Dacă pentru unii telemunca este obligatorie începând de astăzi, alții lucrează de acasă încă de la începutul pandemiei. Nu foarte mulți totuși, dacă ne comparăm cu alte state din Uniunea Europeană.
Un studiu realizat în august de platforma OLX arată că România este țara cu cel mai mic procent de angajați care au trecut la telemuncă în perioada pandemiei, dintre statele europene (singurul stat membru cu mai puțin de 20%). Lucrurile se explică, firește, prin faptul că nici înainte nu am fi putut să dăm lecții de telemuncă unor societăți mai flexibile din acest punct de vedere.
Ce vreau să spun? Statisticile Eurostat arătau că, alături de o medie de 5,4% dintre angajații UE care lucrau de acasă, procentul de 0,4% din România ne-ar pus mai degrabă eticheta unei societăți conservatoare din acest punct de vedere.
Acum, măsura a devenit obligatorie, indiferent ce cred unii sau alții, patroni sau angajați. Iar pentru cei care nu știu încă cum să organizeze munca angajaților de acasă, există un ghid pe site-ul Inspecției Muncii.
Dincolo însă de reglementări, munca de acasă presupune avantaje și dezvantaje. Câștiguri și pierderi. Timp de adaptare, mai scurt sau mai lung, în funcție de fiecare dintre noi. Am vrut să văd cum au făcut această trecere, în ultimele opt luni, oameni din diverse domenii de activitate. Poate din ce spun ei au și alții de învățat.
Cum ne-am adaptat la munca de acasă?
Pentru unii a fost mai simplu; alții au trebuit să se reinventeze din temelii. Unii s-au retras în casele părintești în căutare de liniște și spațiu; alții și-au luat în stăpânire colțișorul de casă pe care l-au botezat „Birou”. Unii și-au modificat eroic programul de lucru, alții au suspinat o vreme după echipamentele de la birou. Câte bordeie, atâtea obiceie.
Dragoș, profesor Universitatea București
„Adaptarea a avut loc treptat, prin documentare legată de cele mai eficiente platforme de predare online, susţinută, pe de alta, de ajutorul prietenilor care activează în domeniul IT. Apoi, comunicarea permanentă cu studenţii trebuie, din punctul meu de vedere, să fie punctul forte al acestei perioade care ne pune greu la încercare pe toţi. În urma discuţiilor cu studenţii, am ales doua dintre cele mai prietenoase platforme online, Zoom şi Google Classroom.
Nu am ales să desfăşor o parte a muncii în afara casei, întrucât dispun de condiţii optime de desfăşurare a activităţii mele de predare şi de cercetare, deşi, referitor la cea din urmă, lucrurile sunt mai complicate din cauza închiderii temporare a bibliotecilor”.
Irina, psiholog
„Sunt mai multe aspecte aici: 1) a trebuit să-mi găsesc un loc de lucrat în casă și un birou/scaun potrivit. Chiar dacă mai lucrasem de acasa și înainte, aproape niciodată cu casa plină (locuiesc cu partenerul și cu copilul de 2 ani). Așa că mi-am desemnat dormitorul cabinet, am improvizat o masă pe care o folosesc și acum.
2) Am devenit mai flexibilă în a lucra cu zgomot: până acum, credeam că am musai nevoie de liniște ca sa mă pot concentra, dar acum pot lucra pe muzică de copii sau pe zgomotul unui alt call.
3) Sunt mult mai eficientă în trecerea de la o activitate la alta: de la ședințe intense și concentrate de terapie la cântat și jucat cu copilul, la făcut ceva repede de mâncare și apoi înapoi la ședințe”.
Andrei, consultant management
„Mare adaptare n-a fost: doar am pus laptopul pe masa din bucătărie. Norocul meu a fost ca stau singur: nu am factori disturbatori în casă doar că simt că nu pot sa mă concentrez pe perioade prea lungi. Îmi lipsește partea de interacțiune cu ceilalți; am încercat să merg măcar o dată pe săptămână la birou. Am fost mai des la ai mei și am lucrat de acolo câteva săptămâni: la țară e mai mișto pentru că ai mai mult spațiu: și înăuntru și în grădina, poți să ieși pe stradă, să te plimbi, fără tensiunea care există în București – te simți mai safe din punct de vedere covid, sunt mai puțini oameni mai pe stradă”
Anton, publicitate
„Sunt câteva schimbări mari. În primul rând, am început să lucrez aproape exclusiv în cloud, ceva ce oricum îmi propusesem de ceva timp însă nu-mi venea natural. Am trecut de pe un workstation cu un ecran de 30 inch pe un laptop de 13 inch, o trecere cam anevoioasă, dar cu care m-am obișnuit între timp.
Am trecut la un program de lucru împărțit în două slot-uri: de la 10 la 16 și de la 21 la 24, pentru a acomoda timpul cu familia mea. Cred ca am devenit și mult mai conștient de timpul disponibil și mult mai atent la cum îl petrec”.
Cum au abordat companiile și instituțiile trecerea la telemuncă?
Te bucură? Te intrigă? Câte puțin din ambele? De câte ori ți-a fost refuzată munca de acasă, aprobată printre dinți sau însoțită de o sprânceană ridicată a suspiciune în vremuri de curând apuse? Până nu de mult, angajatorul obișnuit ar fi băgat mâna în foc că, nesupravegheat și de capul lui, angajatul n-ar face mare lucru. Se pare însă că pământul continuă să se învârtă, activitatea pe piața muncii, deși lipsită acum de privirea scrutătoare a managerului, nu s-a dus pe apa sâmbetei, iar românii muncesc la fel sau chiar mai cu spor decât înainte.
Cristina, HR
„Compania în care lucrez s-a adaptat rapid noii situații, astfel încât toți angajații au putut să lucreze de acasă începând cu starea de urgență declarată în luna martie. Adaptarea a presupus atât transferarea completa a unor procese/practici din offline în online (e.g. interviuri, acomodare pentru noii colegi etc.), cât și programe de susținere care să-i ajute pe angajați să gestioneze această perioadă”.
Dragoș, profesor universitar, Universitatea București
„Chiar din momentul suspendării cursurilor faţă în faţă la data de 11 martie a.c., Universitatea din Bucureşti s-a implicat activ în prevenirea discontinuităţii procesului de predare-învăţare, în elaborarea unei metodologii privind noile provocări ale învăţământului online şi, nu în ultimul rând, în oferirea de sprijin şi consiliere atât pentru profesori, cât şi pentru studenţii care nu dispun de mijloace digitale adecvate”.
Andreea, funcționar public într-un minister din România
„Am primit un ordin intern prin care ni s-a comunicat laconic că trebuie să fim prezenți la birou 30% din personal și ni s-a repartizat prin rotație o tabletă: câte unei singure persoane dintre cele șapte care muncesc de la domiciliu. Această tabletă este singura conectare cu platforma de lucru a instituției.
Celelalte șase persoane nu au nicio conectare la sistemul informatic, singura opțiune viabilă pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu fiind prezența la birou, deci încălcarea „neoficială” a procentului de 30%. Sunt fericita posesoara a unei tablete care îmi asigura posibilitatea muncii de acasă. Însă și eu încalc uneori procentul de 30%, deoarece majoritatea documentelor întocmite trebuie semnate și, neavând semnătură digitală, cumva trebuie sa ajung la birou…”
Ce ne lipsește când muncim de acasă?
Cu greu am putea nega acum sutele de dimineți de viață în care, în sunetul ucigător al alarmei matinale, am implorat Providența pentru încă o oră în plus de somn și o dimineață tihnită în jurul cănii familiare de cafea. Știi cum se spune: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți-l ofere pandemia. Nimic mai adevărat: am primit dimineți petrecute în confortul casei cu duiumul. Dar ce am pierdut în timpul ăsta?
Dragoș, profesor universitar
„Evident, îmi lipseşte contactul direct cu studenţii. Este greu să vorbeşti unor studenţi care nu dispun de dispozitive digitale performante, pe care nu îi poţi vedea sau auzi. Este, de asemenea, greu să le înţelegi reacţiile, nedumeririle, etc., aşa cum se întâmplă instantaneu în clasă. Sper că aceste lucruri vor fi remediate treptat. Apoi, îmi lipseşte interacţiunea directă cu colegii, socializarea cu aceştia”.
Andreea, funcționar public
„Îmi lipsesc interacțiunea cu colegii de birou, brainstorming-ul creat spontan pentru rezolvarea vreunei spețe mai dificile, rutina zilnică serviciu-casă, creat în atâția ani „antepandemie”.
Andrei, consultant de management
„Interacțiunea cu colegii, toată partea socială a biroului: nu mai ies la prânz, la caterincă. Referitor la partea profesională, lucram mai bine la birou pentru că aveam contact direct cu colegii, îi întrebam direct când aveam ceva de discutat și rezolvam lucrurile mai usor. Acum… tre’ să-i cauți pe net, sa programezi call-uri….
Ar mai fi partea de echipament: la birou aveam două monitoare, scaun, masă cum trebuie. Acasă, însă, stau la bucătărie, am ecran mic; unele companii și-au ajutat angajații să își facă mini birouri acasă, dar nu multe.
Cristina, HR
„Colegii. Am o echipă foarte faină. Faină de tot. Atunci când eram la serviciu râdeam o grămadă, iar energia aia bună dintre noi era molipsitoare și ne ajungea pentru o zi întreagă, indiferent cât de grea sau obositoare ar fi fost. Tot datorită colegilor îmi luam și pauzele necesare pentru că ne motivam unii pe alții să o facem.
Comunicăm bine și on-line, relațiile nu s-au pierdut, însă nu este același lucru. Până la urmă ești doar tu și laptopul într-o cameră, nimic din on-line nu poate reproduce căldura din interacțiunea umană reală.”
Iată răspunsul unanim: ne lipsesc oamenii. În ciuda tuturor metehnelor și, deși departe de a fi perfecți, ne lipsesc… ceilalți.
Ce am câștigat?
Raluca, inginer
„Mă bucur de work from home pentru libertatea de a putea folosi pauza de masă pentru treburi casnice, de dimineți extinse pentru pregătirea unui mic dejun sănătos și de a mă bucura de soare pe terasă, cu laptopul în brațe și căștile pe urechi, în timpul unor întâlniri lungi”.
Irina, psiholog
„Am câștigat timp și flexibilitate. Deși îmi lipsește drumul de la și pană la cabinet, recunosc că nu mă mai văd pierzând mai mult de o oră pe zi doar pentru a ajunge într-un alt loc în care pot face același lucru (aproape). În perioada asta am mai câștigat timp și motivatie pentru a începe un proiect antreprenorial.
Sincer, nu știu cum am fi putut să îl punem în mișcare dacă nu era aceasta perioadă în care întalnirile sunt majoritar online, am avut timpii liberi de peste zi pentru a schița idei și pentru a trimite e-mailuri.
Am câștigat mult timp cu fetița – practic am văzut-o crescând de la doi ani mult mai clar. Nu mai avem bonă, bunicile sunt, fie indisponibile, fie departe, fie vulnerabile, așa ca suntem doar noi doi. Timpul cu ea e altfel, e mai concentrat și mai valoros”.
Cristina, HR
„Am câștigat mai mult timp pentru mine, pentru că nu mai pierd o ora pe drumul către serviciu și înapoi. Cu toate acestea, nu știu cat de eficient îl folosesc. Un alt câștig este flexibilitatea, având în vedere ca „biroul” este întotdeauna cu mine. Dacă trebuie sa rezolv ceva personal în timpul zilei, pot recupera oricând mai târziu.”
Am câștigat timp și am câștigat acea flexibilitate în programul personal pe care o pierdusem, ca umanitate, odată cu revoluția industrială. Am câștigat încrederea că ne putem face treaba și în afara unui cadru prestabilit. Mulți, am văzut în anul acesta șansa de a da frâu liber pasiunilor pe care le care le așezasem, umile, pe o listă de așteptare cu dată nedeterminată. Pandemia ne-a zdruncinat vârtos obiceiurile și, fără îndoială, reprezintă un punct de cotitură în modul în care ne raportăm la muncă.
