Ascultă aici înregistrarea discuției cu Ioana Grindean, Ready Nation:
Ce a mai spus Ioana:
- În principiu, trebuie să plecăm de la ideea că Legea Educației ne spune că, la noi, educația este o activitate non-profit. Ceea ce înseamnă că majoritatea instituțiilor care fac educație – respectiv școli, grădinițe, licee private au ca formă de organizare juridică ONG-ul. Adică sunt persoane juridice care nu fac profit. Iar faptul că ele sunt ONG-uri intră în contradicție cu toată legislația românească nouă referitoare la inițiativele guvernamentale destinate trecerii mai ușoare prin criză a companiilor. Astfel încât școlile private nu beneficiază nici de proiectul IMM Invest (deși unele dintre școlile private au cifră de afaceri mai mare decât multe IMM-uri care beneficiază de acest proiect) și nu pot lua acele credite cu dobândă subvenționată. Pe urmă, ele neavând o activitate economică definită ca atare in aceste prevederi, nu pot beneficia nici de certificatele de urgență care să le ajute să treacă mai ușor prin această pandemie.
- De asemenea mai este un aspect care trebuie menționat: diferența dintre școlile private autorizate și cele acreditate.
- Din păcate, majoritatea școlilor sunt doar autorizate, nu și acreditate pentru că până de curând, a produs efecte legea post-Colectiv care vizând creșterea nivelului de siguranța împotriva incendiilor, impunea reguli foarte greu de respectat. Și mă refer aici la costuri. A fost foarte greu ca o clădire cu destinație de școală să se poată conforma astfel încât să obțină autorizația de securitate la incendiu ca și condiție obligatorie în obținerea acreditării. Școlile acreditate primesc finanțarea per capita pe care statul o oferă pentru fiecare copil, în timp ce instituțiile care sunt doar autorizate nu primesc această finanțare.
- Suntem în situația în care școlile private s-au închis, ele nu mai pot primi copii, nu primesc nici finanțarea per capita decât dacă sunt acreditate. Doar o mică parte din ele sunt în situația de a fi acreditate, iar grădinițele autorizate sunt cele mai afectate.
- Unii dintre părinți înțeleg mai greu că solidaritatea presupune și să susțină școala astfel încât ea să continue să existe și la anul. Spre deosebire de alte afaceri, școlile nu pot să închidă pur și simplu. A fost o discuție luni la Ministerul Educației și probabil că rezolvarea ei va veni vineri. Doamna ministru a adunat de la reprezentanții școlilor private doleanțele lor. Au fost discuții despre deschiderea școlilor pe perioada verii, dar înțeleg că nu este o poziție susținută de părinți. În principiu ceea ce au cerut școlile private este ca ONG-urile care au activitate educațională să poată aplica la IMM Invest, să poată obține certificate de urgență și să primească finanțarea per capita chiar și acele instituții care nu sunt încă acreditate dar sunt autorizate. Probabil că vineri vom afla mai multe despre cum pot arăta lucrurile. Oricare din aceste lucruri pot teoretic susține business-urile cu destinație educațională să treacă perioada de criză. Eu una sunt optimistă.
- Ready Nation este o inițiativă care a plecat din Step by Step, o asociație care face educație în România de 25 de ani și care, în parteneriat cu Ministerul Educației, susține aplicarea acestei alternative educaționale, fiind mari apărători și promotori ai ideii de educație timpurie de calitate. În acest demers încercăm să aducem lângă noi voci experte în economie, voci ale unor oameni de la care nu te aștepți să vorbească neapărat despre despre educația timpurie, dar a căror opinie profesională contează.
- Rezultatele cercetărilor moderne ne arată că investiția în educația timpurie este cea mai importantă investiție pe care o societate o poate face in ea însăși. Un economist american James Heckman care a luat Premiul Nobel pentru economie prin 2000 spune că 1 dolar investit în educația timpurie are un return of investment de 7. Asta în 2000. Acum, randamentul e de 1:13. Trebuie să privim altfel copilul mic. El nu are nevoie doar de îngrijire și/sau hrană. El este o persoana cu nevoi și competențe multiple. 70 la sută din toată informația pe care un individ o acumulează pe tot parcursul vieții sale o acumulează în primele 1000 de zile. Ori buretele ăsta de informație care este copilul mic trebuie susținut ca să poată deveni un un om complet, iar aceasta perioada de o oportunitate fantastică nu trebuie irosită.
- Noi am avut o inițiativă legislativă în care am reamintit Statului că și ante-preșcolarii trebuie finanțați pe principiul “finantarea urmează copilul”, așa cum sunt elevii din școli. Deci practic trebuie să finanțăm și creșele. Doar că ne-am lovit de problema că aceste creșe nu pot fi finanțate din bugetul Educației, pentru că ele sunt instituții aflate în subordinea administrațiilor locale, care administrații locale nu au în organigramele lor personal de educație. Toți angajații creșelor sunt în principiu asistente medicale, îngrijitoare, foarte puțini educatori puericultori. Legea a fost aprobată în 2018 dar aplicarea ei a fost prorogată până în septembrie 2021. Așadar, până în septembrie 2021, creșele nu sunt finanțate ca celelalte instituții de educație. Există o discuție în curs cu ministerul Educației ca să vedem care ar fi cea mai bună soluție cu costurile adecvate și implicațiile cele mai pozitive pentru copii. Din toamna acestui an, grupa mare de grădiniță va deveni obligatorie, iar până în 2030 vor deveni obligatorii, etapizat, toate celelalte grupe astfel încât în 2030 învățământul general obligatoriu va începe de la 3 ani.
- În momentul de față exista în Parlament un proiect de lege referitor la finantarea servicilor de educație timpurie, care urmează a fi dezbătut în cadrul Comisiei de buget de la Camera Deputaților. Proiectul de lege se referă la două direcții diferite: una dintre ele este finanțarea sistemelor de educație timpurie – pe care le numim creșe deși ele pot fi de mai multe tipuri – din banii companiilor, prin credit fiscal. Cealaltă direcție se referă la incentive-uri pentru companii atunci când ele investesc în învățământul preuniversitar și universitar dual. Votarea acestei legi ar aduce în piața serviciilor de educație alți bani, rezolvând o gamă largă de probleme cu care statul se confruntă azi în eforturile de a-i educa pe cei tineri.
- Uite de exemplu, în perioada asta vedem că democrația fără educație nu există. Și cred că este o perioadă foarte importantă pentru tinerii de azi, pentru adolescenți, în care văd care sunt limitele libertății și ce înseamnă să nu ai această libertate. Ce înseamnă să nu poți ieși după o anumită oră. Este o mare lecție de educație civică. Ce înseamnă statul? Îi dau o parte din drepturile mele Statului, astfel încât el să poată garanta celelalte drepturi ale tuturor.
- În general, crizele sunt un context de reformă. Ele sunt în același timp un pericol și o oportunitate și pentru a nu irosi o criză “bună” cum e asta, eu cred că am putea să reformăm multe lucruri: de la periatul materiei la a preda altfel decât standard. Trebuie să învățăm copiii să gândească cu capul lor!
