Fost preot, pe Facebook: ”În România, moaștele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu”

Am dormit aproape 24 de ore. Și aș mai fi lungit-o încă pe-atât, până când voi intra din nou la muncă, dacă prezentatoarea știrilor din capul meu nu ar fi anunțat Ziua Internațională Arsenie Boca: „Sute de mii de pelerini din toate colțurile lumii”… M-am trezit instantaneu!!! La cât sunt de obosit, asta îmi lipsea, cum mai adorm eu acum?!?Dar fenomenul Arsenie Boca ar trebui salutat de tot mapamondul, nu doar de așa-zișii noștri creștini (care, în mare parte, fug la mormântul cuviosului de disperare, de boli și necazuri, vrând să trăiască mai mult și mai bine pe lumea asta, fără să aibă habar de adevărurile în care cred și de bucuria cu care ar trebui să zorească spre viața următoare). Fenomenul cu pricina e binevenit, pentru că ne ajută să înțelegem mai ușor trecutul: Dacă acum, în secolul 21, un simplu carismatic precum A. Boca a putut genera un asemenea cult, mort fiind!, fără să facă nimic!, oare cu cât mai mult în urmă cu 1400 sau 2000 de ani, când oamenii nu erau nici pe departe la NIVELUL NOSTRU de educație și de acces la informații? Dar care e nivelul nostru? Al României în ansamblul ei? – E al unei societăți în care, iată, vrăjitoarele prosperă. – În care moaștele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu (iar practica asta, a pupatului unor cadavre ciopârțite, e una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspirații umane).- În care construim cele mai mari catedrale din lume, o altă îndeletnicire din Evul amintit, pe când norvegienii și alți primitivi le-au transformat pe ale lor în biblioteci sau muzee.- În care, într-adevăr, credința ne e ultima speranță, de vreme ce Grădina Maicii Domnului – cum ne trufim să-i zicem – e deja pe primele locuri la diferite forme de cancer.- În care e nevoie de preoți. Preoția nu slujește doar o Idee, ci slujește și necazurile unor oameni, pe care le mai atenuează puțin: neputința, nevoia de speranță, moartea, disperarea asta care se acutizează într-o societate second-hand.- În care, exceptând câteva mari orașe, poți înțelege la ce nivel de viață s-a ajuns doar citind simplu pe magazine: AMANET (unde mulți oameni își duc, una după alta, ultimele valori), dincoace FARMACIE, S-H, FUNERARE etc. În orice societate înfloresc activitățile de care e nevoie acolo. – În care analfabetismul crește pe zi ce trece, iar tinerii și elitele au plecat deja milioane. Milioane!, îți dai seama de anvergură?…- În care oamenii sunt tot mai simpli și viața tot mai complicată.- În care unii vor să ne țină cât mai mult.- Din care, auzi ce zice fratele ăsta, „a sosit momentul să ne trezim”. Așa zice?

Posted by Ion Aion on 4 Octombrie 2017