Viața în Infern. Căminul de noapte al Ploieștiului, ultima speranță pentru oamenii străzii – FOTO

Seară de seară, după ora 19.00, zeci de persoane pleacă, pe jos, din anumite zone ale Ploieștiului spre Adăpostul de noapte al orașului. Este singurul loc unde, după o zi întreagă de stat în picioare, oamenii fără un acoperiș deasupra capului pot să-și întindă picioarele într-un pat cald. Viața în Infern, pentru câteva ore, este mai bună. Aici, la Adăpostul de noapte, este ultima haltă.

La capătul unui gang întunecat, lângă Rafinăria Astra, în fostul spital din Bariera București, se zărește ușa spre Adăpostul de noapte al orașului, singurul de acest fel din Prahova. Zeci de persoane, în special din Ploiești, își găsesc aici un pic de alinare.

Decembrie, chiar dacă nu este cea mai geroasă lună din ultimii ani, este una aglomerată pentru Adăpostul de noapte. Aici, după ora 19.00, ajung, una câte una, vreo 50 de persoane. Sunt oameni în vârstă, dar și tineri. Mulți au avut familii, au avut un cămin al lor. Totul s-a dus pe apa sâmbetei… Singurul bagaj al lor este haina de pe ei și disperarea în cazul unora. Alții însă nu mai au nici disperare în ochi, ci multă resemnare. S-au resemnat cu statutul pe care îl au… Sunt oameni ai străzii care, în fiecare noapte, au șansa de a pune capul pe o pernă să doarmă.

Băutura, neglijența, uneori iubirea exagerată față de copii, un gest greșit sau ratele la bănci… Acestea sunt doar o parte din motivele care au condus, inevitabil, la pierderea casei. Unii au fost dați afară din casă de propriile rude… Alții au vândut tot în speranța că banii dați copiilor le va oferi o bătrânețe liniștită. Dar nu a fost așa… Au fost jigniți,  abandonați, uitați… Au ajuns pe străzi. S-au trezit singuri, într-o lume agitată.

Alții, n-au avut niciodată vreun rost… Au fugit de acasă, de viața grea, au dormit prin gări, prin parcuri, pe scările blocurilor, au fost alungați dintr-o parte în alta… Într-un final, și-au găsit liniștea și împăcarea cu viața pe care o au… Într-un dormitor este o bătrână în vârstă de 80 de ani și fiica ei. Au rămas pe drumuri, iar aici, la Adăpostul de noapte și-au găsit liniștea… Cele două nu vor să vorbească cu nimeni. Vor numai să vină ora de culcare, să se stingă lumina și să poată să pună capul pe pernă.

În zona opusă, acolo unde sunt dormitoarele bărbaților,sunt alte povești.

„Aproape toți au avut familii”, ne șoptește un angajat de la Adăpostul de noapte. Pentru acești oameni ai străzii, angajații adăpostului sunt niște sfinți. De două ori pe săptămână aici li se spală hainele, iar seara au parte de un ceai cald. Tot aici au învățat că există un regulament. În Adăpostul de noapte nu ai voie să intri băut sau nu ai voie să fumezi. Altfel, oricine își poate pierde dreptul de a dormi aici…

Este deja ora 19.30, iar rândul pentru înscrierea în condica de prezență este destul de mare. Într-un colț, vreo patru – cinci persoane s-au așezat lângă o masă și stau cu ochii lipiți de televizor. Indiferent ce program rulează la TV, că sunt știri, filme, că e concert sau emisiune de divertisment, pentru câteva ore, pentru ei este liniște și, poate cel mai important, este cald. Ce-i drept aerul este sufocant…

O bătrână stă așezată pe un scăunel, chiar lângă ușa adăpostului… Are gluga trasă pe cap, iar în mâinile firave ține o felie de pâine… Nu vrea să deranjeze pe nimeni. Așteaptă doar să doarmă pentru câteva ore…

Pe ușa centrului intră și câțiva tineri inimoși care, de două ori pe săptămână, aduc câte un sandwich pentru persoanele fără locuințe… Este o liniște apăsătoare, iar oamenii urcă, unul câte unu, la etaj, în zona dormitoarelor. Aici, sunt 50 de paturi, însă în caz de nevoie pot fi întinse pe jos încă 30 de saltele. Toată lumea urcă, parcă teleghidată spre etaj…

Mâine dimineață, mulți vor părăsi Adăpostul de noapte… Pe timpul zilei unii lucrează, alții stau prin gări sau prin parcuri.

Iarna este mai greu, că afară temperatura a ajuns la 4-7 grade Celsius. În această noapte, la ora 19.00, aproximativ 50 de oameni se întorc iar la Adăpostul de noapte al orașului. Este singurul loc cald din viața celor care și-au pierdut, fără drept de apel, dreptul la o viață mai bună. (www.observatorulph.ro/ ).