Frica de Tăriceanu

Subiectul Tăriceanu cercetat penal a venit ca o lovitură de trăsnet. Era vorba despre politicianul cel mai credibil din ultima vreme. Achitarea pe fond în procesul insinuat de mărturie mincinoasă, precum și comunicarea făcută de SRI că a fost audiat vreme de 8 ani au avut meritul de a ne atrage atenția asupra politicianului liberal. Într-una din serile trecute, într-o emisiune la Antena 3, am văzut un Călin Popescu-Tăriceanu mai logic decît toți adversarii săi, extrem de calm și cu o capacitate de analiză asupra situației din România, care m-a trimis la gîndul: „Uite un om bun de președinte al României!“.

Călin Popescu-Tăriceanu este singurul politician român care a avut un program de comunicare legat de libertățile cetățenești și de abuzurile SRI și ale celorlalte servicii secrete. Nu i-am auzit nici pe Liviu Dragnea, nici pe Victor Ponta, nici pe Ion Iliescu vorbind atît de deschis și de direct despre abuzurile și cheltuielile serviciilor secrete băgate pînă în gît în supravegherea cetățenilor, în economia subterană și în afaceri dubioase, în manevre politice și în dirijarea proceselor penale. Cînd venea vorba despre SRI, și Iliescu, și Liviu Dragnea, și Victor Ponta, chiar și Adrian Năstase își puneau mănuși de căprioară și foloseau adjective de mătase. Se vedea de departe că îi deranjează ceva, că nu spun tot, că se tem, că se grăbesc să vorbească despre altceva. Ca să nu mai vorbesc despre Klaus Iohannis! În a sa campanie din  2014, sasul nu a suflat o vorbă despre SRI și SIE. Se vedea că mai bine ar fi atacat Franța și Anglia (Germania, nu), decît să zică o vorbă despre abuzurile și excesele SRI.

Ei bine, Călin Popescu-Tăriceanu a avut un program cu vizibile componente împotriva exceselor comise de serviciile secrete. Cînd am aflat că îl urmăresc și îl înregistrează de 8 ani, m-am mirat doar că mai este liber și că mai conduce Senatul României. Culmea, Călin Popescu-Tăriceanu a fost înregistrat și supravegheat nu pentru afacerea cu  semințe de dovleac, ci exact pentru ceva care ține de dosarul „Microsoft“. Dosarul „Microsoft“ este una dintre cele mai ticăloase afaceri făcute pe seama statului român. Am plătit de la buget sume astronomice pentru a folosi licențele faimoasei companii americane. Culmea este că afacerea s-a făcut prin Irlanda, unde la acea vreme era ambasador nimeni altul decît George Maior. Ce a spus Gabriel Sandu și ce au mai declarat ceilalți anchetați despre afacerea „Microsoft“? Și pe care DNA-ul i-a pierdut pe drum din motive absolut puerile!

Iau de bun faptul că acest contract nebunesc a fost semnat în 2004, iar prima plată a fost efectuată pe vremea guvernului Boc, invitat doar la o simbolică plimbare pînă la București.

Nu știu nimic despre afacerile lui Călin Popescu-Tăriceanu. Nu am izbutit nici o investigație pe seama sa. S-ar putea ca acuzațiile să ascundă ceva. S-ar putea să fie în întregime false. Eu sunt obligat să le privesc de la distanța în timp existentă între anii săi de premier și ziua de miercuri, 7 noiembrie, cînd a apărut vestea că i se deschide un dosar penal pentru luare de mită.

România se află în situația celui de-al treilea premier căruia i se deschid dosare penale. Ba, Adrian Năstase a fost și condamnat. După 10 ani, fără să ni se prezinte dovezi, probe și martori, exact cînd Tăriceanu se afla într-un moment de ascensiune spectaculoasă a carierei sale, este contrat într-un mod discutabil. Chiar neconvingător!

Încă nu pot spune dacă operațiunea reprezintă o tentativă de a acoperi subiectele (dosarele) afacerilor lui Klaus Iohannis sau că ne aflăm în fața unui „cadou“ venit din Austria, țara care face profituri uriașe în România și care se teme să piardă marea influență economică pe care o exercită într-o țară din Est, condusă de niște „corupți“ și de niște proști cumpărabili.

Dosarul „Tăriceanu“, anunțat șerpește de DNA, arată ca o mare operațiune de păstrare a controlului asupra României! (Cornel Nistorescu Editorial Cotidianul).