Cât de descoperiți sunt acoperiții din România/Acoperiții nelegali sunt buni de pușcărie/Când este legală munca sub acoperire

Servicii secrete, alte instituții ale statului, mass-media, ONG-uri și firme particulare, cu toate apelează fără drept la investigatori sub acoperire, încălcând flagrant și fără jenă drepturile cetățenești. Prin lege, doar Poliția și Parchetele poate utiliza ofițeri sub acoperire și numai în condiții speciale, cu aprobările de rigoare.

SRI dispune de ofițeri sub acoperire plătiți cu bani grei din buzunarul contribuabilului, repartizați în toate sectoarele vieții economico-sociale ale țării noastre. Inclusiv în mediul politic și justiție – nu mai e un secret pentru nimeni -, a treia putere în stat devenind un câmp strategic jinduit de mulți. SIE pune în practică aceeași procedură, atât sub formă de spionaj ori contraspionaj, cât și în treburile noastre interne, care n-au legătură cu siguranța națională. Mass-media este penetrată de ani buni de diverse interese, care n-au nici cea mai mică tangență cu cel național, ci mai degrabă cu cel personal, partinic ori de grup. ONG-urile îți strecoară și ele proprii investigatori prin zonele considerate de interes, la fel ca și firmele particulare importante, pentru a-și proteja propriile interese, deoarece este știut că acela care deține informația deține puterea.

Ca atare, întrebările pe care le lansăm în acest demers sunt următoarele:

1. Activitatea investigatorilor sub acoperire este sau nu legală?
2. Atentează această activitate la drepturile noastre cetățenești?
3. Cum ne putem proteja, atunci când granița dintre investigația sub acoperire și instigare este încălcată?

Când este legală munca sub acoperire

În legile privind organizare și funcțioarea serviciilor secrete din țara noastră nu există reglementări privind munca sub acoperire a ofițerilor fără nume. La fel cum nu există în alte domenii de activitate, că doar trăim – după toate declarațiile și angajamentele – într-o societate democratică. Și-atunci, de ce „urechea și timpanul“ sunt mereu prezente, fără ca noi să prindem măcar de veste?

Gaborii au dreptul să lucreze sub acoperire, potrivit Legii nr. 218/2002 a Poliției Române. Însă asemenea misiuni sunt posibile doar pentru „prevenirea și combaterea corupției, a criminalității transfrontaliere, a traficului de ființe umane, terorismului, traficului de droguri, spălării banilor, infracțiunilor informatice și a crimei organizate“. Iar aceste activități sub acoperire pot fi ordonate doar „la propunerea Inspectoratului General al Poliției Române, cu aprobarea ministrului de Interne și cu autorizarea procurorului desemnat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București“.

În acest caz, cum de-și permit pseudo-investigatorii ANAF să desfășoare fără drept acțiuni sub acoperire pe la covrigării și tarabe, ca să constate cine nu eliberează bon fiscal? Sau cum de au tupeul agenții de circulație să monteze aparatură radar pe automobile neinscripționate cu însemnele Poliției, desfășurând o activitate sub acoperie, tot fără drept? Și exemplele pot continua, din păcate, la nesfârșit.

Acoperiții nelegali sunt buni de pușcărie

Noul Cod de procedură penală al României, în vigoare din februarie 2014, reglementează cu exactitate „Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor“. Numai că legea nu este respectă. Astfel, folosirea acoperiților nu este posibilă decât dacă a fost dispusă de către procurorul care supraveghează ori efectuează o urmărire penală și doar pe o perioadă de 60 de zile. Iar munca investigatorilor acoperiți este posibilă și legală doar atunci când „există o suspiciune rezonabilă“ privind săvârșirea de infracțiuni privind securitatea națională, traficul de droguri, arme sau persoane, actele de terorism sau finanțare a terorismului, spălarea banilor, falsificarea de monede, alte valori ori instrumente electronice de plată, șantajul, lipsirea de libertate, evaziunea fiscală când este vorba despre acte de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE etc., în general infracțiuni a căror pedeapsă se ridică la peste șapte ani de închisoare (art. 148 din noul Cod de procedură penală).

Drept urmare, cum se face că inspectorii ANAF îndrăznesc să-și pună peruci și mustăți false, deghizându-se în ceea ce nu sunt, pentru a-i prinde cu ocaua mică pe ospătarii care primesc ciubuc nefiscalizat, pe gogoșari sau pe babele din piață care nu eliberează bon fiscal? Total în disprețul legii, este răspunsul exact. Mod în care cetățeanului de rând îi sunt răstrânse în chip samavolnic libertăți fundamentale, deoarece astfel de operațiuni sub acoperire nu sunt avizate de către procuror.

În concluzie, acoperiții care lucrează sub acoperire fără drept nu sunt decât niște infractori, deoarece au foarte clară reprezentarea faptului că încalcă legea (nu contează dacă din proprie inițiativă sau la dispoziția superiorilor) și totuși o fac. Iar pedeapsa pentru aceștia ar trebui să fie majorată corespunzător, datorită funcțiilor pe care le ocupă. (Cerasela N.).