luni de la acea zi, iar domnul al-Hajjar lucrează acum multe ore la măcelaria cumnatului său și își crește singur cei trei copii. Cel mai tânăr al său, Kareem, în vârstă de 12 ani, lucrează alături de el în timpul verii.

El a spus că încă mai datorează familiei și prietenilor 22.000 de dolari.

Familia este capabilă să acopere cheltuielile zilnice, dar își face griji dacă apare o altă urgență medicală sau o cheltuială neprevăzută.

Domnul al-Hajjar spune că le spune copiilor săi să nu-și pună niciodată banii în bănci. Peste tot în Liban, furia deponenților se vede în graffiti și în daunele aduse băncilor, care au devenit fortărețe metalice. Deseori, membrii unei organizații numite Asociația Deponenților protestează în fața băncilor din capitala, Beirut.

În timp ce stătea cu fiica sa la tv, au văzut la știri cum un alt bărbat înarmat cu o grenadă a mers la aceeași bancă pe care domnul al-Hajjar a atacat-o și și-a cerut și el banii din depozit.