Nu atât pentru utilizarea pe scară largă a inteligenței artificiale, care le-a guvernat mișcările prin identificarea autonomă a țintelor (mereu cu caracteristica human-in-the-loop– „om în buclă”), nici pentru faptul că au folosit mai multe UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) în mod coordonat, cât pentru faptul că Perdex au fost proiectate de un grup de studenți la catedra de inginerie a Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT) folosind componente disponibile în comerţ.
Dacă tehnologia roiurilor de drone este suficient de accesibilă pentru a fi dezvoltată de studenți, proliferarea globală este practic inevitabilă, drept urmare forțele armate din întreaga lume implementează atât de repede acest nou mic sector bazat pe UAV, încât scapă de supravegherea atentă a experților și analiștilor.
Crearea unui roi de drone este practic o problemă de programare: dronele mici pot fi cumpărate cu ușurință în magazinele de electronice sau, pur și simplu, pot fi construite cu bandă adezivă și placaj, așa cum a făcut IS în Siria, unde se pare că le-a folosit în cel puțin două încercări de atacuri împotriva bazelor rusești: în ianuarie 2018, un roi de UAV-uri au atacat baza Hmeimim și centrul logistic al bazei navale Tartus și 13 dintre ele au fost doborâte sau interceptate de sistemele de apărare; în luna august al aceluiași an, alte 45 de mici drone artizanale au fost interceptate și distruse de apărarea rusă a bazei.
Dronele kamikaze rusești
În urma acestei experiențe, Rusia se grăbeşte să acopere golul tehnologic care o separă de Statele Unite, China, Turcia și Israel în domeniul sistemelor aeriene autonome și al apărării acestora. Unitățile ruse par să fi folosit câteva zeci de drone „kamikaze” Lancet-3 pentru a ataca teroriștii din Siria, a declarat pentru Ria Novosti o sursă din complexul militar-industrial.
„Anul trecut, pentru testarea în condiții de luptă, un lot experimental de muniție Lancet a fost predat grupului de forță rus din Siria. Aceste drone au efectuat deja câteva zeci de atacuri de înaltă precizie asupra teroriștilor, fiind demonstrată eficiența elevată a noului complex”, a declarat sursa, care a adăugat că tactica utilizării acestui nou tip de armă este încă în curs de studiu. Aceeaşi sursă a mai raportat atunci că alte drone „kamikaze”, Kubs, erau utilizate în Siria din 2019.
Deoarece câmpul de luptă este un mediu complex, cu soldați, civili și vehicule aeriene, terestre și navale care intră și ies, cu pericole de mediu care pun în pericol dronele, o capacitate militară robustă care folosește roiuri de drone necesită un parcurs serios de proiectare, testare și verificare. Capacitățile avansate ale roiului, cum ar fi eterogenitatea (drone de diferite dimensiuni sau care operează în diferite domenii) și flexibilitatea (capacitatea de a adăuga sau a scoate cu ușurință UAV-uri) sunt încă destul de noi, spre deosebire de posibilitatea de a opera în comun și de a elibera armament.
Soluția de a se baza pe lumea academică și/sau privată, testată de Statele Unite, a fost urmată și de Rusia, tocmai pentru caracteristicile descrise până acum. Zala Aero Group, care pretinde a fi principalul producător de sisteme fără pilot din Rusia, a fost fondat în 2005 de pasionații de drone fiind achiziționat ulterior de Kalashnikov pentru a deveni un jucător solid în industrie. Până în prezent, forțele rusești au folosit pe scară largă micile drone pentru recunoaștere: utilizarea lor fiind strâns legată de unitățile de artilerie pe distanțe lungi care au intrat în acțiune în conflictul ucrainean. Rusia pare să fi folosit puțin dronele portabile letale, cum ar fi SwitchBlade din SUA, însă această tendință este destinată să se inverseze datorită noilor creații ale grupului Zala.
Drona Kub, lansată în 2019, cu o anvergură a aripilor de 120 de centimetri, are o încărcătură de luptă de trei kilograme și, deși nu are senzori la bord, poate atinge o țintă grație introducerii manuale a coordonatelor prestabilite. Se anticipează că ar putea avea și un oarecare tip de sistem de imagistică (în detrimentul încărcăturii de război) pentru targeting.
Tot Zala mai are o altă dronă în producție, 421-16E5G, semnificativ mai mare decât precedenta (anvergura aripilor depăşeşte 4,6 metri), utilizată pentru recunoaștere și care este capabilă, graţie sistemului său de propulsie hibrid, să rămână în zbor mai mult de 12 ore sau să aibă o autonomie maximă de 100 de kilometri. Puterea de calcul a computerului de bord, bazată pe inteligență artificială, permite procesarea datelor în Full HD și transmiterea de video-uri și fotografii de înaltă definiție prin intermediul canalelor de comunicații criptate către stația de control la sol, garantând eficiența monitorizării chiar înainte de aterizarea avionului.
Adevărata noutate rusească stă totuși în formularea unui concept operațional diferit de cel al atacului asupra obiectivelor prestabilite. Aici se adaugă o altă creație Zala Kubs, şi anume drona Lancet 3. Drona are o greutate maximă la decolare de 12 kilograme, cu o sarcină utilă de război de trei, și este echipată cu o aripă cruciformă. Lancet 3 este lansată dintr-o catapultă, iar aterizarea nu este prevăzută, deoarece vehiculul trebuie să se autodistrugă atunci când lovește țintele inamice. Lancet 3 are o viteză de croazieră de până la 110 kilometri pe oră, dar când indică o țintă terestră sau aeriană, accelerează până la 300. Raza de acțiune este dată în jur de 40 de kilometri.
Loitering munitions
Prin urmare, este o dronă „kamikaze”, dar care va fi utilizată, într-un număr adecvat de exemplare, ca un fel de „câmp minat” aerian, urmând conceptul operațional de „muniții flotante”, sau sisteme de arme care „rătăcesc” pe câmpul de luptă, așteptând să găsească o țintă.
Dronele Lancet 3 ar rămâne, aşadar, să patruleze în zbor și, atunci când va apărea o dronă inamică, se vor arunca simultan asupra ei, detonând focosul.
Acest tip de tactică a fost folosit pe scară largă în timpul recentului conflict din Nagorno-Karabah, unde dronele azere (de fabricație turcă și israeliană) au lovit pozițiile de artilerie armene, concentrațiile de trupe și vehiculele blindate, ucigându-le. Moscova a fost extrem de impresionată de ceea ce s-a întâmplat în acel conflict și, în consecință, a dat un impuls programului contra-Uav, folosind dronele kamikaze pe post de “loitering munitions”.
Utilizarea UAV-urilor mici echipate cu inteligență artificială ca arme ofensive este una dintre noile frontiere ale războiului aerian: LAWS, acronim pentru sistemele de arme autonome letale, Lethal Autonomous Weapons Systems, sunt din ce în ce mai populare datorită caracteristicilor lor intrinseci. Anul trecut, când a prezentat un video de testare a unui roi de drone kamikaze, China a demonstrat că este capabilă să desfășoare aceste sisteme.
Proliferarea acestei tehnologii deschide noi frontiere de risc: în teorie, roiurile ar putea ajunge la zeci de mii de exemplare, creând ceea ce ar deveni o armă deplină de distrugere în masă. Chiar dacă, dintr-o chestiune de etică, factorul om-în-buclă este discriminatoriu în Occident, iar țări precum China și Rusia sunt orientate în prezent către filosofia omului în afara buclei, human-out-of-the-loop, tendința generală nu pare să fie totuşi încredințarea 100% în mâinile unor mașini, ci menținerea unei forme de control de către operatori, așa cum se arată și în înregistrarea video a testului chinez.
IL GIORNALE
(preluare Rador)
