Primul Război Mondial a cauzat o catastrofă umanitară fără precedent, date fiind amploarea, violența și durata conflictului. Progresele tehnologice au cauzat pierderi de vieți omenești, majoritatea victimelor războiului fiind, paradoxal, civilii!
Crucea Roșie Americană a trimis în Europa personal medical și auxiliar încă de la începutul conflictului, 8 milioane de americani înscriindu-se voluntari iar aproape o treime din populația Statelor Unite ale Americii a donat bani și produse pentru susținerea acțiunilor umanitare. Crucea Roșie Americană și-a concentrat forțele în patru mari direcții de acțiune: 1. Servicii pentru Armata Americană; 2. Ajutor pentru forțele armate aliate, în special franceze; 3. Sprijin pentru prizonierii de război; 4. Asistență umanitară pentru victimele civile ale războiului, în special copii din Europa.
În acest context, în perioada de neutralitate a SUA medicii americani au acordat asistență medicală și umanitară tuturor taberelor beligerante. În 1916, medicul Joseph Breckinridge Bayne și asistenta Pauline Jordan, voluntari americani, au sosit în România, deschizând un dispensar în localitatea Bilciurești, județul Dâmbovița. Acesta a refuzat să plece la instaurarea ocupației militare germane și va fi luat prizonier de război la intrarea SUA în conflict. Dedicația și devotamentul pentru cei suferinzi, civili români sau militari germani, i-au impresionat pe ocupanți și medicul american nu a fost trimis într-un lagăr, continuându-și activitatea umanitară!
România era o țară marcată de profunde inegalități sociale, asistența medicală la sate și în mediile defavorizate de la orașe fiind cu totul insuficientă dinainte de război. În acest context, o catastrofă umanitară de proporții s-a declanșat în urma operațiunilor militare de amploare, al retragerii administrației și unei părți însemnate din populație în Moldova și venirii unui val de refugiați din Rusia măcinată de conflictul civil determinat de revoluția bolșevică.
Aliații României au încercat să sprijine din punct de vedere medical statul român în perioada 1917-1920, trimițând misiuni sanitare, precum Misiunea Sanitară Franceză, Misiunea Crucii Roșii Britanice și Misiunea Crucii Roșii Americane. Crucea Roșie Americană a dispus de cele mai mari resurse financiare și materiale, trimițând misiuni în zonele cele mai afectate de război: Franța, Marea Britanie, Italia și statele din Balcani. Misiunea Crucii Roșii Americane în Balcani a acordat asistență medicală și umanitară extinsă la finalul conflictului cu mult dincolo de zona geografică inițială și de alianțele de război: Albania, Bulgaria, Grecia, România, Rusia, Serbia, Turcia și Ungaria.
Misiunea Crucii Roșii Americane în România a fost coordonată de colonelul Henry Watkins Anderson, care a venit în România în 1917 și a acționat în Moldova (inclusiv Basarabia) în perioada septembrie 1917-martie 1918. Misiunea era compusă din 39 de persoane din care 17 medici și 11 infirmiere și a operaționalizat două spitale și un dispensar, la Iași și Roman.
După semnarea armistițiului, o nouă misiune umanitară a Crucii Roșii Americane a revenit în zonă, fiind coordonată de neobositul Henry Watkins Anderson, în fruntea a 400 de voluntari care au acționat în toată Europa Centrală și de Sud-Est, precum și în alte zone învecinate. Misiunea Crucii Roșii Americane în România beneficiat de o alocație de 2.700.000 de dolari – o sumă uriașă în acea epocă – și de numeroase donații de la populația din SUA, deschizând noi spitale și dispensare, precum și cantine și băi, oferind ajutor tuturor celor nevoiași, dar mai ales celor circa 25.000 de orfani de război.
Operațiunile din România au fost derulate de o echipă de circa 60 de persoane, personal medical și auxiliar, fiind coordonate de Dr. Harry Gideon Wells, sprijinit de George Twose și asistenta medicală Florence M. Patterson. (implicată în ce privește asistența acordată copiilor), a preluat conducerea departamentului Misiunii Crucii Roșii Americane în Balcani, care urma să se ocupe de ajutorarea civililor din România. În timpul operațiunilor militare românești anti-bolșevice din Ungaria din 1919, Crucea Roșie Americană a trimis din București trei trenuri a câte 10-15 vagoane de ajutoare umanitare pentru populația civilă română și ungară din teatrul de război, medicii Joseph Breckenridge Bayne și Emerson Bayne operând un spital mobil de campanie cu 400 de paturi! De asemenea, Misiunea Crucii Roșii Americane în România a asistat autoritățile românești în acțiunile umanitare pentru refugiații din fostul Imperiu Țarist, contribuind totodată la trimiterea de ajutoare pentru victimele foametei din 1920-1921, provocate de războiul civil din Rusia!
Activitățile Misiunii Crucii Roșii Americane în România s-au derulat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, aceasta fiind dedicată profund acțiunilor umanitare la care participau inclusiv copii familiei regale! Cu toate acestea, deși reprezentantele vechilor familii boierești au desfășurat o vie activitate umanitară, voluntarii americani au fost surprinși de lipsa de compasiune a noilor îmbogățiți de război față de conaționalii mai puțin norocoși. Activitatea Misiunii Crucii Roșii Americane în România a încetat în septembrie 1920, activitățile pentru copiii orfani continuând până în 1922.
Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii păstrează un valoros fond fotografic care ilustrează realitățile războiului și ajutorul umanitar oferit României. Deși nu este menționat autorul acestor fotografii, cel mai probabil majoritatea acestora au fost făcute de fotograful Lewis Hine, membru al Misiunii Crucii Roșii Americane în Balcani.
Acest episod se înscrie într-o lungă și bogată istorie comună, România și Statele Unite ale Americii aniversând anul acesta 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice. În fața acțiunilor Crucii Roșii Americane din 1914-1922, în cursul cărora și-au pierdut viața 400 de voluntari, din care 296 erau surori medicale, și mai ales pentru activitatea umanitară din România, nu putem spune decât un sincer mulțumim, cu speranța că numele acestor eroi nu va fi uitat!
