Săptămîna trecută a fost publicată în Science o estimare a infectărilor cu noul coronavirus în Franța, ținînd cont atît de datele înregistrate de la începutul crizei cît și de rezultatele unui important experiment natural, cel oferit de vasul de croazieră Diamond Princess.(i)
Pe 1 februarie unul dintre pasagerii de pe Diamond Princess a fost detectat cu COVID-19, iar întreaga navă a intrat în carantină pentru două săptămîni. Fiind un mediu închis, în care toți oamenii au putut fi testați, iar contactele dintre ei strict monitorizate, medicii au putut folosi datele obținute aici pentru a estima modul în care se răspîndește noul virus.(ii) Cu peste 3 700 de pasageri și membri ai echipajului la bord, epidemia declanșată a dus într-un final la infectarea a peste 700 de persoane și la 14 decese.
Să începem cu veștile bune: marea majoritate a infecțiilor cu SARS-COV-2 sînt asimptomatice sau provoacă doar dezagramente minore, doar 3,6% dintre cei afectați ajungînd să fie internați. De asemenea, riscul de deces este relativ scăzut, de doar 0,7%. Fără a intra în prea multe detalii, aceste valori pot fi folosite într-o primă aproximație și pentru a evalua situația din România.
Acum vestea proastă: numărul total al celor infectați pînă acum – și care se presupune că ar fi căpătat imunitate – este foarte mic, mult mai mic decît cel necesar pentru a se atinge pragul necesar pentru imunitatea de grup. Putem să facem un calcul simplu: pînă ieri se înregistraseră 1 126 de morți, ceea ce s-ar traduce într-un număr de circa 161 000 de oameni infectați în jurul datei de 8 mai, deci sub 1% din populație – infim în comparație cu 65%, cît se estimează că ar fi pragul de la care ar începe să devină semnificativ efectul imunității de grup. Am făcut estimarea pentru prima decadă a lunii mai căci intervalul mediu între internarea în spital și deces este de circa 11 zile.
De asemenea, deși o mortalitate de 0,7% poate părea destul de mică, este uriașă în comparație cu orice altă boală infecțioasă uzuală în țările dezvoltate, fiind apropiată mai degrabă de varianta “blîndă” de variolă, cunoscută drept variola minor sau alastrim. Doar marea gripă din 1918 a fost mai mortală, estimările arătînd că atunci cel puțin 2% dintre cei infectați și-au pierdut viața.(iii)
Existența unui mare număr de persoane asimptomatice, dar care pot răspîndi virusul, face ca relaxarea măsurilor de carantină să fie foarte riscantă, putînd determina o explozie a cazurilor. Cum este puțin probabil ca vaccinul să fie disponibil mai devreme de începutul anului viitor, o progresie necontrolată a bolii ar conduce în doar cîteva luni la 300 sau 400 000 de cazuri necesitînd spitalizarea și 70 000 de morți. Do the math!…
Deci, ce-i de făcut? Carantina este o măsură eficace – în Franța a redus cu 77% răspîndirea virusului – dar nu poate fi menținută pe termen lung. Alternativa o reprezintă măsurile riguroase de igienă, precum generalizarea purtării măștii de protecție în public(iv) și limitarea la maximum a contactelor sociale. Dar pentru a fi eficace, acestea trebuie respectate de toți! Și de vînzătorul din magazin, și de cumpărător, și de medic, și de popă, și de șeful de partid… De toți!
Ce am văzut în ultimele zile nu arată prea bine. Diferite grupuri dînd năvală la terase, în parc. Un prea sfînt popă din Constanța care le joacă viața la ruletă enoriașilor. Un parlamentar plin de dispreț față de sănătatea colegilor.
